Poza de grup. Polonic

Ceata lui Pitigoi, cam astia eram noi in copilarie. Pe linga subsemnatul trebuia sa fie mereu ceilalti 3 smecherasi: Polonic, Grasul si Sperila. Lucian, Ovidiu si Silviu adica. Numai ca Silviu Mihalcea devenise, nu stiu cum, Stelian si de aici la Sperila a fost un singur pas. Polonic era singurul dintre noi, caruia ii luam apararea neconditionat. Nu am pretins niciodata ca suntem cavaleri in armuri stralucitoare, cu steagul sus si batista de domnita legata in varful lancii. Nu. Lucian trecea printr-o faza tare urata. Parintii divortau. Asta era o faza tare tare nasoala si noi incercam in felul nostru sa ii spunem ca suntem linga el. Ar fi sarit in foc pentru noi, iar serviciul i s-ar fi intors oricand, de mai multe ori chiar. Si Grasu si Sperila tineau la mucalitul grupului. Era de departe cel mai simpatic, dar ii tremurau serios de tot picioarele cind era vorba de un caft cu puradeii din bloc, de o sorticarie la magazin sau de avansuri la gagica. Fugea de nu se putea cind simtea ca se ingroasa treaba, iar daca apuca sa vada ca o luam pe coaja, abia atunci se baga si el. Stil de lupta: picioare in capul agresorului si roiul........... Abia lovea pe atunci cu pumnul.

Umar la umar...
...chelie la chelie, asa mergeau lucrurile pentru noi atunci. Ma turnase directoarea acasa ca am chelit de bani elevii din clasa mea si pe cei din clasele alaturate, totul la poker, barbut, copcica si alte jocuri de noroc pasibile de a fi practicate in clasa. Ai mei au decis scurt: i-ai kelit, te kelim si noi pe tine. Din simpatie, Grasu, Sperila si Tica si-au dat si ei jos perucile. Purtam toti sepcute albe de marinar, eram fitzosi, nu stateam mult sa ne uscam dupa ce faceam baia de vara in raul Casin. Polonic s-a alaturat gastii, a dat cu pletele de pamant si s-a prezentat acasa sa afle si ai lui cat de stralucitoare e chelia. Fumam in scara la el, sa nu ne bangheasca ai nostri, sa fim linistiti. Zgomotul care a venit de la etajul 2 ne cam pusese pe griji.
-Cred ca o ia Polonic pe coaja de la ma-sa, a tras Grasu concluzia.
Era perfect adevarat. In 3 minute Polonic a fost linga noi, tot in lacrimi. O ureche era mai rosie decat cealalta si atarna spasita in mina mamei lui.
-Care mi-ai tuns baiatul?, a tipat Lenush la noi, dar cu ochii direct pe mine.
-Frizerul, nu eu... a venit raspunsul mucalit.
-Nu fi impertinent ca ti-o iei peste oki si tu...De ce l-ati tuns la chelie, va bateti joc de el?
Ne-am dat jos bascutele din cap, s-a mirat Lenush de nu ii venea sa creada...toti eram ca bomboanele Kojak.
-El a vrut sa fie la fel cu noi....
A plecat Lenush, cu tot cu urechea lui Polonic facuta breloc, iar de la etajul 2 s-au auzit urletele. Concluzia? Probabil ca paleta de batut covoare e un instrument extraordinar pentru regenerarea parului.

Luna
Prima experienta sexuala adevarata a lui Polonic a avut loc, sau mai bine spus, nu a avut loc... cu gashca. O agatasem pe una de prin zona, curvistina de pe la 14 ani si am dus-o la o microascunzatoare, un canal de termoficare numit "Luna". "Primul si ultimul au mereu belele cind e vorba de posta", ne invatasera golanii mai batrani. Aveam vreo 14 ani si ni se parea ca punem coada la pruna cu faza asta, capatam respect de la toti. Primul a fost Grasu, al doilea Sperila, eu eram pe locul 3, iar Polonic pe 4. Dupa 20 de minute de aventuri pe tevile de agent termic, acoperite cu cartoane si pleduri furate de la usile din bloc, apare si Grasu, exact ca un urs din barlog. Intra Sperila. Grasu, dupa el... sa il vada in actiune pe cel mai mare ca ani dintre noi. Eu si Polonic, asteptam afara ca ghertzoii. Pe al meu amic il iau remuscarile.
-Ba Ovidiule, daca are aia ceva la... stii tu?
-Ce sa aiba ma...par, bube, latei, ce vrei sa aiba....
-Nu stiu. Imi e asa...teama. Daca patim ceva?
-Pai tu esti ultimul, stii ca o sa ai probleme... l-ai auzit pe Romica.
-Lasa-ma pe mine in locul tau, ca tu te stii cu astea si poti intra ultimul...
-Ce vorbesti Muceo... ai si tupeu acuma....
-Sa mori tu, lasa-ma pe mine, ca te bag maine la film moka, la bunica-mea la cinema.
Bunica lui Polonic era o dulce de femeie. Lucra ca operator ecologic...urasc sa spun despre asa un om de zahar ca era femeie de serviciu... la unul din cele 2 cinematografe din Onesti. Saraca femeie mereu ne lasa gratuit la filme si vazusem aventurile lui Margelatu de cateva ori, ca sa nu mai spun de replicile lui Sergiu Nicolaescu din filmele cu comisari si legionari.
Revenind la poveste, trebuie spus ca a doua zi venea la cinema "23 august" un film beton: Jandarmul si jandarmeritele, cu Louis Defunes. Asa ca am schimbat locul cu Polonic, aveam sa fiu ultimul la posta.
Iese Grasul din canal, iese Sperila, intra Polonicul nostru. Trec doar 4 secunde si odata trece pe linga noi intr-o viteza incredibila Polonic. Ii tremurau si sufletul in el si chilotii pe care nici macar nu ajunsese sa ii scoata.
-Baaaaaaaaaaaaa!!!!....a fost ultimul lui cuvant inainte de a disparea peste gard. Ne speriase.
-Ce dracu ati facut ba?, intreb de control.
-Noi? Poate a patit jarteaua ceva, hai jos sa vedem, zice Sperila.
In canal, asezata pe pleduri, cocomirla nu avea nici pe naiba. Se uita la noi speriata si se interesa ce patise Luci. Ceva trebuia sa fie, nu se speria el asa de usor.
-Tu stai aici, nu pleci nicaieri, ii transmit cotofanei, si voi hai cu mine sa vedem ce are Polonic.
L-am gasit pe banca, in fata blocului. Fuma. La 12 metri mai incolo, o balta cu resturile cinei. Dupa 12 minute de certuri am aflat ca i se facuse rau de la duhoarea celor 2 amici ai mei si de la sconcsul din dotarea cotzoharlei. Nu am mai revenit la ea, am lasat-o in Luna.

Armata ...
...am facut-o alaturi de Polonic. Eram in baraca de linga baraca lui. Cind prindeam pauza de o tigara si ne faceam tigarile posta, ca pe vremuri la scara blocului, desi aveam destule acuma. Pachetele de mincare ni le-am impartit unul altuia. Si acum, cind ajung acasa, unul din putinii amici pe care ii vizitez e Luca. S-a marit, s-a latit, e tuns chel din proprie initiativa, are fata de bodyguard la Tiriac si isi pune vecinii la respect. S-a lasat de golaneli, dar e maniac cu netul. A citit tot ce am publicat. Si mi-a spus sa public blogul, sa scriu o carte. Luca tata, tu chiar crezi ca ar cumpara cineva tampeniile noastre?