Poza de grup. Grasul

Ovidiu Serbanescu era piesa grea a gastii. Si la propriu si la figurat. Dupa ce am citit Zorba Grecul am ramas cu ideea ca personajul lui Kazantzakis e fix minciuna pe linga viveurul gastii noastre. Ovidiu Serbanescu era un tip care stia sa scoata bani si din piatra seaca. Totul era ca piatra sa fie elev de scoala, sa invete la generala nr. 8 din Onesti si sa aiba bani de acasa, pentru un paketel. Pumnii Grasului, cam de doua ori cat ai unui copil normal, rezolvau totul. Impreuna cu el m-am inscris la lupte, impreuna cu el am plecat apoi sa ne inscriem la fotbal. Aici a venit un profesor de judo, s-a uitat bine la malacii care se chinuiau sa dribleze si i-a luat deoparte.
-Ba nebunilor, fotbal poate sa joace orice prost, nu vreti sa faceti judo, sport adevarat, pentru barbati?
Si am facut judo. Cu oarecare succes. Pina la cantonamentul din Delta, cind un cablu de otel i-a sfasiat muschii de pe femur Grasului. De sus pina jos. De atunci nu mai purta pantaloni scurt. S-ar fi vazut cicatricea extrem de urata.

Niciodata...
...nu stiai la ce sa te astepti de la Grasul. Ne certam ca niste orbeti. Ne bateam, ne impacam, in cele mai ciudate moduri. Dupa un caft scurt in propria clasa, m-am dus la cei de linga, a VII-C sa ii recuperez banii lui Polonic, bani ciorditi de un tiganush. Cafteam de zor vreo 3 prapaditi si nu il vazusem pe tigan cum vine cu o sticla de suc sa imi dea in cap. L-a luat Grasul de mina, i-a proptit dreapta in barba si am inteles de ce li se mai spune tiganilor si OZN-uri. (Obiecte Zburatoare Negre) Toate nebuniile aveau punctul de pornire la Grasul, si toate se incheiau la el. A fost primul care nu mai era virgin, dar nu pentru ca ar fi avut femei inaintea noastra. Jucam fotbal in curtea scolii, intr-o zi de weekend. Luase o minge in outze, s-a retras pe tribunele de fier si deodata il auzim.
-Sange. Valeuuuuuu... mamaaaaaaaaaa
Niciodata nu am inteles cum reusea sa se miste atata de repede cu toate kilele lui, dar numai la cazuri de "Stejar Extrema Urgenta". Cind a revenit din casa ne-a explicat ca isi tot masase podoabele lovite cu mingea si ca a tras cumva aiurea cu degetele si dusa a fost atza. Am ras de el pina am simtit ca o sa crapam.

Loviturile...
...incasate de Grasu, in orice caft ar fi putut sa doboare doi tipi normali. Nu era cazul cu el. Rezistenta si vointa avea mai ceva ca oricare din noi. Dar nu si multa minte. Numai el a putut sa lase un adversar sa ii rupa mina din cot, la un meci de judo. Era la Onesti, eram in clasa a cincea pe atunci, iar partida parea una de rutina pentru el. Nu stiu cum s-a facut, dar ne-am trezit cu Grasul prins in fixare, cu mina gata sa trosneasca. Trebuia doar sa bata in saltea cu mina libera si i s-ar fi dat drumul. Nu a vrut sa cedeze, desi toti cei de linga tatami urlam la el sa bata. Nici profu nu l-a convins. Am auzit cum trosnesc oasele, urletul scurt si Grasu lesinase. In acelasi an a cazut de la 12 metri inaltime. Ne aflam in grup pe malul Trotusului, la piciorul podului vechi, de trenuri. Ne dadeam pe o sufa ca Tarzan si ne simteam mai bine ca niciodata. O chemasem pe o gagica din incinta, sa ii aratam ce macho rateaza ea zi de zi si sa o rugam sa isi dea panatalonii jos, sa vedem ...."daca o avem la fel fetele si baietii". Pina sa se ajunga la punctul culminant, Grasu a cazut de pe sufa pe bolovanii de sub pod. A cazut ca o clatita aruncata din tigaie. Plat. Si nu a mai miscat. Am lasat naibii si microfarfuza si sufa aia nenorocita si am fugit spre el. Nu mai misca. Nu se mai auzea nimic. Mai aveam 2 metri pina la el si deodata incepe sa dea din gura si din picioare de parca mai era o ora pina la Apocalipsa.
-Au picioarele, au burta, au spatele, au mainile, au totuuuuuuuuuuuuullllllll, urla amicul nostru in timp ce izbea cu picioarele in bolovanii care nu amortizasera deloc caderea. Ne-a umflat rasul rau de tot, desi numai de ras nu era faza. A priceput huiduma ca de el ridem, si sa te tii cind s-a ridicat. Era ca soparla, fugea dupa mine, dupa Polonic, dupa Sperila, sa prinda unul si sa se razbune. Magareatza a picat pe Polonic, care si-a luat o palma de s-a dus si el cu roatele in sus. De acum puteam ride pe saturate.

