Fantii de cartier

Moto
Doamne, Doamne, ceresc tata
Noi pe tine te rugam
Sa ne dai aceasta fata
Ca sa o pompam
(Rugaciunea Grasului cind vedea o bunoaca)

Auzeam cuvintele astea de fiecare data cind Grasu credea ca se indragosteste. Si se indragostea. Dura cateva zile maxim, uneori chiar minute. Vroia o tipa care sa nu se teama de el si mai ales de gura aia a lui, spurcata cat incape. Odata a reusit sa se indragosteasca de o tipa pe care nu o vazuse. Eram la pacanele, se plictisise sa piarda si beam ca americanii, la bar. Nu era barman sa isi deschida Grasu haurile sufletului, doar o baba din Gutinas care ne povestea ca nepoata ei nu e tocmai fata cuminte.
-Tropaie hormonii in ea ca niste cai sloboziti pe camp, pune Grasu diagnoticul. Se mandrea ca tocmai aflase de la mine ce sunt aia hormoni.
Fata avea 16 ani si din spusele babaciunii, ii cam placea sa se tavaleasca cu golanii. Grasu a facut o vizita acolo dar nu s-a ales decat cu vreo doua palme peste bot si un caft de pomina. Le-a batut si pe fata si pe maica-sa si pe baba barmanitza, pe motiv ca fetita ii refuzase avansurile in vazul intregii discoteci rurale.

"Santa catolica"
Grasu nu a facut liceul, dar profesionala era mandria lui. Terminase clasa de mecanici auto din Satul Catolic din Onesti si se dadea mare de parca ii repara monoposturile lui Schumi. Nu vorbea deseori de gagicile din clasa lui, dar odata a facut-o, la o betie. Se ascundea mereu cind era vorba de gagici, dar Luminitza i-a pus capac.
-Ba Ochi, e blonda pai, cu ochi albastrii si cu niste craci de te baga in boala, sa moara Bibi. M-am bagat in seama cu ea, dar nu a iesit nimica. Zi si mie cum sa o vrajesc, ca te stii mai bine cu papagalul, le dai gata imediat, ma flateaza Grasu la o bere.
Explicat ca o fata trebuie si condusa acasa, si la scoala, si protejata. Ce a inteles Grasu din cuvantul "protectie", naiba stie. La o saptamana dupa, toata profesionala fusese batuta pe motiv ca se uitasera urat si pofticios la ea. Blonda si-a batut joc de simtamintele inaltatoare care animau sufletul amicului meu. Nu a iesit la suc, a refuzat invitatia de sambata seara si a primit si ea un sut in cur, "sa aiba vant din pupa", vorba Grasului.

Petitori
Niciodata nu ne aratam amicele unul in fata altuia. Era semn de slabiciune. Nu ne aduceam fetele la un suc cu gasca, pentru ca ne-ar fi lasat pe loc. Ne luam insa de orice purtatoare de fusta care se trambala prin fata blocului nostru, si erau destule. Preferam sa tragem cu prastiile dupa ele decat sa le spunem un simplu"Salut". De pe banca din fatza apartamentelor agatam ca smecherii. -Tzutzureeeellll!, incercam eu.
Nimic.
-Fluturash!!!!, continua Sperila.
Nimic
-Faaaaa molia dreacului, te striga un om, nu rage un bou, o convingea Grasu de profunzimea sentimentelor petitorilor urbani.
Urlete, ciupituri de cur, injuraturi de la fete, reprosuri de la parinti, astea erau arsenalul nostru de Don Juani timpurii. La liceu eram la fel daca era sa ma lasi printre colegi si sa vina vreo fatuca sa ceara un foc sau sa se bage in seama. Eram constient ca daca vreodata o sa vreau sa termin o relatie la modul "fast and furious", amicii imi vor fi de mare ajutor. Asa a si fost. Una din foste nu ma lasa si pace. Discutii interminabile, lacrimi, bocete curate, inima sfaramata, ideile ei ca ma poate scoate din golanie si ma face OM. Pina aici. I-am spus ca ma simt bine unde sunt. Nu m-a crezut si a urmat demonstratia. Am strans o gasca de 40 de oameni pe care sa ii prezint. Terminasem un caft in cartier si mergeam la Festivalul Berii, cu totii. Incinsi, insetati, cu tricourile pe umar sau camasile desfacute, cu cracii suflecati la pantaloni, cu adidasii legati unul de altul si aruncati neglijent pe umar, cu un fond sonor care l-ar fi facut sa roseasca si pe cel mai vajnic birjar din Bucurestii Vechi.
-Ei sunt prietenii mei, vrei sa ii cunosti, sa le spui ca imi e mai bine fara ei?, am intrebat beleaua de femeie care se incapatzna sa ma creada baiat bun.
Nu a vrut. Asa ca ne-am dus la mese, am baut pina la ora 24, iar apoi am plecat cu totii sa facem o baie in curul gol la strandul public.

Suflet neinteles sau cind religia strica dragostea
Sperila crezuse ca se indragostise si el. Era tot blonda, dar ceva mai mare, cu un an parca. Faina fata, pocaita si cuminte, exact pe dos de el. Cind a mai venit si un predicator american la bisericutza lor, musai sa ma taraie Sperila dupa el, sa ii traduc cuvintele barbosului de prin Michigan sau de unde era el. De ce sa sufar in tacere, l-am luat si pe Grasu cu mine. Intai am primit de la Sperila regulamentul de functionare.
-Ba pulilor, nu ma faceti de cacat ca va crap capatzanile la amandoi. Nu furati nika de acolo, nu injurati. Ochi, tu imi traduci tot ce spune ala, iar tu Grasule, mucles. Faceti frumos ca va ia mama naibii.
Am tradus vreo cinci minute din cuvantarea papagalului barbos care credea ca el stie tot ce e de stiut despre Doamne Doamne. Apoi l-am lasat pe Sperila sa se delecteze cu traducerea oferita de o pocaita de-ale lor. A pus si el o intrebare catre predicator. Aia veche despre culoarea lui Adam si a Evei. O stia tot de la mine, dar simtea nevoia sa se dea mare in fata iubirii blonde. Efectul a fost invers si sala aia plina de iubire frateasca mai avea putin si ne omora. Am plecat cu injuraturi zdrobite intre dinti, cu ideea ca Biserica, de orice fel ar fi, nu ne prieste, cu convingerea ca nu vom fi vreodata popi si cu doua jucarii furate de la locul de joaca al picilor pocaiti. Grasu luase o minge de tenis de camp, iar eu o masinutza cu resort, sa o fac breloc.