Liceu, cimitir al tineretii...altora

Are Bacovia saracul poezia aia de elev complexat, ochelarist si cu foarte multe cosuri in care spune ca liceul e un adevarat cimitir al tineretii. Nu e cazul meu. M-am distrat de minune la Liceul Nadia Comaneci din Onesti. Cum sa ajung acolo?, asta era deja alta problema. Ai mei visau ca Ovidiu va fi primul din familie cu epoleti de ofiter, fie la Academia de Politie, fie la Scoala de ofiteri. Sa te tii scandal si show, pentru ca subsemnatul se voia actor. Atata sa auda Nicolae si Virginia Bufnila, moldoveni gospodari, cu un foarte ascutit simt al ridicolului. Sa scap de ei, slabe sanse. A fost de ajuns sa inceapa ultimul an de scoala generala, ca deja eram inscris la meditatii la profa de mate a fratelui meu, mult mai competenta decat diriginta mea. La romana nu luam meditatii, ma ducea mintea, dar la mate eram bata. Mai tarziu, la liceu, o profa care nu prea avea ea multe in comun cu matematica a avut totusi puterea sa recunoasca....
-Bufnila, tu esti handicapat matematic.

Revenim...
...totusi la alegerile parintilor pentru oaia neagra a familiei. Faceam sport de ceva ani, handbalist smecher cu rezultate bune, voiam totusi sa tin aproape de ceilalti colegi de echipa. Toti voiau liceul de Filologie Istorie, pentru ca ... de fapt era Liceu cu Program Sportiv. Exista o clasa de sport in fiecare generatie, pentru gimnaste, iar mai nou, pentru handbalisti. Au turbat iar gospodarii Bufnila. NU aveam scapare. Numai ca pramatia de copil a aflat o faza. Inscrierea la un liceu militar presupunea musai o nota la purtare de 10. Iar auspiciile pentru clasa a opta erau asa de bune, incat am avut grija sa le schimb. Noua directoare, doamna Marin, era profa noastra de Chimie. Atata bun simt, consideratie, placere de a preda, indulgenta si bunatate nu aratase nicio profa pina la ea. Sa o enervezi parea culmea culmilor. Mi-a iesit :D

Ora de chimie...
...debutase simplu si fain. Ea citea ziarul la catedra, noi ne faceam ca mai conspectam cate ceva din carti. O ragaitura de animal beat cu bere a zguduit sala de clasa. Urca roseatza in obrajii directoarei ca spuma la cafeaua care da in clocot. A iesit si fum pe urechile profei si a inceput ancheta.
-Cine a garait? Bufnila?
Oripilantul sunet venise din spatele clasei, randul de la geam... adica de la mine. Dar stiam ca a recunoaste e similar cu a scapa cu o simpla cearta.
-Nu stiu doamna profesoara, a venit de pe rindul de la perete, eu asa am auzit.
Pe rindul cu pricina, nimeni dispus sa ia pe coaja vina .... se paseaza totul pe rindul de la mijloc. Drept e ca nimeni nu avea curaj sa spuna ceva de rau despre mine, sa ma indice direct, desi toti stiau cine impanzise aerul cu duhoarea salamului cu soia din comert. De la mijloc se revine pe rindul de la geam, dar ancheta devine mult mai amanuntita. Din om in om, din banca in banca, toti colegii sunt intrebati daca au avut nesimtirea sa ragaie. Jocul dureaza de cateva minute iar profei i-au mai aparut cateva radacini albe de fir de par. E clar, ma ia mama gaia azi.
-Ultima banca, la voi s-a ajuns. Bufnila si Cornea. Cine a ragait?
Ma ridic regulamentar in ambele membre inferioare si raportez ca nu eu am fost.
-Cornea..., mizeaza profa pe asul din maneca....
Colegul meu de suferinta in toate cele se ridica si spune candid...
-A fost Ovidiu!, dupa care da sa se aseze inapoi pe scaun. Neinspirata miscare, pentru ca am tras scaunul imediat iar blondul a aterizat pe parchet. S-a ferit de bocancul care il viza si s-a mutat instantaneu in banca intai, singur.

-Nu...
...credeam ca poti minti in acest hal domnule Bufnila. Revolutia a insemnat democratie, dar oameni de bine se gasesc tot mai putini. Si vad ca incepe nebunia de la varste fragede..., a inceput directoarea discursul fesenist de admonestare a elevului. Am primit o medie de 7 la purtare pe primul trimestru. Era exact ce aveam nevoie. Au urmat altele, de 10 in celelalte 2 trimestre, dar media anuala era 9. Adio Liceu Militar, sa va spalati cu uniformele pe cap si sa va faceti singuri plantoanele. Mai avea sa fie insa inca un hop. La final de an, doamna Nutzi Bufnila a aflat ca media nu ii permite progeniturii sa se duca la Liceu Militar. A reactionat cum stia mai bine si cum credea ca se mai poate schimba ceva. A luat o punga de plastic, umplut repede cu ness, tigari, alcool de calitate si fuga cu spaga la scoala. Va vine sau nu sa credeti, directoarea a refuzat tot si media a ramas aceiasi. Sarutmina doamna Marin...
Sunt greu batranii de pornit....numai prin poeziile lui Cosbuc. Mama e argint viu. Spirt. Daca a vazut ca nu merge asa, a luat-o pe alta parte.
-Iti place cartea precum cainelui sa linga sarea. Lasa ca am ac de cojocul tau. Te duci la Liceul Energetic si depui dosarul, la profil economic.
Se lasase linistea peste moaca viitorului contabil Ovidiu Bufnila. Liceul Energetic, unde terminase frate-miu Dragos era cel mai dur din Onesti. Numai tocilari, fete cu codite, inca mai aveau unii uniforme acolo. Mi se zbarlea parul usor usor pe ceafa. Ce sa caute rebelul din mine acolo? Am spus clar ca vreau la Liceul de Filologie Istorie. (era al 4-lea ca valoare din cele 5 licee onestene).
-Sa nu te aud. Mars si pune dosarul...
Am coborat in spatele blocului, m-am ascuns sub un balcon sa nu ma vada mama pe geam si am aprins o tigara. Dupa 30 de minute eram inapoi in fata mamei.
-Nu mai e economic acolo, s-a desfiintat.
-Nu te cred...

Dragos ...
...a fost cel care a mers la liceu si a vazut ca -Doamne Multzam- chiar se desfiintase economicul. Eu mintisem, habar nu aveam ca asa era. A urmat o noua negociere, la sange, cu Mama.
-Ma duc sa il depun la Filologie, la clasa de sport.
-Sa o crezi tu. Ce mai au acolo....
-A, vrajeli... limbi straine, filologie, o clasa de mate-fizica, dar vezi sa nu faca aia carte.
-La limbi straine depui...
-Limbi moderne....
-Nu face pe deshteptu... si vajjjjjj!!!, imi zbura in fatza carpa de spalat vase. Nu existau in comert buretii de vase. Zoaie, apa si miros de Tix care mi-au adus aminte de ce nu e bine sa ii comentezi Mamei. Limbi moderne a fost, iar rezultatul l-am aflat intr-o seara de vara, cind venisem sleit de oboseala de la o partida de pescuit hat de pe lacurile de acumulare de pe Siret.

:)
Culmea, toata viata am fugit de uniforma ca dracul de tamaie si probabil o sa o fac si de acum incolo. In A.D. 2006 insa, petru o pereche de ochi negri m-am gandit insa ca as imbraca si tzoala asta. Nu uniforma de militar, ci culmea... de Garcea. Mi-a trecut :D