Perioada in care am golanit a fost dominata de cicluri intregi de fete. Primul a fost cel al Iepuroaicelor. Se numeau Ghinea...Adriana, Mihaela, Daniela si Ana. Erau surori si viitorul lor numai bine nu suna. Toata familia de 6 persoane pusa una peste alta facea un metru jumate. Mici, ale dreaq, cu gura mare, cu tupeu, erau clientele noastre la palme si suturi in fund. Daca le minca... se gasea tot timpul unul sa le scarpine. Mai tarziu, au devenit clientele gastii, dar pentru cu totul alte scopuri. Erau prietene bune cu Moruzoiacele, alte 4 surori, din care 2 gemene. Moruzoaicele erau blonde pai, cu ochi albastri, trase la xerox. Nu le distingeam, de aia nici nu le retineam numele vreodata. Doar nu era sa ne batem capul cu atata lucru.
Sperila...
...era vecinul cel mai apropiat de Iepuroaice. El le vrajea si desvrajea, dar nici noi nu ne lasam. Adriana era cea mai mare dintre ele...la ani, ca la inaltime erau o apa si un pamant. O aburisem de cateva ori, o dusesem prin padurile de pe dealurile invecinate Onestiului: Perchiu, Cuciur, Red, Buhoci.... si pe toate cele 4 rauri din jur, numai sa nu ne vada vecinii si golanii. Ne placea sa ne jucam cu samburii de sani ai Iepuroaicelor, dar nu spuneam nimanui, ne-am fi facut de ras. Ne luam la misto unul pe altul daca aflam cum sta treaba. Asa ca nimeni nu stia de nimeni. Pina cind au aparut cele mai bune prietene ale Iepuroaicelor.
Mustacioasele...
erau doar 3 surori. 2 mai mari, si una mica de trebuia dusa de mina. In clasa a 8-a, numai de dadacit surorile viitoarelor farfuze nu iti arde. Asa ca nu le prea bagam in seama. Pina cind una din ele a tot insistat sa se bage in seama cu mine si cu Polonic. Amici buni, nu se facea sa ne certam de la o amarata de jartica. Asa ca am vrajit-o impreuna, am imbarligat-o sa ne arate Gara Veche, unde tatal ei era ceva ... responsabil pentru vechea cladire a Haltei Onesti. A cedat greu, dar a cedat. Ajunsi acolo, am inceput conversatia. Intre timp, numai la loc nu ne tineam mainile. Luca, cu ceva mai mult spirit de initiativa, tragea de fusta. Eu lucram la etaj. Pe mine ma lasa sa fac orice, pe Polonic mai deloc.
Supararea ...
... cind imi vine, rup si fusta de pe tine, cam asa ceva cred ca isi spunea Polonic cind manevra piesa de imbracaminte. Nu a mers chiar asha. Dar daca isi punea amicul meu ceva in cap, pai sa te tii, ca tot ii iesea. Eu, continuam lucrul la etaj, Polonic la subsol. Am apucat sa vad cu coada ochiului cum dispare o piesa de imbracaminte cam alba la culoare. Si atunci s-a auzit un sunet tare ciudat dintre picioarele fetei. Ceva ce semana cu geamat, cu strigat de uimire sau o combinatie a celor doua. Imi scot mainile de prin decolteu, las ochii in jos si dau de fatza lui Polonic. Oripilat, cu ochii iesiti din gavane si cu buzele tremurand... ai fi spus ca gasise o poza cu sor`sa in chilotii tipei.
-Alo... ce ai patiti Polonic?
Asta saracul ... abia putea sa spuna ceva. Se uita la mine de parca trebuia sa il salvez din ceva. farfuzica se inrosise toata la fata si tacea malc strangandu-si coapsele.
-Ce mama dreaq ai ma?
-Eu nu am nik, dar asta e pe ciclu... mi-o tranteste Polonic, se ridica si o ia la viteza.
Am mai stat cu Mustacioasa cat ii spun ca o sa o mai caut. Nici gand de asa ceva. Ne-a urmarit doua zile, dar eram satui de probleme feminine. Am lasat-o in plata Domnului atunci. Peste ani, o cautam noi pe ea si ... chiar nu se pricepea deloc sa se ascunda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu