Madam` ecoute du rock
Mi s-a spus mereu ca am aptitudini ptr studiul limbilor straine. Iar apoi am ajuns in clasa a noua si a aparut ea. Directoarea. Profa de franca. Si nu am mai avut brusc aptitudini ci doar note si teme.
-Ma numesc Lucia... si mi se mai spune "Madame vous avez deux". Pentru ca dau nota 2 la fel de repede cum dau si zecele. Asta e prima ora si ultima in care va vorbesc in romana. La mine aveti nevoie de 9 (NOUA) caiete pentru...si a urmat insiruirea motivelor. Lecturi, vocabular, dictari, teme, gramatica, comentarii, tot ce trebuia. In primii doi ani de liceu nu am facut decat gramatica, iar in ultimii doar literatura. Visam "Le SI conditionel" si uram in limba lui Voltaire. Chiuleam oricand aveam sansa si traiam cu impresia ca de aici nu mai scap nici mort. Pina cind ... intr-o dimineata a venit profa la banca mea si cu lacrimi in ochi mi-a spus:
-Bufnila, tu esti singurul rocker din clasa. (Nu stiu de unde naiba aflase ca aveam anumite afinitati de genul asta) Asa ca azi tu poti pleca de la orele de franceza, pentru ca si eu sufar pentru pierderea suferita. A murit Kurt Cobain.
Inutil sa spun ca Bufnila era acum portretul unei guri larg deschise de uimire. Directoarea asculta Nirvana. Si cica plansese si la moartea lui Freddy Mercury.
Batalii media
Liceul Nadia Comaneci nu a dus lipsa de evenimente. "Evenimentul Zilei" voia chiar sa faca un material despre noi, pentru ca o gasca de vreo 6 fete lasase bunatate de scoala pentru a se inregimenta la Sexy Club din Bucuresti. A scapat scoala nesifonata pentru ca stia directoarea ce sa spuna. A venit Nadia Comaneci sa isi revada scoala si s-a punctat la capitolul imagine. Nu puteai calca de televiziuni, asa ca fumam afara, cu soferii de la limuzinele BMW care adusesera alaiul cu Nadia si Bart Conner in frunte. Cu sotul ei am vorbit atunci, voia sa stie cum ajunge repede la socru, sa ii ceara mina gimnastei. I-am ghidat soferul si am sifonat informatia unui reporter de la Monitorul de Bacau. Cu ea am vorbit mai tarziu, dupa o conferinta de presa la un hotel din Bucuresti. Model de modestie. dar dupa vizita, directoarea era mandra de nu mai putea. Patronul spiritual isi vizitase scoala unde a invatat. Cind au numit liceul asa, isi luasera ca masura de precautie un eventual titlu de liceul "Stefan cel Mare", dar piticul nascut la 2 pasi de liceu, in Borzesti, sigur nu ar fi venit in vizita. Poate doar ca stafie si pentru a le bantui pe micutele gimnaste din internat. Una peste alta bataliile media erau mereu castigate de directoare, asa ca 4 ani nu a schimbat-o nimeni din functie. Cind a plecat, au inceput necazurile. Prima belea a fost intrarea in coma alcoolica a unei micute gimnaste care mancase toate visinile dintr-o sticla de visinata de casa. Sa te tii scandaluri atunci.
