A trecut o saptamana de cand Andrei Parciog, ghidul, gazda mea din Delta si prietenul meu a plecat. El si Anca, 
iubita lui, plus alti 3 prieteni. Si cand pleaca un prieten, injuri in barba, iti vine sa te duci pe deal si sa urli, sa .. sa... Dar pina la urma, ramai cu o gasca de intrebari, gen: ce o sa faci de acum incolo, mai ales ca nu mai e linga tine. Nu mai e sa iti spuna cum deosebesti un pelican cret de unul comun, cum sa mananci dracii de mare, cum sa te dai cu caiacul, 
cum sa ii arati naturii ca o iubesti, nu mai e sa iti arate colturi de rai la un pas de tine, locuri de care nu aveai habar. Nu mai e linga tine sa iti arate ca viata inseamna mai mult decat bani, ore la munca, timp liber irosit in pat ca sa te refaci sa functionezi iar la un job intre 4 pereti. Nu mai e acolo sa faca gratare cu tine, sa rada, sa faca bancuri, sa te initieze intr-un alt fel de a trai. Iti ramane un nod in cosul pieptului cand te gandesti ca a plecat si o lacrima atarnata de un zambet cand te gandesti ce OM a fost si cat de frumoase erau zilele cu el. Cand plecam de la Sulina, dupa cateva zile cu Andrei, mereu imi promiteam ca imi iau caiac, ca ma dau cu Andrei in toata Delta, ca o sa mananc scrumbie mai des, ca nu o sa ma mai las acaparat de viata de birou. "Office-people" mi-a spus la prima febra musculara data de o excursie cu caiacul. Si nu o spunea cu rautate, ci cu ghidusie. Era un om pe care nu te puteai supara, un om care isi gasea distractii in orice: pina si operatiunea de strangere a ramelor pentru pescuit ducea la hohote de ras. Mi-a marcat viata asa de frumos ca acuma si Sulina imi pare un loc mai putin fain, un orasel care a pierdut mult din farmecul lui doar pentru ca a plecat Andrei. Mersi Andrei, a fost superb totul, ai fost superb cu totul. 
iubita lui, plus alti 3 prieteni. Si cand pleaca un prieten, injuri in barba, iti vine sa te duci pe deal si sa urli, sa .. sa... Dar pina la urma, ramai cu o gasca de intrebari, gen: ce o sa faci de acum incolo, mai ales ca nu mai e linga tine. Nu mai e sa iti spuna cum deosebesti un pelican cret de unul comun, cum sa mananci dracii de mare, cum sa te dai cu caiacul, cum sa ii arati naturii ca o iubesti, nu mai e sa iti arate colturi de rai la un pas de tine, locuri de care nu aveai habar. Nu mai e linga tine sa iti arate ca viata inseamna mai mult decat bani, ore la munca, timp liber irosit in pat ca sa te refaci sa functionezi iar la un job intre 4 pereti. Nu mai e acolo sa faca gratare cu tine, sa rada, sa faca bancuri, sa te initieze intr-un alt fel de a trai. Iti ramane un nod in cosul pieptului cand te gandesti ca a plecat si o lacrima atarnata de un zambet cand te gandesti ce OM a fost si cat de frumoase erau zilele cu el. Cand plecam de la Sulina, dupa cateva zile cu Andrei, mereu imi promiteam ca imi iau caiac, ca ma dau cu Andrei in toata Delta, ca o sa mananc scrumbie mai des, ca nu o sa ma mai las acaparat de viata de birou. "Office-people" mi-a spus la prima febra musculara data de o excursie cu caiacul. Si nu o spunea cu rautate, ci cu ghidusie. Era un om pe care nu te puteai supara, un om care isi gasea distractii in orice: pina si operatiunea de strangere a ramelor pentru pescuit ducea la hohote de ras. Mi-a marcat viata asa de frumos ca acuma si Sulina imi pare un loc mai putin fain, un orasel care a pierdut mult din farmecul lui doar pentru ca a plecat Andrei. Mersi Andrei, a fost superb totul, ai fost superb cu totul. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu