Prima iubire

Mereu am crezut ca sunt indragostit nebuneste. Prima iubire in acest caz a fost Madalina, fata de la gradinitza cu care deja avusesem "contacte". A urmat scoala generala si Anca Filip. Micutza, cea mai ingrijita si mai silitoare fata din clasa. Avea ochii negri, parul tuns scurt si o iubeam ca un prost. Cea mai mare bucurie era sa iau numai note de zece, sa fiu trecut in prima banca, alaturi de ea, in ceea ce se numea "Banca de onoare". M-a scos din carti un sut bine plasat in ochiul unui coleg. A stat saracul Puiu Grigoroiou cu ochiul vanat o saptamana. Era preferatul invatatoarei, ruda sau ceva. Nu stia nimic, dar avea numai note de 10. Ca sa ajung din nou linga Anca ii imprumutam carti invatatoarei. Elena Dumitriu avea insa alte griji decat Ovidiu Bufnila si amorurile de copil din scoala generala, chit ca eram in clasa ei. Citise aproape toata biblioteca familiei Bufnila pina in clasa a patra si nici macar la note nu simteam asta. Luasem premiul intai doar in clasa intai, pentru ca stiam sa povestesc bine. Scrisul insa, era varza, iar caligrafia devenise un chin pentru mine.

Chinurile….
…amorului neimpartasit au fost simtite imediat de…Polonic. Lucian Voiasciuc imi era coleg, vecin, prieten, dar si rival la mina Ancai. Mi-a dat cu cerul in cap intr-o zi, cind alaturi de mine si de Grasu punea la cale tzara. A stat putin in dubiu si ne-a spus…
-Stiti cind am fost cu bunicul meu pe dealul Red? Alaltaieri… Ghici cu cine m-am intalnit… cu Ancaaaaa….
Aparusera nori grei de ploaie si furtuna, dar Polonic nu ii vedea. Nu mai stiu de la ce I se tragea porecla, dar sigur de la Grasu, el il botezase. Mai tarziu avea sa devina si Paganel, dar preferase Polonic. Luca incepu sa povesteasca senin ca s-a intalnit cu Anca, ca s-au ascuns in boschet pe deal si ca a avut parte de sex cu iubirea vietii mele. Gata. Acolo se incheiase o epoca atat de fericita…
Bafta moralului meu s-a numit Grasu`.
-Ce ba, tu il crezi pe asta? Stai calm, nu a facut asta nimic, ma consola Ovidiu Serbanescu. Monumentul de optimism din el m-a prins si pe mine. Dar saracul Polonic a patit-o. Nu prea stia sa inoate, iar la prima baie la strand a inghitit aproape jumatate de bazin, ca sa spuna adevarul. Si de sub apa, dar si in scurtelele momente cind lua aer cu portia, Polonic a recunoscut ca nu facuse nimic cu Anca mea. La iesirea din bazin a strigat cat l-a tinut gura, ca tot o avusese. A adormit greu in seara aia, l-au durut toate locurile in care incasase pumni.


Atentie…
…prea multa nu am mai capatat de atunci nici de la Anca. Grasu avea gura bogata, povestise caznele bietului Polonic oricui avea urechi de auzit. Si erau destule fete care sa toarne mai departe. A aflat Anca si nu am mai avut parte nici macar de rugamintile de a ii desparti pe baieti cind se luau la bataie in apropierea bancii ei. Ce ma bucura, pervers insa, era faptul ca Polonic avea mereu belele cind venea vorba de un caft. Daca ii dadeai un bobarnac in nas, umplea covorul de borsh. Il lasam sa ia bataie de la toti. Ma simteam rabunat ca o fura, iar apoi aveam motive sa mai bat si alti colegi. O singura data m-a privit Anca cu interes nedisimulat. Tocmai ii batusem colegul de banca ... pina cind lesinase.