Promisiuni netinute
Eu unul eram client fidel la cabinetul directoarei. Dadea cu fitele mele de pamant din orice pozitie. Era mama de baieti, asa ca mereu ma scapa din mina dirigii, care nu stia cum e sa cresti o nazbatie de copil. Dar la clasa ma freca de ma rupea. In clasa a 12-a a exagerat insa. Asa se face ca am ajuns sa stiu si acum pe de rost prima strofa a poeziei "Sous le Pont Mirabeau" de Appolinaire. M-a pus sa comentez la strofa aia, nu exagerez deloc... o ora intreaga. Ia de iti mai scoate din minte versurile alea. Sau nota. Nu mi-a dat 10 asa de usor cum pretindea, ci un 9 amarat. Dar m-a laudat in cancelarie si profele terorizate de mine ramasesera cu gura cascata. Necazurile directoarei erau insa din partea fetelor. Se batusera doua zarghite pe hol, iar una din ele isi varsase matele dupa ce primise un sut in stomac. Cele 2 se dusesera la baie, iar directoarea venea la clasa. Nu a sesizat balta de voma, papucul a alunecat, iar posteriorul profei a ajuns in mijloc, printre dumicaturi de paine, feliute de salam pe jumate digerate si foi de salata. M-am abtinut rau de tot sa nu mor de ras. Am intrat relaxat apoi in clasa si am dat vestea cea mare:
-Azi sigur nu mai facem a doua ora de franca. Haideti la suc.
Am plecat doar eu si Andrei, ca restul clasei, numai fete, tremura cu simtul raspunderii de frica celei mai rele profe din scoala.
Bac-ul
Nu ma avusese niciodata la matze directoarea. Macar pentru cat isi batea capul sa o domoleasca pe diriga mereu degrabnic varsatoare de sange bufnilesc. In cancelarie, consiliu profesional, pe scari, la cursuri, mereu venea diriga sa i se planga. Nu cred ca suporta foarte bine faza asta. La bac, insa... m-a lasat perplex. De doua saptamani ii murise sotul. Umbla toata in negru si cu presedintele de comisie dupa ea, de ajunsesem sa credem ca vrea omul sa o scape de statutul de vaduva. Din "Luciiii" si din "Vasiiii" nu se scoteau, desi erau oameni trecuti de acuma, cu baieti mari acasa. La intrarea in cea mai dificila proba, Romana oral, a iesit din sala si mi-a spus atata:
-Ca la mine la cabinet sa te aud vorbind, sau ai dat de dracu`.
Am intrat si am dat un "Sarutmina" la toate doamnele si un "Toata stima" la toti domnii de falfaiau perdelele si vajaia geamul deschis.
-Cine esti? incepe Vasiiiii dialogul cu mine, in timp ce elevii care isi pregateau interventiile in banci se uitau catre Bufnila junior de parca mai intrase un miel la abator.
-Ovidiu Neculai Bufnila, clasa a 12-a B.
-Buletinul....
-Au. Nu il am, zic eu constient ca in buzunare nu era decat un pachet de L&M si o bricheta Bic.
-Dar tu de unde vii... continua Vasiiiii
-De acasa.
-Bun raspuns. Trage un subiect.
Tras. Picat "Rebreanu si precursori ai romanului romanesc modern" si "Floare Albastra". Acceptat, mers in banca, imprumutat un pix de la presedintele de comisie Vasiiii, sa imi fac ciorna si sa imi astept randul. Ma minca in dos ca pe cateaua Perjoaiei din moment ce stateam cu mina pe sus sa fiu ascultat unde nu mai stiau ceilalti colegi. Bafta mea ca nu m-a scarpinat Vasiiiiii. Dar cind mi-a venit randul am vorbit de nu se mai auzeau om cu om. La primul subiect, ca despre Florea Albastra nu stiam decat ca traieste in padure si ca a ajuns motiv al romanticilor. daca ii spuneam ultima strofa a poeziei, altfel ar fi fost totul. Si am luat 9, dar daca nu era Luciiii sa intervina la Vasiiii spunand..."Ce bine a vorbit baiatul asta, fara emotii, asa... dezinhibat", cred ca nota ar fi fost mai mica. Atunci chiar mi-a parut rau ca voiam sa o sperii de moarte. Cu un an inainte am vrut sa fac un deget din plastilina, sa i-l trimit in posta si sa scriu in biletelul adiacent ca, daca nu ne slabeste la ore cu franca ei, urmatorul deget va fi al fiului. Noroc ca nu am facut chiar toate prostiile la care m-am gandit in liceu, ca ieseam sifonat grav de tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu