sâmbătă, august 02, 2008

Adio Victor Domsa


Mi-a fost profesor 4 ani. Nu l-am tinut minte pentru cursuri ci pentru toata aura de mister pe care o avea. Despre Victor Domsa, Dumnezeu sa il ierte, existau mai multe legende decat adevaruri. Dar nici nu voia sa le spulbere, desi unele nu ii erau tocmai pe plac. Tin minte ca Dan a vrut chiar sa ii ia un interviu. "Trebuie sa ma platesti ca sa raspund la anumite intrebari", a spus proful si totul a fost lasat balta.

Prima legenda...
...pe care o auzeai despre Victor Domsa era cea a poetului de curte pentru Nicusor Ceausescu. Se spunea in Sibiu ca de fiecare data cand avea beizadeaua ceausista chef de distractie, la Domsa apela. Ca rana de la piciorul profului provenea dintr-un accident de masina. Ca ar fi mers cu masina spre locul unde se afla Nicusor, dar a ajuns sa fie scos din masina..."cu lingura", vorba unui amic. Nu stiu daca era ceva adevarat.

A doua legenda...
...legata de Victor Domsa era cea din viata politica. Era unul din fondatorii sibieni ai PSD, membru cu o influenta imensa. Profesor exigent, cu un mers apasat si aparent nepasator la durerile studentului, nu lasa de banuit ca ar fi unul din cei care trage sforile la nivel judetean. A lamurit asta o singura data, la un curs, dar atunci in loc sa ne dea lamuriri totale, mai rau ne-a bagat in ceata. Cred ca ii si placea sa faca asta.

Povestile...
...lui Victor Domsa nu se legau de subteranele politice sibiene. Nu spunea nimic despre Nicusor, nimic despre PSD, despre certuri cu cadre didactice universitare, despre ... despre... Proful ne vorbea mereu despre primele lui momente de muncitor angajat. Impiegat de miscare la o gara obscura din judetul Sibiu, unde avea grija ca marfarul sa fie la linia 2 si personalul la linia intai. Cum a evitat o catastrofa feroviara, cum plasa trenurile, astea erau povestile lui.

Alcoolul si damele
Volens-nolens, te gandesti si la astea cind spui Victor Domsa. Fetele se plangeau intre ele de ocheadele lui, ca le-ar fi cerut sa ia micul dejun impreuna la el acasa (era insurat). Erau legende ca proful putea baga sub masa cativa studenti. Legende. Ca am vazut contrariul cu ochii mei. La final de semestru, la Victor Domsa te prezentai cu referatele facute, la calculator de preferat. Unii mai scriau si de mina. Nu il deranja. Dar daca era examen oral si verificare de referat si nu aduceai foile din timp, atunci intrai printre ultimii. Cum am intrat si noi... muschetarii de serviciu ai promotiei 2005. Ne-a intrebat de cate in luna si in stele, ne-a dat doar 9 si 10...ca eram baieti isteti si nu dormeam la cursuri. Iar Nucu a fost ales... sa dea un coniac de final de an la Crashma cu Tricolor. Nu am mai ajuns acolo, ci la micul bar studentesc de aproape. Si nu a mai fost coniac, ci o singura doza de bere. Cu care ne-a facut cinste tot proful.

4 comentarii:

  1. si eu fost student la Jurnalistica cu mult inaintea ta si l-am prins pe Domsa. Eu unul alaturi de colegii mei ne amintim multe bube despre acest "profesor". Chestia asta cu profesorul e cam trasa de par tinand cont de istoria lui comunista. A inffintat si sustinut Tribuna in comunism. Ai citit ceva scris de el la ziar? Legendele sunt adevarate! toate! Iar despre calitatile sale de profesor lasa-ma!! Era varza. Un exemplu pozitiv de la Lucian Blaga, jurnalistica, din vechea garda a fost Radu Selejan. A fost ziarist in comunism, dar puteai citi reportajele s anchetele sale, multe anti-comuniste scrise in comunism! Ala om de caracter! Om care la cursuri chiar te invata ceva! Eu unul inca din facultate l-am criticat public pe Domsa si e pacat ca a predat acolo. Jurnalistica nu are nevoie de fosti activisti de partid ci de oamenii noi de acum si inca multi noi profesionisti!

    RăspundețiȘtergere
  2. scuze greselile de tipar....graba! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Despre morti... numai bine. Chiar nu vreau sa ma gandesc la fazele alea, la scandaluri, ca a avut destule, la articolele vechi, pe care i le-am citit, la articolele de acum din Tribuna. Dar stii ca altceva ne cerea la cursuri. Nu sunt asa inversunat ca tine... Doar ca mi-a facut placere sa imi reamintesc de el. Sa ies cu el la o bere, sa stau cu el de povesti. Mai sus nu e o oda, dar nici nu vreau sa dau in cineva care nu se poate apara. Cat despre gresli...toti le facem. Si tu si eu si el.

    RăspundețiȘtergere
  4. L am cunoscut mult mai bine decit studentii sai pe acest OM. Simt nevoia sa scriu asta si doar sa va spun ca VICTOR a fost un mare suflet. Pe mine m a ajutat ca pe copilul sau si ma doare sa vad fabulatii despre el. E drept ca aveam cu el alte povesti si stiu exact ce a facut in comunism. Oricum nu i-a prea cintat in struna lui Nicusor. Nu suporta prostia....

    RăspundețiȘtergere