Pescuit in ape tulburi

Pasiunea comuna a tuturor celor din gashca mea era pescuitul. Sub toate aspectele lui, cu toate increngaturile lui. De la 10 ani stiam sa prind pesti cu mina, pentru ca ma invatase Grasu. Crescut de mic la Manastirea Casin, un sat de langa Onesti, Ovidiu Serbanescu era maestru la incoltit mrenele sub stanci si scos clenii din apa de la bolovan. Daca se plictisea, fura o furculitza de la batranii lui si ala era, venea cu fripturile gata facute. Specialistul care nu voia sa ma invete nimic, era insa fratele meu, Dragos. Cel mai pescar dintre pescarii gastii, stia sa faca un pripon in 5 minute, o montura in 3 si mereu se ferea sa impartaseasca din cunostiinte celor mai mici decat el, categorie in care ma incadram cu brio. Lacul Belci, de pe Tazlau, era locul unde se desfasurau cele mai multe partide de pescuit ale noastre. Nu ne speriam de drumul lung, circa 8 kilometri, pe care il faceam toti, umar la umar, bareta de rucsac linga bareta de rucsac, numai ca sa ne laudam ca suntem pescari.

Dimineata ...
.. se stia: picii...adica eu, Polonic, Grasu, Tica si Sperila...culegeam chistoace de tigari tot drumul. Aveam cate un borcanel de mustar in care le strangeam fiecare, iar Dragos si Gogosar mergeau linistiti in fata noastra, stiau ca ei isi vor trage partea leului, adica doar chistoacele de tigara cu filtru. Smecherii nu serveau Carpati, Bucegi sau alte amarate ca noi. Discutau de la Amiral la Neptun, Top, Cismigiu sau un amarat de Snagov. Batalia mare se dadea pe cate un capat de BT, DS, Apollonia sau... KENT, mirajul tuturor copiilor fumatori. Pentru ca ne scarbea sa fumam dupa altii, aveam pregatite pipe de cocean de porumb. Un cocean scobit pe jumate, cu o gaura in care bagam o coada de pix asigura o pipa gen Huck Finn si curiozitatea celorlalti. Eram granzi de trotuar, fantii chistoacelor si cei mai increzuti pescari. Plus ca inainte de a ajunge la locul nostru preferat de pescuit, enervam toti pescarii. Incolonati, cintam din toti rarunchii, precum piticii lui Walt Disney din Alba ca Zapada: De dimineata, stand pe lac/ Pescarul amatoooorrrr/ Isi baga degetu` in fund/ Si striga ajutooorrrr.

Pescuitul propriu-zis ...
... nu dura foarte mult. Intindeam betele, pripoanele si lansetele. Pentru cine nu stie, priponul e simplu de facut. O rola de nylon, cat mai gros... 80mm e ideal, se trage pe o sticla de pepsi, apoi i se adauga montura, cu plumbul furat de pe la rotile masinilor vecinilor si gata e tot. Se lanseaza din mina, iar apoi totul devine simplu ca procedura de pescuit de la lanseta. Dragos stia toate nodurile, de la carlige la monturi, tambururi de mulineta, tot. Nimic nu ma invata. Rivalitatea dintre frati era enorma. Fiecare era sef pe tronsonul lui de varsta, iar toti subalternii mei din gasca stiau mai multe de la el, decat mine. Ma facea praf oricand. Asa ca am pescuit mare parte a timpului cu o amarata de undita, pe care se miluise sa mi-o faca. Cind mi-a lasat pe mina lanseta telescopica, de cativa metri, ma udasem tot. Am ridicat-o cu greu, am tras piedica de la mulineta si am lansat cum vazusem la el. Nu am auzit cind si unde a cazut plumbul. Asa ca am inceput sa recuperez. Brusc, toti au sarit in picioare. Lansetele lor aratau ca la toti le trage. Sa zboare betele de pe mal si alta nu. Sa te tii urlete de bucurie, fericire vorbareata, chiuituri si.... brusc liniste. Toti erau in dreapta mea si la suprafata apei se vedea firul pe care eu il recuperam pe mulineta. Ii agatasem eu pe toti. Nimeni nu avea pesti. Monturi incurcate si carlige fara momeala... din plin. Au zburat bolovanii dupa mine si eu prin padure, inaintea lor, sa nu iau bataie de la toata gashca.

Ultima moda de pescuit...
...dupa Revolutie, era cu cablul electric sau cu carbid. Ieseau pestii cu burta in sus la mal, dar nu ne atingeam de ei. Nu voiam sa mancam asa ceva. Am incercat apoi si cu plasa. Nu era nici un farmec in toata treaba asta. Am ramas la undite, lansete si cu gandul la Delta Dunarii. Acolo e raiul pescarilor si aveam sa fiu acolo, mai curand decat credeam si in ipostaze din cele mai neplacute pentru mine. Nu stiam asta, aveam alta belea pe cap. Mi se pregatea nebunia suturilor in fund pe drumul de intoarcere. Nu stiu cine inventase jocul acela stupid, de revenire acasa, dar il uram. Toti cei din gasca isi alegeau o cifra. Pe linga noi veneau masini, tot drumul. Daca cifra de final de la numarul de inmatriculare era cea aleasa de tine, iti luai un sut in fund de la fiecare din gasca. Invatasem de la ei ca 1 si 9 sunt cele mai rare cifre la numerele masinilor. Pe naiba. 01-BC-3299 si dupa 2 suturi de la fiecare... imi scoteam chilotii din fund cu patentul. La fel o pateau si ceilalti, dar eu aveam o ciuda pe mine, numai ca nu muream. Asta era partea oribila a pescuitului.

