Profi de belea 2. Vasile Momanu

Intro
-Sunt noul vostru profesor de Istorie. Vasile Momanu. Prescurtat ar veni MV, sa nu confundati cu Mihai Viteazul...he he he. Gluma asta proasta ne-a facut cunostiinta cu noul prof de istorie. Se intampla cu cateva luni inainte de Revolutie, dupa ce profa Ciobanu ne lasese si clasa si scoala si tot si se mutase la generala nr 1. Vasile Momanu avea sa ne faca zile fripte, dar a albit in ritm intens. Primele lui cuvinte au fost cele in care s-a prezentat, iar apoi a dat-o pe comunismul minunat, care a dat si nu a luat, pupincurismele ieftine, limba de lemn si citate din Scanteia. Aveam doar note de 10 la istorie, iar noul profesor promitea multe. L-a luat pe Polonic de perciuni si l-a urcat la ceruri tragand de ei. Procedeul se repeta mereu cind aparea linga un baiat care avea tupeul sa se hlizeasca. Daca era la tabla si simtea ca razi, se intorcea fulgerator pe calcaie, lua linia de ochire ca un sniper american si te trezeai cu ditamai bucata de creta trimisa in freza. Asta in primele zile. A venit Revolutia, a inceput show-ul si proful a albit urat.

Extemporal
Primele cuvinte de dupa Revolutie nu au fost o Mea Culpa a profului, ci o cuvantare de ne-am dat seama cine e. -Nu v-am spus niciodata nimic de comunism, deci nu ma bateti la cap. Nu am fost dizident ca alti profesori ai vostri, dar nici nu l-am laudat. Aduceti o harta sa vedem cum e cu termopilele. Vazusem tot. Asta era omul, il luam ca atare. Grasu, Polonic si Cornea erau clientii preferati la tras de perciuni, pentru ca inca nu imi dadusem in petic. Am facut-o la prima lucrare de control. Copiam cu simtul raspunderii anii in care Pericle a binevoit sa ocarmuiasca in Elada, dar profu a vazut. ca sa ma surprinda a imitat gestul vestitor de rele al unui zmeu. Numai ca nu avea buzdugan, asa ca a aruncat cu creta. Al naibii calcar, s-a infipt in fruntea lui Ion Ciobanu, colegul din fata, care imi tinea spatele sus, sa pot deschide cartea. Am apucat sa inchid tot, in timp ce Ion se dadea lovit rau. A venit Momanu, s-a aplecat dupa creta si dusi au fost pantalonii. Rupti in cur. Nu auzise paraitul, doar rasetele instant de dupa. Devenisem pericolul public nr 1.

Aura, mon amour
Nu am mai putut copia ora aia, dar cine naiba mai avea chef de asta, cind profu se plimba cu ditamai ruptura in cur printre banci. Ne aratam unul altuia pantalonii rupti si ne tavaleam pe sub banci de ras. Fetele nu voiau sa ii spuna, le era rusine. Eu insistam sa o faca. -Aura, sa mor eu, iti suflu la romana, numai du-te si spune-i. Sa vad ce fatza face, te rog eu mult de tot; o motivam pe colega roscata de linga mine. Prea multa minte nu cred ca aveam eu, dar ea s-a si luat dupa mine. S-a prezentat la final de ora la catedra, cu foile de la extemporal stranse. S-a aplecat peste urechea profului... si cucuta a fost turnata. Fatza i s-a albit instant, mainile au prins a se misca de parca murise careva drag. Probabil mandria de a fi un prof cretin care teroriza elevii. A strans foile, le-a pus linga catalog, s-a ridicat de pe scaun si ne-a poftit in pauza. Toti au iesit, mai putin eu, Polonic si Grasu.
-Nu iesim dom` profesor, avem de repetat la georgrafie, ca nu am invatat foarte bine, mint eu cu cea mai mare nerusinare posibila. Iar i s-a albit fata. Totusi, nu a mai zabovit. A luat catalogul, l-a dus la spate, tinut cu ambele maini si dus a fost. Din clasa, rasetele se auzea foarte clar in urma lui.
-Ba, sa ii duca cineva ac si ata, ca poate nu are, s-a mai auzit semnul de bunavointa al lui Bufnila. Incepuse razboiul.

Guerrila
Asa s-a numit ce am facut noi cu proful El avea catalogul, eu ii aveam pe baieti de partea mea. Ocazional si fetele. Dar in urma razboiului devenisem as la harta, stiam sa gasesc Cartagina cu ochii inchisi, stiam fiecare colt rupt sau indoit de pe harta lumii. Calatorisem cu Napoleon pina in Rusia si inapoi, mincasem din gamela cu ostasii romani de la Cotul Donului, construisem palisade la Sarmisegetusa. Proful isi batuse capul 3 nopti sa descifreze mesajel cifrate pe care ni le trimiteam pe biletele si din care nu intelegea nimic pentru ca foloseam un alfabet simplu, cifrat, de elev. Numarase pina la 10 si respirase adanc de fiecare data cind a trebuit sa ma invoiasca pentru ca plecam sa fac antrenament cu echipa de handal sau cind trebuia sa imi motiveze absentele de la istorie, in urma unei scutiri de la antrenori. Toate astea i se intamplau pe fondul unui zambet batjocoritor afisat de un mucos impertinent pe nume de Bufnila. Acelasi care i-a lipt guma pe scaun in clasa a sasea, care i-a pus piuneze intr-a saptea si care nici macar nu il mai saluta in clasa a opta. Toate nesimtirile de la adapostul unor note excelente, ca ii placea istoria nenorocitului.

Drum de seara
Intors de la facultate intr-o vacanta, veneam spre casa. In fata mea, un tip in varsta, cam la fel de cherchelit ca si mine. Mai, sa fie, Momanu...
-Hai sa traiti dom` profesor. Ma mai stiti? Ovidiu Bufnila sunt, v-am fost elev la scoala generala 8.
-Te stiu. Erai un golan si jumatate. Fumai, te bateai, beai, furai. Ma mir ca sora ta era altfel. Mihaela l-a avut si ea de profesor, iar pomenirea ei in conditiile date mi se parea de-a dreptul blasfemie.
-Da, stiu ca a avut si ea aproape aceiasi prfesori ca si mine. Inclusiv un natarau comunist ca Vasile Momanu. Asa ca taci naibii din gura ca e drum de seara, lumina slaba si cine stie, poate nu o sa mai fie mina dreapta buna de aruncat cu creta spre elevi.
Nu stiu ce a mai baiguit apoi, cred ca nici el nu stia. Nu sunt sigur ca mai tine minte intalnirea aia, dar amintiri placute sigur nu are cu mine. Cert e ca nu m-ar fi suparat deloc o mica "sfada" cu dascalul Mihai Viteazu.