Stam pe jos
-Buna ziua clasa, stati pe jos!, astea erau primele cuvinte pe care le auzeai de la Dana Cornea, profa de fizica, dar numai in conditiile in care era liniste la ora cind intra in clasa. Daca era harmalaie, vedeai pe naiba. Adica dadeai extemporal neanuntat, de ala de razbunare. Si nimeni nu salta mai mult de 4 la Dana Cornea. Avea un sistem de notare de te dadeai cu capul de toti peretii. 1 ptr copiat, 2 pentru intentie, 3 daca nu stii nimic, 4 daca ai balmajit ceva. 5 venea numai daca chiar stiai ceva teorie, iar in rest erai bita. 6 le era nota milogului, adica teorie bunicica si rugaminti din opchi de copil. 7 se dadea doar celor ce stiau bine de tot teorie. Optul putea fi pupat numai cu teorie la perfectie si problema usoara, noua la teorie si problema grea, iar la zece nu se gandea nici naiba. Pentru nota profei, ca asa ii spunea ea, trebuia sa maninci teorie pe paine si sa visezi cele mai grele probleme de fizica. Bazdagania aia mica de profa m-a si prins copiiind. Am luat 1 ca prima nota la ea, la primul extemporal de razbunare. I-am suflat apoi lui Polonic, cind era ascultat la oral. 3 am luat amandoi. Ne luasera dracii, iar profa nu dadea semne ca e ceva sa nu ii placa.
Primul 10
Ne-a chinuit ca pe caini un trimestru intreg, de la definitia lucrului mecanic la problemele cele mai cretine, direct de la finalul cartii. Ne-a dat notele necesare sa trecem, sa nu fim corijenti, dar ne ustura curul de suturi primite. Eu ii dadeam lui Luka, el mie. Ne caiam ca fusesem nesimtiti si prosti. Dana Cornea era profa ideala cat timp nu o calcai pe coada, iar noi o facusem. Ne-am cerut scuze si asa a reintrat totul in normal. Ma lasa sa stau in ultima banca si era sigura ca niciodata nu o sa ii deranjez ora. Venea cu un chishtoc de tigara Carpati atarnat in coltul gurii, intra in clasa, si venea direct la banca mea. Stingea chistocul de toc, il arunca in cos si pleca spre catedra.
-Daca dispare tigara din cos, te omor Bufnila, ca vreau sa ma duc la madam Ilie (diriga) si sa ii spun ca fumezi.
-Pai fumez doamna Dana, dar nu in clasa.
-Bun, asat e bine. dar o sa vb cu Marian Popescu sa te dea afara de la handbal. Mai bine asa?
-Nu, clar ca nu.
-No hai sa purcezi la tabla, ca ai de lucru la o problema.
Mi-am batut capul juma de ora cu problema. Mi-a dat profa zece si m-a laudat la toata scoala. Mai cuminte ca la orele ei nu am stat niciodata.
Cotorul fermecat si o spaga
Daca eram cuminte la ore nu insemna ca in pauza nu aveau loc evenimente. Ce poate porni de la un banal mar? Pai cotorul se arunca de obicei. Pe geam. Daca mai si nimeresti pe careva, treaba e buna. Si l-am luat de la etajul 3 fix in tartacutza pe un elev cu un an mai mare, din clasa la care Dana Cornea era diriginta. Papagalul a luat-o la fuga, sa vina sa sara la bataie. A urcat scarile in clasa la el, sa dea alarma pentru gasca lui, si sa vina sa ne batem. Ne stia renumele de caftangii si nu ar fi venit singur. Problema e ca in invalmaseala de la ei din clasa, capsomanul a dat peste tabla si a spart-o. A avut show a doua zi, cind eu eram elev de seviciu pe scoala. L-am vazut la cancelarie, cu tatal, tinand capul plecat in fatza Danei Cornea. Tatal platea tabla si incerca sa il scape de scaderea notei la purtare. Avea un cartush de Kent intr-o plasa si incerca sa i-l plaseze profei. L-a refuzat Dana de imi era mie rusine.
-Domnul...X... eu am stat prin puscariile comuniste din cauza tatei. Acolo am inceput sa fumez, nu bag asa ceva. Kent fumau doar gardienii, eu am ramas setata pe Carpati.
Liceul
Vreau sau nu, fizica vietii mele mi-a scos in cale un alt Cornea, ca prof de fizica, in liceu. Era sotul Danei Cornea si exact opusul ei. Ca Nordul si Sudul magnetilor erau. Ea mica si fashneatza, el inalt la doi metri, bland ca un urs si atent la orice. Ea ... genul de om care calca in toate strachinile pentru a dovedi ceva, el ... iertator ca un mucenic. L-am copiat in toti cei 4 ani de fizica in liceu si a stiut asta. Ne lasa sa il copiem, doar eram clasa de limbi moderne, cea mai buna din scoala. Dar parca tot pe ea o preferam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu