Karateeeee...ee...eeeee

Inainte de Revolutia din 1989 faceam coada la cinema, sa vedem tot ce insemna film de arte martiale. Aveam parte numai de prostiute, gen "Lovitura Fulgeratoare". Zburau chinezii aia mici si galbeni pe case, de spuneai ca e la indemana oricui. Ne zburau ideile mai ceva ca ei. Ma vedeam deja un micro-Shaolin, conducand gashca in lupte cu inamicii din zona. Habar nu aveam insa ce sunt alea arte martiale, dar aveam sa aflu cat de curand. Am gasit un petec de hartie lipit pe usa de la intrarea in scara blocului. "Amatorii de arte martiale se pot inscrie gratuit la cursuri, in fiecare zi, de luni pina vineri, la ora 16, pe platforma de ciment de la stadionul Energia. Doritorii sa vina imbracati in tinuta sport." Nu tu un nume, persoana de contact sau alte nebunii. Nu i-am dat atentie.

Mincinosul incintei...
...era Dan Dutza. Ne povestea niste tampenii de ne urcam pe garduri. Lanseta lui avea, cica, mini-tv, ca sa vada pestii pe care ii prinde, cantar ...de ii putea afla greutatea pestelui inca de cind era in apa, ...condusese masina la 3 ani, ... treburi grele, de se mira si el cum scapa nebatut. El ne-a spus sa venim la karate, ca e superfain, el fusese deja. A doua zi ma prezentam acolo, cu Polonic si Grasu in dotare. Ne uitam ca prostii peste gard la stadionul unde cindva jucase si Dobrin, la un meci amical cu parlitzii de fotbalisti din Onesti. Dupa meci plecase intins la Hotel, pentru o naveta de bere rece. Linga terenul de fotbal, platforma de ciment, unde ne astepta un tip cam la 25 de ani, brunetel, tacut si rezervat. Exact ce nu credeam noi despre un karateka. Ma asteptam sa vad o huiduma care imparte pumni si picioare cu viteza mincatorilor de orez vazuti de noi in filme. Canci. Nimic din el nu arata ca ar fi mare smardoi. Ne-a pus sa ne descaltam si sa salutam betonul pe care calcam.
-Acesta este dojo-ul. Il veti respecta mereu. Si la intrare si la iesire o sa salutati.
Ne-am inclinat si noi, ca era musai, si ne-am apucat de karateeeeeeeeee. Adica ne-a fugarit baietashul desculti vreo jumatate de ora, ne-am intepat in toate cioburile si pietricelele de acolo, dupa care ne-a aratat cum sa dam cu pumnul. Cum sa tinem degetele pe pumn. Ne-a umflat rasul pe toti 3 si sensei ne-a bagat 20 de flotari pedeapsa. Grasu` nu a mai rezistat.
-Cine esti tu bai ...nea Cutare.... astea sunt karate ce faci tu? Le stiam de la judo pe toate, iar daca ma chinui putin te si bat. Ma lashi cu fazele astea... Haideti ba acasa ca asta e cu pluta...

Nu ...
... am plecat. Am ramas cu Polonic sa vedem ce ii mai poate pielea sensei-ului. Am reinvatat sa dam cu pumnul si...cam atata. A doua zi, iar la antrenamente. Veneau unii cu caiete de acasa, sa isi noteze schemele, cu carti ciordite de cine stie unde, doar doar vor fi ditamai luptatorii. Nu era si cazul nostru. Pusti mucaliti, ne simteam bine in gasca, ascultam tot, nu pricepeam mai nimic din ce spunea sensei, dar speram ca va fi mai bine pe viitor. Rabdarea ne-a lasat dupa al doilea antrenament.
-Sensei, nu te supara, vrem sa va spunem ceva..., l-a luat Polonic deoparte pe primul nostru prof de karate.
-Va ascult...
-Dar, stiti...noi ce stil de karate facem aici, ca nu ne-ati spus...
-Este Shotokan Fudokan..., dar l-am intrerupt cu rasetele. Fudokan sunase a cu totul altceva in mintea noastra. La fel si in a Grasului, care radea de noi peste tot prin incinta, ca ne ducem sa invatam futciocan, nu karate. Lipsa de educatie la amicul meu, cit incape. Ce sa stie el despre marile secrete ale Orientului pe care urma sa le aflam eu si Polonic....
Belelele au venit in 24 de ore. Un mahar de la CSM Onesti a auzit ca se tin lectii de karate. A venit, l-a intrebat pe pusti ce fel de diploma are si alte chestii birocratice. Nu avea de nici unele, asa ca s-au dus naibii si dojo si curs de karate si visuri de a deveni al doilea Bruce Lee. L-am asteptat undeva linga parcul Sportiv din Onesti si am pus tzara la cale. De a doua zi intram in ilegalitate.

