Primul furt

Am crescut la Onesti, judetul Bacau, si am primit o buna educatie catolica. Romano-catolica. La 8 ani imi primeam Prima Sfanta Impartasanie, cu un grup de baieti mai mari decat mine cu vreo 2 sau 3 ani. Nu m-a impiedicat asta sa fiu al doilea in ceea ce privea cunostiintele despre Catehismul Romano-Catolic. Aveam insa alte planuri. Desi imi placeau parabolele din Noul Testament si peripetiile din Vechiul... nu se prindea de mine religia ca de alti colegi. Ma uitam la ei cu invidie uneori, cind erau chemati sa se roage la Rozariu, o rugaciune dedicata Sfintei Fecioare Maria. Imi trecea insa foarte repede. Era de ajuns sa vina ziua de duminica. Liturghia copiilor era programata de la ora 8 dimineata, ceea ce presupunea o desteptare la ora 7, exact ca atunci cind ma duceam la scoala. Apelam la toate trucurile ca sa nu merg la Biserica. Saraca mama avea de tras din greu pentru a ne trezi pe mine si pe frate-miu Dragos. Ma faceam ca sforai, desi la 8 ani nu prea iti tine faza asta. Ma ascundeam sub plapuma, ma prefaceam dus in cel mai dulce somn. Numai ca a tinut doar de vreo 2 ori. In ziua aceea, nu stiu cum se face, dar m-am trezit fara mofturi. Grava greseala.

Slujba...
... a trecut fara sa o simt. A urmat clasica iesire din biserica, unde toti pustanii tabarau pe tiganca cu ciubucuri. 1 leu, 2 lei, nu conta. Il buzunaream pe tata de maruntish si ne aruncam la coada formata numai din pustanii catolici, mindria comunitatii. A urmat trecerea prin Piata de la Onesti si plinul cu struguri, pepeni, piersici, cam tot ce imi doream atunci. La ora 11 eram deja in spatele blocului, cu un ciorchine de struguri in mina. Ma dadeam mare in fata gastii. Polonic, Sperila, Grasu si Gogoshar salivau.
-Hai ba la furat, la teren la Pompieri... trage Sperila concluzia. Mai mare decat mine cu 2 ani, Stelian Mihalcea, fratele lui Gogoshar, alias Iulian Mihalcea, era marul stricat din cosul nostru. Fura de acasa bani, era primul care incepuse sa fumeze, ne invatase sa ne facem pipe precum Huck Finn, el avusese initiativa primei cazemate si credeam ca va fi primul care chiar se culca cu o fata.
Nu a durat mult sa ne convinga. Incolonati, hai la ciordit. Terenul de antrenament al pompierilor onesteni nu avea vita de vie. Linga el insa, o anexa a fabricii de paine din Onesti beneficia de umbra vitei de vie, de struguri, de rinduri intregi asezate acolo.
-Ba, sigur nu e nimeni.... se izmeneste Polonic, cel mai las dintre noi.
-Stai ba calm. Si daca e...ce? Fugim... clarifica Sperila treaba.

Rusinea...
...a venit peste mine de parca fusese mereu acolo dar niciodata nu o luasem in seama. Nu stiu cum, dar m-am trezit prins de un om. Inalt, mustacios, bine facut. Il avea pe Polonic intr-o mina, m-a prins si pe mine, toate zbaterile au fost degeaba. Ne-a dus in biroul lui, ne-a intrebat cum ne cheama si cred ca a durat 5 minute sa inteleaga ceva. Si eu si Polonic plangeam ca fetele mari cind le pleaca de acasa feciorii la oaste. Cind a auzit ca ma cheama Bufnila, a cascat omul niste ochi ceva de speriat....
-Baiatul maistrului Nicu Bufnila, de la Centrul de Fabricatie?
-Ihi...
-Da numarul de telefon de acasa, ca ma stiu cu taica-tu.
-312247

Pedepse
L-a sunat pe tata. Vorbea cu el de parca erau amici la catarama. Ii spunea..."coane Nicule". Si mamaaaaa....ce batalie mi-a impuscat "conu Nicu". Ma usturau bucile obrajilor, dar nu asa cum ma ustura pe dinauntru. Auzi la el: sa fie prins la furat, si tocmai de un amic al tatalui. Imi era o rusine de golanasii mei, de intram in pamant. Mi-am jurat ca nu ma mai prinde nimeni la furat atunci. Am ajuns apoi sa fur din magazine, de fata cu vinzatoarea, am avut prieteni care m-au invatat sa trisez din taiere la poker, cum sa le iau banii la fraieri, ce e ala barbut si cum ii trisezi si acolo, tot ce se putea face in materie de furt, mai putin spart locuinte si masini. Nu as fi putut invata ca munca cinstita e cea mai buna, mai erau ani buni pina atunci si o cale asa de anevoioasa... Ce ciuda aveam pe Fat Frumos, pe Winnetou, pe Old Shatterhand...lor le reusea totul din prima. Si totusi, ultimul furt avea sa fie o poveste demna de filme cu gangsteri.