Profi de belea1. Start cu Geografia

Se face aceste posturi dedicate de la mine pentru cei mai tari profi ai mei, aia care doar cu ajutorul bunului Dumnezeu nu au ajuns la spitalul de nebuni dupa ceau avut un asemenea elev. Ca mine.


Popa Maritza
Nu e porecla. Nici macar renume, ca acela al Babei Novac. E fosta mea profa de geografie din scaoala generala nr 8 din Onesti. O bila de seu de 100 de kile indesata in doar 158 de centimetri. Deplasarea si-o facea cu greu pina la etajul al treilea, unde se aflau cantonati Bufnila, Grasu`, Polonic, Cornea si Stoian, plus restul clasei. "7 C"-ul... cei mai rai din scoala. Odata ajunsa la usa clasei, rasufla ca o locomotiva, dar era prea tarziu. La fix si 15 minute ale orei toti dispaream si incuiam clasa. Rar ne prindea pe acolo. Femeia trebuia sa isi sacrifice pauza pe treptele care duceau la clasa noastra, altfel trecea trimestrul fara sa ne vada la fata. Mai caraiau gagicile ca ele nu chiulescu cu grupul, mai facea diriga cate un scandal, mai luam palme de pe la directori, dar nu faceam ora de seara, de Geografie. Cind ne prindea insa, atunci ieseau marile show-uri.

Iar banca intai
Ca sa isi asigure linistea de la clasa, profa ma muta in prima banca. Grasu si Polonic radeau sa moara prin bancile din spatele clasei. Se pitulau dupa gagici, trageau cu boabe de orez prin teava de la pix, lipeau guma pe scaunele colegilor, orice as fi vrut si eu sa fac, dar ma aflam sub ochiul vigilent al profei. Abia in clasa a saptea m-am prins ca atunci cind tinea catalogul ridicat, in dreptul fetzei, profa de fapt dormea la ora si se facea ca ne supravegheaza la lucrarea de control. Si sa te tii copiat. Pina cind m-am intors sa ii suflu lui Stoian, care statea in banca din spate. Cu coada okiului am vazut cum colega de vizavi isi casca bulbii oculari mai ceva ca o ceapa poloneza si cum inmarmureste. Intors capul repede si vazut grozavia naibii. Matusalemica profa statea cu ditamai catalogul pregatit sa mi-l tranteasca in creshtet.

Salvarea vine din presa
Tras tartacutza la cutie, evitat sa iau copertile in mufarina, sarit din banca si fuga in spatele clasei.
-Treci aici Bufnila. Unde fugi, ca te prind...
Am ras si eu si toata clasa, operatiune foarte putin apreciata de profa.
-I-am predat si lui Dragos, frate-tu. A fost o poama de elev, dar s-a dat pe brazda, nu ca tine. Treci aici sa te bat.
-Noua lege a invatamantului spune ca orice pedeapsa fizica este interzisa, am citat eu mindru din nush ce numar al ziarului "Tribuna Invatamantului" aparut dupa Revolutie.
-Aia e lege comunista, replica balena.
-Sa o crezi matale. Eu nu mai stau in prima banca, sa nu iau cataloage in cap. Mai bine fug pe banci toata ora, ma sumesesc la profa.
Diriga si directoarea au avut ce povesti dupa faza asta. Avea dreptate Bufnila, oricat de greu era sa admiti asta. Am scapat fara nota scazuta la purtare. Era prima oara. Cert e ca de atunci imi tineam colegii in clasa, usa incuiata de la yala inainte de ore si nu se auzea nimic cind vedeam ca vine profa. Pleca la diriga, se plangea ca nu suntem acolo, venea diriga, ne gasea bine mersi si plecam fara sa fi facut orele de geografie. Stiam ca profii o credeau si ei senila, capabila sa incurce salile de curs, asa ca profitam la maxim maximorum.

Trecut si viitor
Ar fi trebuit sa incep postul povestind de ce era Frax o poama de elev. La o ora de Geogra, cind profa era mai slaba si cu vederea mai buna, li s-a predat elevilor faptul ca populatia globului se inmulteste cu "n" locuitori pe ora. Bufnila a avut grija sa dea un bilet unui coleg, in care ii traducea asta: "Adica in fiecare ora, in lume, au loc n futaiuri". Popa Maritza a prins biletelul si a concluzionat ca logica lui Bufnila cel mare nu are ce sa caute la ora ei. Au urmat palme, diriga, directoare, parinti, nota la purtare scazuta.
Ca final de post, una din marile surprize ale vietii. Eram la liceu si una din colege, Laura Manciu, imi spune cum ca Popa Maritza mai traieste, ca e bine mersi si ca vorbeste frumos de mine. Am cascat gura ca prostul. Colega mea era vecina cu ea, baba se senilizase un pic si probabil de aia singurul elev pe care il vorbea de bine era Ovidiu Bufnila. Ptiu, sa nu ajung asa vreodata, sa imi vorbesc dusmanii de bine...