Ultimul furt

A trecut destul timp de la prima faza cu furtul de banalitati. Trecuse si Revolutia Romana, de vreo 2 ani. Eram ditamai galiganul, in clasa a saptea, pivot titular la echipa de handal a scolii, campion municipal, smecher de smecher. Jucator de poker pe bani, scobitori, pietricele, sef de gasca si smardoi de ocazie. Grasu si Polonic imi erau tovarasi nedespartiti, mai ales ca eram si colegi de clasa. Dar gasca de ciorditori din magazine era opera lui Marius Cornea, un smecheras din clasa mea, care statea la cateva blocuri distanta. O completasem cu ceva colegi care mai aveau niscaiva singe in aparatul genital, asa ca incepusem sa bantuim. Nu scapase o cofetarie cu toate prajiturile in galantar, cu sucurile toate la locul lor, o tutungerie cu inventar complet sau vecinii cu toate borcanele de gogonele. Numai ca era cazul sa ne maturizam. Mai ales dupa ultimele batai incasate. Una din ele avea sa schimbe totul. Eram novici si o aflam in mod cat se poate de clar.

Zi calma...
...de duminica. Gasca la fotbal in curtea scolii. O minge sutata de Grasu` se opreste tocmai pe cladirea scolii nr 8 din Onesti, cam 3 etaje sa fi avut.
-Mars dupa minge sunculitza, ce mai astepti... au sarit toti cu gura.
Ca sa urci pe scoala era nevoie de scara de incendiu. Asta incepea undeva mult peste raza de atingere a noastra, asa ca a fost nevoie de un om care sa il ridice. Cum Polonic si gasca erau cam toti jumatate de buletin, cu 3 din ei faceai un metru, am spus sa pun eu umarul la scara hotului. Mingea a revenit odata cu Grasu` de sus, de pe scoala, s-a reluat meciul, dar a venit Lunea. Eram in clasa cind apare elevul de serviciu.
-Ovidiu Bufnila si Ovidiu Serbanescu sa vina de urgenta la cabinetul doamnei directoare. Dupa care da sa iasa pustanul.
-Bai lampa, ia stai asa, strig dupa el. Esti sigur ca de noi e vorba? Ca te incing de te ia mama naibii prin scoala.
-Da, si de urgenta.
Hai la directoare asadar. Doamna Agapi era o fiinta extrem de dulce. Profa de mate care nu prea avea habar ce preda, dar foarte bun administrator. Nu batuse niciun elev niciodata, era o scumpa. Ajung cu Grasu la parter, de la etajul al treilea unde aveam clasa... si surpriza. Nu ne astepta doamna Agapi, ci adjunctii ei, doi zbiri. Profa de Geografie...un ditamai malacul, cu degete precum carnaciorii si costelivul cu privire rece si rea, Sabareanu, prof de mate.
-Buna ziua, bagam amandoi cu glas mic...
-Ia lasati voi astea, zice ea. Care din voi a spart scoala ieri?
Nu stiu, nu cunosc, habar nu am, nu am idee, ridicare din umeri si ... Jap!!! o palma cu ghiul cu tot peste mufarina de la Sabareanu.
Il Uram dinainte, dar acum devenise pe viata totul. Imi daduse borsul pe nas ca din tashnitoare. Era pentru prima oara in toata viata, si eram trecut prin destule batai, meciuri de box, judo si lupte.
-Da` de ce dati, ca nu am facut nimica, sarim cu gura
-Jap!!!, vine raspunsul palmuit de la Sabareanu. Ne luase cu ameteala si tashneau lacrimile din oki ca la stropitoare.
-Stim de la cineva ca ieri ati urcat pe scoala si ati spart-o, zice ea... Grasu recunoaste ca el a urcat, e bagat la biroul lor, eu plec. Ma opresc in baia fetelor de la etajul 3, singurul unde curgea apa, ca la baieti mirosea a toate cele, peretii prezentau comete maronii, nu era cazul sa te apropii de ea. O ora intreaga m-am chinuit sa opresc borshul sa nu mai curga. Degeaba. Cu chiu cu vai si o batista sacrificata, era ok totul. Apare si Grasu. Batut bine, cu bucile obrajilor umflate si brazdatde de inele.
-Ce aveau ma?
-A spart un bou scoala. Voiau sa ma puna sa semnez ca eu am fost, dar nu e asa.

