Cum m-a insurat bunicul

Caftul veteranilor
Din 1992 si pina prin 1999, toate vacantele mele de vara se incheiau la fel. In Antohesti, hamalit de bunicul Vasile, cel mai mare om al satului Antohesti. Avea 2 metri inaltime, a fost padurar, spaima flacailor ajunsi acum mosnegei care abia se taraiau pe ulitele satului. La 70 de ani se tinea foarte bine si mai cotonogise vreo cativa vecini, care aveau o pricina cu el. Se tologise intr-o zi pe un polog de porumb, se uita la vaci cum rup frunze de bostan de pe tarlaua golita si isi rasucea o celebra "penala". Adica aduna firele de tutun scuturate prin buzunarele de pufoaica, le rasucea intr-o bucata de ziar si gata era tigara. Vecinii, 3 la numar, ...sa il ia prin invaluire. Tactica fusese, cica, unul din punctele forte ale lui Vasile Bufnila, pe vremea cind era tinar soldat al Armatei Romane din World War 2. Cei trei barbati din neamul Ciuta: bunic, tata si fiu, veneau cu mina goala sa il cafteasca pe Mosh Vasile. Primul a cazut batranul Ciuta, altoit cu dreapta. Nu s-a ridicat 3 minute de pe jos. A doua victima a fost fiul lui. O luase cu bastonul la oase. Necazul lui era ca nu stia ce fel de baston avea batranul Bufnila. Baston, este un termen impropriu pentru ranga de fier forjat, rotunjita la un capat aflata in posesia patriarhului Bufnila. Aplicata la coaste are efecte devastatoare. Cel mai mic a fost si cel mai destept din tot neamul. A injurat printre dinti, si-a strans ranitii, i-a pus in caruta si dus a fost. Bunicul fuma linistit, trebuia sa ii vina nepotul de la Onesti, si Bavarezu` ii aducea mereu tigari Marasesti. Mult mai bune decat Carpati sau prostiile alea de le fuma copilul: Marlboro.

Tigarile...
...au fost mereu marul discordiei dintre mine si Vasile Bufnila. Ne intelegeam perfect in rest. Imi spunea "Bavarezule", ca de altfel ...tuturor nepotilor. Trageam din greu alaturi de el, iar singurul mod de a imi multumi, era sa scoata "o cana de jin pientru niepotu aista". In 1992, proaspat revenit din Italia, defilam pe ulita principala satului, cu tata linga mine, gata sa atac lanurile de porumb de pe cele 10 hectare de pamant ale clanului. Si a iesit nebunie curata. Trageam de dimineata. Ne trezeam la 5, ca tot omul gospodar, iar la 6 cel tarziu, eram cu lanul de porumb dat jos, asezat in poloage. Despanusham apoi stiulete dupa stiulete, iar la 10 mincam. Strangeam bostanii, adunam stiuletii, legam porumbii in snopuri si ii asezam in caruta. Seara era gata tot si ajungeam acasa. Caram cu spinarea sac dupa sac. Din caruta in pod, iar la coborare aveam gatul plin de praf. Ma astepta o cana cu vin, o masa calda si abia asteptam sa plec sa fumez o tigara fara sa ma vada ei. Ma duceam pe ulitza la vale, sa fiu ferit. Ti-ai gasit. Eram obisnuit ca la oras, nu ma feream de necunoscuti, doar de familie. Nu stiam ca satul e mic si toti stiu ca a venit un om nou, al cui e si ce hram poarta. M-au vazut unii, asa ca la revenirea de pe ulite stia toata casa ce fel de tigari fumez. Tata s-a facut ca ploua si ca ma crede pe cuvant cind am spus ca nu e adevarat. Mincasem o frunza de menta ca sa nu miros.

Plecarea...
...tatei de acolo a dus la adevarata nebunie. O saptamana am ramas singur la bunici. Si treaba nu se mai impartea la doi cu tata, ci apasa rau de tot pe umerii inca nevolnici ai mei. Si asa am ajuns sa fumez cu tataia. De Craciun nu am fost sa tai porcul, dar au fost parintii. Batranul s-a dat binisor pe linga mama si i-a spus sa aiba grija cu mine, ca m-am golanit. Fumez, beau bere cu "Spanzuratu` shiala al lui Dragomir, de din vale di casa" si alte nebunii, una mai prapastioasa ca alta. Nu ca ar fi fost false, dar chiar nu voiam sa le afle ai mei. Iar bunicul promisese ca o sa taca din gura. El ma incurajase sa fumam impreuna.
-Ia o tigara uoi Bavarez. Lasa, stiu io ca fumezi, ti-a vazut nentu Mircea di la vali ca bei tiutiun ca o catana de cieia batrana. Stiu io cum is copchiii in scoli. Las ca nu ti spun la tactu, ca ti bati Nicu di nu ti vezi.
Asta fusese textul cu care ma convinsese. Atunci a tinut. M-au bagat ai mei in pamant de rusine dupa faza asta. Am decis sa nu mai ascult de Vasile Bufnila. Si bine am facut, ca a vrut sa ma insoare.