Ilegalistii
Dealul Perchiu. Onesti. Judetul Bacau. Romania. Coafura rezista. La fel ca si nervii nostri. O jumatate de zi am tras la coasa cu ceilalti karateka ilegalisti ca sa amenajam cum trebuie poienita secreta care avea sa devina dojo. Si pe asta o salutam, nu scapasem de vrajeala cu aplecarea in fata. Am mai invatat cate ceva din numaratoarea aia in japoneza, ni, san, gu, ru, vraja marii ... si m-am declarat debusolat de tot ce insemna karate. Ma asteptam la cu totul alte faze. Nu tu o saritura, o palitura serioasa, un truc, o fenta, o smecherie care sa ma ajute in bataile cu smecherasii de cartier...absolut nimic.
-Ba Polonic, traiasca-ti neamu, hai ba sa ne lasam de abureli de astea.
Nu a fost nevoie sa insist. Polonic se uita la mainile lui cu bataturi si numai de karate nu mai avea chef. Oricum, in seara aia plecam cu ai mei la mare. Saturn, plaja, bambine de clasa a cincea, alea alea... si am revenit dupa 2 saptamani la Onesti.
Dan Dutza ma astepta ca pe o paine calda. Cred ca eram singurul din incinta care nu aflase aventurile ilegalistilor. Versiunea mincinosului era lunga, cu mascati, alergari, impuscaturi si alte nebunii de alea de prin filmele lui Sergiu Nicolaescu, combinate cu filmele cu japonezi zburatori. Varianta corecta, aflata mai tarziu de la Polonic, era aia cu 2 sectoristi condusi acolo de tatal unuia din copii, care nu credea ca e bine sa invete pushlamaua lui sa dea cu piciorul. Se dusese naibii si singurul dojo de karate din Onestiul prerevolutionar.

Dupa 1989...
...ca mai peste tot, aparusera tot soiul de scoli de karate. Una mai fistichie ca alta, una mai Dragon Rosu decat Tigrul Zburator si toate ... o apa si un pamant. Tae-kwan-do, Shotokan, ce voia muschiul tau se gasea. Ca sa nu vorbim de amatori, aflati pe toate drumurile. Cu unul din ei au avut treaba Grasu si Sperila, seara, cind se intunecase binisor si golanasii isi faceau banii de tigari de la pustii de scoala generala. Unul din ei, mai zmecher ca toti, sa le faca probleme si alta nu. Afland care este motivul pentru care este oprit de varianta moderna si copila a celebrilor haiduci de prin filme, pustiul o da pe teatru. Arunca din spate ghiozdanul, scoate sacoul de la uniforma de pe el cu niste gesturi de spuneai ca se reincarnasera in el toti marii maestrii mincatori de caini, orez si alte nebunii asiatice. Ai mei raman cu gura cascata in timp ce pushtanul intra in garda si scoate niste sunete de intimidare. Celebrul "Kiai" era acum un soi de scancet de catel calcat pe coada. Si-au revenit repede Grasu si Sperila, dar la pusti a fost mai greu. Sutul bine plasat de Sperila la outzele lui karateka de cartier lamurise lucrurile. Baietii ramaneau fideli stilului Mai-da-nez.