Cazematele...
...erau specialitatea Grasului. Peste tot unde mergeam, odata vedeai ca i se lumineaza fata. Avea o idee, okea locul de cazemata si bineinteles ca era primul la munca. Cu forta lui nu se putea pune decat tampenia lui. Lipsit de orice calitate de inginer constructor, Grasul vroia sa i se recunoasca istetimea. Asa ca o camera avea 3 pereti, nu 4. Acoperisul lua apa, indiferent ce material se gandea el sa foloseasca. Totul era anapoda, mai putin locatia. De aici si niste certuri teribile pe teme de arhitectura, terminate de obicei cu o injuratura, pumni, plame, suturi in dos si blesteme sa i se darame coshmelia in cap. Ceea ce se si intampla. Butoiasul de seu nu se lasa niciodata pagubas, o lua de la capat si doar inserarea il mai trimitea acasa. Incapatanat ca un taur, ar fi stat luni in sir sa termine cazematele, numai ca bafta lui era a doua zi de la disputele de arhitect. Mai vedea si un alt loc unde ar fi bine sa avem alta cazemata si sa te tii belele. Reluam bataile, certurile, tot. Ce ura Grasul cel mai mult, singuratatea. Cind terminam orele la scoala, dura 20 de minute si il auzeam fluierand la geamuri. Eu, Sperila si Polonic trebuia sa ne prezentam macar la geam sa ii spunem ca trebuie sa mancam, sa ne schimbam, sa mai si invatam...
-Fraiere, viata e complexa, nu e ca in carti, lasa ca vezi tu... era una din profetiile Grasului. Mai avea o profetie pe care ne-o reamintea mereu, mai ales daca luam vreo nota buna.
-Ba, peste 10 sau 20 de ani, stii ce facem. Eu o sa fiu mecanic auto, ca asta imi place, tu Bufnila o sa fii jurnalist ceva, ca iti place sa inveti si sa scrii la "Compunere", Sperila se face barman si ia bani cu pumnul, iar Polonic...vedem noi ce iese din el. Si ne vedem frate, toti la Hotel Trotus, la bar. (Era pe vremea aia culmea luxului in materie de restaurante onestene) Si o sa bem o baterie de vin, o sa mincam o friptura si o sa va spun...vedeti ba ca a avut Grasu dreptate?

Nu il incape un post de blog pe Grasu. Nu are cum. Nu pot sa spun aici toate cate le-a facut el. Cert e ca am pierdut legatura. Eu am ajuns jurnalist, cum spunea el. Grasu a terminat profesionala de mecanici auto, dar liceul la seral l-a dovedit si capitolul invatatura a luat final. Ai lui au vandut apartamentul de la Onesti. S-au mutat la Husi. Venea rar de tot de acolo, dar o facea in stil grande sau in stil de ultim borfas. L-am revazut in Onesti acum cativa ani. Eram student in Sibiu si ne-am vazut intamplator. I-am lasat cartea de vizita cu numarul de mobil. Am plecat sa imi revad sursele de pe vremea cind eram jurnalist in Onesti, iar dupa cateva ore am ajuns la politie. Din arestul Politiei Onesti am auzit odata gura mare a lui Ovidiu Serbanescu:
-Ochi, vino incoa frate, ca ma baga astia la bulau degeaba. Sari frate si ma scoate, ca e nasol de tot.
A scapat, dar nu pentru ca as fi facut eu ceva. El si inca un golan jucasera poker cu unul din fotbalistii de la FC Onesti. Il lasasera in izmene pe sarmanul fraier. Numai ca fotbalistul a chemat smardeiasii lui si si-a recuperat banii. Ii lipseau insa un dinte si ceasul de lux. Politistii le-au gasit la amicul meu, dar totul s-a clarificat, papagalul fotbalist a evitat sa depuna plangere. S-ar fi facut de ras. Si batut si jecmanit de doi golanasi.
Cind mai ajung pe acasa, pe la Onesti ma interesez sa aflu ce a mai facut huiduma prietenoasa. Aflu ca acum o luna se spunea despre el ca "face la buzunare" papagalii din trenurile de navetisti. Ca a fost vazut la o pizzerie, dansand pe masa, spargand sticle si aruncand cu bani. Ca iar a fost in vizita pe la Politie. Ca se ascunde de potera la Husi. Ca... ca... niciodata nu s-a calmat.

:)
Grasu` a trait si isi traieste viata muscand din ea cu o pofta mult... mult mai mare ca a lui Zorba. Si chiar stie sa danseze sirtaki, dar nu ai vrea sa te calce Grasu` pe bombeu intr-un astfel de moment. A reusit sa faca asta la o discoteca, in satul Manastirea Casin. O sa va mirati, dar am incaput 5 haidamaci intr-un amarat de Trabant care a demarat in tromba. Satenii isi cautau sapele in urma noastra, ne-ar fi prasit bine de tot matreatza daca Trabantelul mai intarzia pe acolo.