Explicatia ...
...a venit la vreo 2 zile distanta. Un tiganush de clasa a patra, asa ceva, Bulishor, avea de platit o polita. Fusese exmatriculat si a spart scoala, pentru un telefon, o combina si o distractie de pomina. Ce sa ii ceri unuia care nu stia bine romana, darminte vreo boaba de latina. A cautat catalogul clasei lui, IV-C, a crezut ca l-a gasit...dar nu era asa. Era VII-C. Si diriga, dimineata la ora 8, cind a deschis catalogul s-a gasit fatza in fatza cu excrementele lui Bulishor. Prostul se cacase in catalogul gresit. A scapat usor din toata povestea, dar la mine se precipitau lucrurile. Gasca il pierduse pe Grasu, care a decis sa se retraga din furtisaguri, il usturau si acum obrajii. L-am lasat in ale lui si am strans randurile in jurul lui Marius Cornea. Blond, istet foc, smecheras innascut, uns cu toate alifiile. Ma invatase destule, eu la fel pe el, ne potriveam de minune. Cu el am inceput cariera de hot din magazine. O cofetarie nu mai avea acelasi numar de prajituri in raft dupa trecerea noastra. Unul tinea de sase, unul sau mai multi distrageau vanzatoarea, unul sau doi operau. Asa ne-a venit ideea unei lovituri mai mari, la magazinul de MuzicaFotoSport din Onesti, ca unul era la 50.000 de suflete.

Baieti...
...sarmani, de muncitori, cu idei si vise, speram ca furam tigari, aparate foto, filme si alte nebunii din rafturi. Asa a si fost, dar singura belea a fost ca l-am cooptat si pe Sperila in treaba asta, in ultimul moment. Ca si asa se plictisea prin spatele blocului. Dupa lovitura, prada impartita insemna cam cate un paket de carti de joc si unul de tigari. Cornea isi oprise partea leului, fara sa stie vreunul din noi. A doua zi, la scoala, aveam sa aflu tot, in cel mai ciudat mod. Aveam ora de engleza, iar profa Oancea intarzia, ca de obicei. Se dusesera 13 minute, verificasem la ceasul Pobeda, de care eram asa de mandru... mostenire de la unchiu Iosif, Dumnezeu sa il ierte. Deodata se deschide usa si apare profa. Blonda, tzapana, la vreo 89 de kile, cu inca un kil de aur sau argint la gat, asta depindea de culoarea machiajului din ziua aceea. Ordinea a fost asa... Profa, (pina aici nimic rau), Diriga (ceva e de nashpa), Sperila (au, e de rau) si un politist (am cacat paiul). Ii dau un picior pe sub banca colegului Marius Cornea.
-Mucles, nu stii nikl, imi sopteste ciorditorul.
Ne-au scos din clasa, unde ne mai asteptau directoarea si sarmana vanzatoare pagubita, plus un caine politist. Ne-a recunoscut pe toti. Faza era simpla. Sperila jucase poker cu noile carti impotriva fiului vanzatoarei. S-a laudat cat incape si aia am fost.

Declaratiile...
...se dadeau la biroul directoarei. Am fost ultimul. Ma jurasem ca nu ciripesc nimic. Cind am intrat, mi-au aratat declaratiile alor mei. Si Cornea recunoscuse ca furase. Am dat din mine ca un donator universal. A urmat o cursa nebuna dupa recuperarea contravalorii bunurilor, imprumut de banii, sa restituim totul. Am reusit, dar zilele de furturi se terminasera pentru mine. Marius Cornea nu s-a potolit. L-au prins dupa cativa ani, la Adjud, un orasel la 45 de kilometri de Onesti. Furase bani din casa de marcat a unei Alimentare. A facut Scoala de corectie, a invatat Croitorie, dar nu a practicart-o niciodata. A plecat in Italia cu fratele lui si o duce ceva mai bine, dar la Onesti. La cateva luni, pleaca iar, face plinul, revine, plus ceva munca cinstita, de acoperire. E insurat si face burta.

Intrebare tampita
De ce nu ne faceau oare parintii poza cu colegii de joaca? Pe Grasu, Cornea, Polonic, nu ii vad decat din poza aia color din clasa a patra. la final de an, premiantii, aliniati. Toti zambesc fortat, doar Grasu e mandru de cartea pe care o primise: Orasul de Creta Colorata. Eu... ma uitam la tenisii cumparati de tata, tenisi chinezesti de care eram tare mandru. Dar faza cu furtul, despre care am tot vorbit, s-a incheiat clasic. Tata, o curea lata de piele si eu. Sedinta. Eu in genunchi, cu burta intinsa pe pat, poponeata in sus si pantalonii in vine. Tata nu batea niciodata hainele, doar copilul nebun care am fost.