Profi de belea 5. Elena Ciubotaru

Briefing
Elena Ciubotaru, profesoara de Limba si Literatura Romana, Limba si Literatura Latina. Porecla: Baba de Romana. Pedepse fizice preferate pentru elevi: Batuta si trasul de falci la infractiuni majore. Pedepse minore: datul afara de la ore pentru cinci minute. Daca nu aveai ceas, te punea sa numeri pina 300, iar daca nici asa nu functiona, te punea sa dai ture de teren de sport in timpul orei de Romana. Pentru restul, exista batuta. meticuloasa, avea mereu grija sa stea pe piedestalul de la catedra, sa dea jos okelarii elevului si apoi ii dadea palme de sticleau okii cu lacrimi in ei.

Vecina
Profa de Romana din generala era vecina mea. Statea la doua scari distanta, in acelasi bloc. Ne-a fost profa de Romana tuturor celor 3 vlastare ale neamului Bufnila. Frax a scapat mai ieftin, sor-mea a dus-o bine, doar eu am patimit cit incape. Belelele au plecat de la faptul ca eu si Polonic eram fani ai tenisului de masa. Ieseam zi de zi cu paletele si mingile, eram mereu in cautare de noi lovituri, de mingi de celuloid prin magazine si de adversari mai buni decat noi. Grasu rupea mingile cind tragea, eu si Polonic eram ceva mai inapoiati. Imi placea sa cred ca din noi doi eu eram cel mai bun, asa ca ma ofticam grav de tot cind ma batea. Uram sa pierd la Luca, numai ca se intampla macar odata la doua zile si tragedia asta. Si mai tare uram sa se bage cate un papagal in jocul nostru. Monel Ciubotaru, fiul profei de Romana, era una din victime. Stia ca maica-sa ne preda, asa ca venea cu nesimtire peste noi si ne cerea sa il lasam sa joace, altfel ne toarna. Santajul a tinut doar in clasa a cincea. Apoi a furat-o.

Monel...
... asta era un pustan tare ciudatel. Rahitic de slab, cu okelari, simbolul tocilarului roman in perioada de dinainte de Revolutie, fara aptitudini sportive, dar cu mama profesoara de Romana la generala noastra si cu tatal profesor de Romana la liceul de vizavi. Venea peste noi si spunea ca ne parashte daca nu il lasam si pe el sa joace. Numai ca in ziua aia pierdeam in fata lui Luca, iar Grasu radea sa se cocoseze de pe margine.
-Ba Ovidiu, ia terminati si voi setul asta si mergeti acasa, sa ma joc si eu, vine Tocilarimea Sa cu idei geniale.
-Sa mori tuuuu, ii dau dovada scepticismului de care eram cuprins.
-Da, si hai mai repede ca ma duc sa va spun mamei daca nu ma lasati.
-Stii ce ba aragaz cu 4 ochiuri... Ia marsh la ma-ta acasa ca iti frec una de iti sar lentilele, ma lasa pe mine de izbeslishte bunul simt.
-Nu.
Si nu stiu cum naiba face Luca, da o mige aiurea, care ajunge la picioarele monstruletului turnator, care nici una nici doua o calca. Gata mingea. Gata tenisul. Gata rabdarea. I-am articulat doua peste ochi si i-am luat mingea lui de ping-pong. Abia se gaseau in orasel la noi, asa ca i-am ignorat lacrimile si i-am expediat un sut in fund sa gaseasca rapid drumul acasa.

Batuta
Din clasa a cincea, profa "ne dadea cu batuta". Adica ne punea cu palmele in sus si ne dadea cu o rigla de lemn de ne venea sa urlam. In ziua aia, dupa caftul lui Monel, am chiulit de la ora. Restul clasei a dat lucrare de control, desi profa pe mine ma cauta. A extins apoi raza cautarii si, in lipsa unui Google, a apelat la toti elevii de serviciu din scoala si la toata clasa mea. Eu fumam cu Grasu si cu Polonic cind ditamai potera scolareasca ne-a gasit si rugat sa ne ducem naibii la cancelarie. A urmat o deplasare acolo si o predica de aproape juma de ora. Ne bucuram ca scapasem de inca o ora si ne faceam chiar interesati de spusele profei. Ne-a dat cu batuta, ne-a tras de falci si s-a declarat multumita. O uram, dar cu moderatie. Nu uitase ca suntem copiii din incinta, ca nu ne jucam cu al ei si ca probabil o sa ii mai dam suturi. Asa ca ne astepta mereu la usa ei cu Plugusorul.

Amnezii
De Plugusor era musai sa mergem la profa. Ne trimiteau parintii, ne chema ea, ne simteam ca dracul, dar tot ne duceam. Grasu a fost cel care a reusit sa puna capat cantarilor de la usa profei, dar nu pentru ca o facuse intentionat, ci pentru ca uneori avea nevoie de lecitina. Uita foarte repede strofa lui de Plugushor, iar vinul gospodarilor moldoveni nu ajuta foarte bine celula nervoasa. Eram in plina desfasurare de cantec, cu mine cap de coloana, Polonic in stanga, Grasu in dreapta si Sperila pitulat pe undeva pe acolo. Trece strofa mea, a lui Luca, a lui Sperila si se ajunge la Grasu.
-Aho, aho... incepe Grasu si apoi urmeaza o pauza cam lunga.
-Zi ba... ii sufla Sperila din spate. Grasu nik. Se impotmolise si basta.
-Hai ba boule, insista Sperila.
Nimic. Apoi isi aduce aminte Grasu ceva, printre danganiturile de talangigi. Dar era o versiune pe care nu o foloseam decat la mishto, niciodata la familii, prieteni sau persoane care ne cunosc.
-Asaaaaa. Aho, aho de Anul Nou, ca gaina n`are ou si cocosul n`are gusa, ia mai da un leu matusa, daca nu ma pish pe usa...
S-au oprit talangile, au amutit colegii lui de plugusor, buhaiul tacea iar Polonic se simtea brusc foarte sportiv si era cu gandul la doborarea recordului mondial de viteza. Eu imi propuneam sa il ajut in vajnica incercare. Din cadrul usii ne priveau cei doi profesori de Romana cu oki mustratori.
-Uitati aici cate un mar, iar tu Serbanescule, sa fii mai atent cind iti alegi cuvintele. Ai auzit ce frumos au urat prietenii tai. Sa nu ma faci sa iti dau cu batuta si cind esti in vacanta.
Stanga imprejur, pasi mari, de lup flamand si uscheala. Cele 16 trepte de la primul etaj, unde statea profa, au parut doar cateva. Eram sub geamurile ei si ne uitam la merele mici si urate pe care le primisem.
-Ba, sa mor eu daca mai vin la zgripturoaica asta. Mereu ne da de astea, si unele is stricate, spune Grasu, apoi da cu marul de pamant.