Depresie
Asta era cuvantul de ordine prin 1998. Cazusem a doua oara la facultate, ma despartisem de Antonia, era cum nu se poate mai aiurea. Liniste... doar la tzara. Si am stat acolo 2 luni de zile, desi 14 zile imi ajungeau sa ma satur de dulceatza plaiurilor razasilor. Tataia nu a avut el prea multe de obiectat la faza asta. I-am terminat porumbul, via, tot ce era de facut. Venea insa Hramul: Sfintii Voievozi, si a zis ca e musai sa fiu acolo. Doar se taia cocosul, se facea piftia, bunica facea celebrele branzoaice, era nebunia papilelor gustative. Si am ramas. La tzara, moldovenii abia asteapta sa le treaca musafirii pragul. Le pun totul in fata. Stiam ospitalitatea lor, dar ca in ziua de Hram nu e nimic. Cuptorul cu placinte duduie in orice casa, pulpele de pui sar din ceaunul cu ulei incins, piftia se leaga cu picioarele fostului ceas desteptator, care a fost pensionat pe motiv de gat taiat. Vinul rubiniu, tinar si cu spuma in buza canii de lut e scos de la butoi, se cauta prin cotloane si unghere doar de bunici stiute, cea mai tare palinca moldoveneasca. Se coace painea de casa iar aerul are atata parfum de il poti atinge cu mina si nu ai mai pleca. Masa nu se mai asaza in chiler, adica bucataria de vara, ci in casa mare. Acolo unde miroase asa dulce a gutuie si a struguri stafiditi. Se pus stergarele noi la masa, se aprinde candela si crucea facuta dinaintea mesei parca se bate cu spor si mai mare. E Hram la moldoveni.

Nu...
...m-au lasat bunicii sa plec pina nu am mincat acasa.
-Lasa uoi bavarez, nu ti duci pi icishe sa criada oaminii ca nu ai ci minca acasa. Stai di minca ghini, apoi mierji pi la vali, la baieti.
Am mancat de imi trosnea cureaua. De toate. Si racitura de cocos, si asa pofta aveam cind muscam din ceasul antic, si ciorba de gaina batrana dreasa cu ou si cu smantana, cu taietei de casa si cartofi scosi acum 2 saptamani, cu morcov sapat asta primavara de mine in gradina, cu de toate. Am trecut la friptura de pui cu smantana si cu mamaliga. Intingeam in farfuria de lut ars de parca nu mai mincasem de cind ma stiam. Au urmat placintele, ca doar nu era sa ma pun cu toate celelalte 3 feluri de mincare facute de bunica si care ma asteptau.
-Maine mamaie. Sarutmina de masa, dar nu mai pot... si am iesit in prispa sa fumez. Trecusem de liceu, fumam cu ei de fata, nu mai existau ranchiuna si ascunzisuri. Si am plecat in sat. Prima casa era a vecinului Mircea, care ma turnase acum cativa ani ca fumez. Cu fiul lui am stat iar la masa, iar la tuici, la vin, si la final...o bere. Trei case mai la vale era vara lui. Halta, mincare, vin, tuica. Tigara de dupa si treci Bufnila la o alta casa. A incerca macar sa refuzi e blasfemie. Nu stiu daca m-ar fi batut, dar sigur s-ar fi uitat chiorash. Dupa o ora aveam burduhanul gata sa plesneasca si capul tulbure de vin. Nici nu mai stiu toate casele pe care le-am vazut. Cert e ca am plecat spre discoteca din satul vecin. In lipsa mea, la casa bunicilor se stransese gasca de amici vechi, familia Scanteie.

Scanteile...
...erau amici vechi de tot cu Bufnila. Nu stateau unul linga altul, dar aveau traditii comune. Bunicii padurari, fii lor erau vanatori si amici la catarama, iar eu ma gaseam mereu la coasta lui Petre Scanteie. Un malac de 2/2 metri, un munte de fortza bruta, antrenat si de jandarmi sa dea cu piciorul. De cind revenise din armata zburau megiesii cu usi cu tot de prin baruri. Nu avea minte multa, dar muta caruta de unul singur, lua busteanul in spate si pleca spre casa cu el. E, si dupa toata mahmureala Hramului, ma trezesc cu bunicul la pat.
-Hai afara, in prispa, ca aviem di vorbit.
Spalat urgent, schimbat, luat tigarile si chibritul dupa mine, si ala am fost. Batranul Vasile Bufnila se uita la mine, din partea dreapta, isi aprinde Marasheasca si incepe cel mai lung dialog al meu cu el.
-Mai Bavarez...ai si tu di acuma o varsta. Nu ti gandieshti sa ti pui la casa ta?
-Nu prea tataie. Inca is tinar. Di ci sa ma leg la cap fara sa ma doara?
-Ti-am gasit o fata faina ma niepoati. Si ma gandiam sa iti las tie casa asta, 10 hectari di pamant, sa li muncim imprieuna cat oi mai fi, sa ai grija di noi si sa fii si tu la casa ta.
-Fata faina? La Antoheshti? Matali visezi bre...
-Tashi ma din gura si asculta la bunicatu. Nu ti invatz di rau, doar... Am vorbit ieri cu ai lui Scanteie. O stii pi fata lor....(Tipa, nici macar nu ii mai stiu numele, era copie fidela a fratelui Petre. Mai mare ca mine cu un cap si mai lata cu un metru). Fata isi cauta un barbat si tu ai cam terminat si cu scoala, si cu orasul si tat. Iesti bun di munca, o vast tot satu` cat di tari trag di tine, esti harnic, frumusel esti, ii numa ghini asha.
-Mai tataie...las-o naibii de treaba. Daca imi trebuie nevasta, imi iau eu si singur. Plus ca aia e urata cu spume, de ce zici ca e fata faina? E mai mare ca mine bre, ce vrei sa fac cu ea? Ma bate aia de ma asculta cu urechea....
-Bai, dar tu digiaba ai pantaloni pi tini? Si sa stii ca ii fata faina. Daca ti dushi la paduri dupa liemni cu ie, atunshi tu apushi copacul di la varf, si ie di la radashina....
A doua zi, la 6 dimineata urcam in cursa de Bacau, schimbata apoi cu alta masina de Onesti si dus am fost. Inca nu era cazul sa devin moshier in Moldova.