Ion Ciobanu…
…era la ora aceea, in clasa a sasea, cel mai inalt din clasa. Ca sa il traga de bucile obrajilor, profa de Romana, Elena Ciubotaru, se urca pe postamentul de la catedra. Ion deja si-o luase in cap pe chestia asta, desi era ochelarist, iar asta il facea vulnerabil. S-a nimerit sa se umfle orzul in el taman cind nu trebuia. Ion Stoian adusese la scoala un mic joc de fotbal la care jucatorii erau piuneze iar mingea o bila. Se lovea cu o lopatica de la inghetat in bila, iar la 3-0 ieseai afara, sa joace altul. Terenul mic, de carton, era inclinat spre adversarul gazdei, iar smecherasul ne batuse pe toti de ne uscase. Pierdeam si uram asta. La 2-2, trece Ciobanu pe linga mine si imi da peste mina. Ratez.
-Ba boule, uita-te ba pe unde mergi…
-Mai du-te in … si urmeaza singura injuratura la care fac cu capul…
Urmarea a fost o ciocnire de zile mari. Am dat in el ca in sacul de box. Ma strangea de gat cu mainile lui lungi, asa ca m-am lasat in jos si l-am luat intr-o serie stinga-dreapta la plex. A cazut in 30 de secunde. Lesinase. Anca a fost prima care a incercat sa-l resusciteze. Apa peste ochi. Nu tinea. Plavanul nu voia sa se ridice si basta. Nu deschidea ochii. O gasca de colege zburase deja spre cancelarie, sa anunte diriga, iar Ion nu se scula. Era groasa. Din 2 palme l-am readus in clasa a VI-C. Ancutza mea cascase ochii ca la a opta minune a lumii, speriata toata, iar eu ma simteam de parca imi cazuse clasa in cap.


Soneria…
…de la apartamentul numarul 33 din strada Buciumului, bloc 2, scara B, etaj 3, era obisnuita cu mame nervoase si copii batuti. Oricat ai fi apasat, nu ceda. Mama lui Ion Ciobanu era infipta cu o mina in saraca sonerie, iar cu cealalta isi tinea copilul de mina. Negocierile au fost lungi si penibile. Ne-am impacat de fata cu mamele, am promis ca vom sta cuminti de acum incolo, dar stia Ion foarte bine ca la prima ocazie aveam sa ii sparg fata. A durat 2 ani de zile pina sa prind prilejul, dar aveam timp destul. Razbunarea a fost urata si dura.


Revolutia …
… adusese cu sine o regula foarte ciudata. Nu mai aveam voie sa fim 41 de elevi in aceeasi clasa. A avut loc marea schisma. Grasu si alti vreo 15 colegi mai slabi la invatatura au fost mutati intr-o clasa noua. Ramasesem cu Polonic, singurul camarad la toarta. Cornea si restul golanasilor nu erau de incredere. M-ar fi lasat singur la o bataie, poate mi-ar fi dat si un picior in cap, le era tot una. Nu a durat mult si am avut conflicte cu toti. S-au coalizat si imi pregatisera macelul. Luci era bolnav, racit cobza acasa, Grasu nu era in acelasi corp de scoala, pina la bloc aveam de parcurs vreo 500 de metri, loc unde trebuia sa mi-o fur cu simtul raspunderii. Am scapat, pentru ca niciunul din cei 13 colegi de clasa nu a avut curajul sa dea frontal. S-au multumit sa dea cu pietre de la distanta si sa ma injure de mama. Eram plin de spume, iar a doua seara Polonic revenise la coasata mea. La iesirea de la ore, seara la 7, Grigoroiu a luat-o primul. Ma evitase pe scari, dar afara stateau Grasu si Sperila, ajutoarele chemate special pentru razbunare. Grasu tinea in mina un nun-chuck din fier, iar Sperila avea rozeta pe pumn. A apucat sa tipe, dar deja executasem inca 2 adversari. Restul au fugit pe la iesirea profesorilor, cu ajutorul profei de fizica. A doua zi, inainte de ore, m-am descurcat singur si I-am batut pe rind. Cind erau jos, batuti, mai venea Polonic sa le mai dea un picior in cap.


:)
Unde e iubirea aici? Nu stiu. Pai asa, printre pumni, palme, suturi, genunchi, lovituri incasate si date, o ratacisem pe Anca Filip. Imi placea Alina Dumitru. Avea freza moderna, ochii albastri si galesi cu gene leneshe si banuiam ca se va lasa mai usor decat Anca. Nici acum nu stiu daca ar fi fost asa. A inceput liceul.