Delta Dunarii...
... mi-a iesit in cale mai repede decat credeam. Unchiul Bebi, fratele mamei, era pescar cu state vechi de plata. Se urca uneori in motocicleta cu atas si pleca pe salba de lacuri de acumulare de pe Siret. Aducea o groaza de peste, mai mare sau mai foarte mare. El m-a vazut cu mama intr-o dimineata si mi-a propus sa merg cu el in Delta.
-Te duci acasa, faci bagajul si ma astepti. La ora 13 e trenul de Galati, vin, si o tulim... au fost cuvintele care m-au aruncat in aer. La ora 12,00 eram deja in balcon, cu rucsacul pregatit si cu inima cat cozonacul proaspat dospit. Citeam, sau mai bine spus, incercam sa citesc. Ceva ma deranja pe timpan, o chestie tare ciudata... scot capul din balcon si raman masca. Unchiu-meu era inhamat cu ditamai rucsacul cu cadru, un snop de lansete, se clatina pe picioare si incerca sa fluiere. Numai fluieratura nu era sunetul acela. Am sarit, am luat rucsacul si in 20 de secunde coborasem cele 3 etaje. Linga Bebi... un miros de basamac, ceva de omorat tantarii. Se dedulcise, bag seama, la tuica pentru lipoveni. Cu chiu cu vai am ajuns in gara. Plina ochi. Navetisti, femei de la tara cu baticurile albastre si verzi, incarcate dupa o zi de piata in care nu vandusera nimic, elevi de la sat cu mainile strangand tare de baretele ghiozdanelor, plin de lume... ce sa mai. Bebi se clatina bine de tot, abia paseste. Se opreste in mijlocul salii de asteptare, isi aprinde un Carpati, pune mainile in solduri si isi reia pseudo-fluieratul. Dupa vreo 5 tentative, parea ca se lasa. Ma apropii de el, il intreb ce facem, spune ca ne cautam trupa si nu o gasim, ca ei au biletele. Mai sunt 10 sau 15 minute pina sa apara trenul. Ma ia cu frig.

Gasca ...
...lui Bebi era formata din 2 oameni. Ce vreti, cei 4 evanghelisti erau 3, Luca si Matei. Cei doi erau insa ceva mai treji. Gabi, la vreo 30 de ani, imbracat la costum si Mosh Petre, pescar de il recunosteai din jumate de privire. Vesta cu mai multe buzunare, pantaloni kaki, tigara atarnata neglijent din varful buzelor, basca smechera plina de insigne si carlige de pescuit. In viata de zi cu zi, crestea gaini. "Ce naiba caut eu aici?", era singura chestie care imi trecea prin minte. Nici nu stiu cind a venit trenul si m-am trezit cu ei in compartiment. Nu ne luasera bilete.
-Bebi, asta micu si asa e tuns chel, spunem ca l-am infiat de la Targu Ocna si nu mai luam bilet, iar tu ii dai ceva la nash, a scurtat Gabi toate operatiunile. Nasul insa era mai chitrofanit decat unchiu-meu. A cazut pe jos, si-a pierdut palaria, in timp ce mosh Petre o vrajea pe baba unguroaica din compartimentul nostru, iar eu ma faceam ca dorm, asa rusinat eram. Delta mi-a picat prost. Nu am ajuns la Maliuc, ci pe un lac de linga Tulcea. Peste ...ioc. Mi-a aparut un furuncul, nu ma lasau sa pescuiesc si ma trimiteau toata ziua in sat sa le mai cumpar tuica. Asa i-am dat de gust samagonului. O saptamana mi-au mincat ficatii cei mai pseudo maestrii ai mei. Ca sa nu le mai consum ramele sau viermusii, imi matisasera pe carlig o atza rosie. Culmea e ca tragea bibanul de rupea. Prindeam mai mult peste decat ei, care stateau ...la adancime, dupa lin, ca asa ii place linului, in malul baltii.

Ca sa fie nenorocirea completa, ne-au furat niste pustani sacii de peste stransi cu greu. Ce sa mai, eram mai prosti ca limba rusa. Ca sa nu ne facem de ras acasa, in ultima zi am cumparat cativa saci cu peste din cherhana. Eram varza. Razbunarea avea sa vina insa, usor usor. Stateam toti 4 sub un stalp de telegraf si un agud. Mancam. La final, dupa o portie saraca de branza, paine, slanina si ceapa, bat o cruce mare cat restul de foame din mine si ma ridic. Plecam sa fumez fara sa ma vada Bebi. M-ar fi turnat la mama, si mi-o furam de la tata, iar cureaua lui Nicu Bufnila nu era tocmai cunostiinta mea preferata. In urma, de pe stalp, de sus, au aparut cateva pene. Era un fund de barza. In 5 secunde cei 3 devenisera dalmatieni de la gainatul pasarii, filtrat de frunzele de dud. Costumul lui Gabi, tricoul alb al lui Mosh Petre si camasa albastra a lui Bebi prezentau toate niste picatele aromate ...de am ras cu lacrimi. Plus ca in prima compunere de la scoala i-am si infierat cum am putut mai tare. Finalul compunerii fusese unul clasic... (Ce frumos a fost in Delta Dunari!!! :)