Olteanul. Calde si fierbinti

Ma intreba cineva de ce scriu mereu ca s-a imbatat Paul... ca a facut belele. Ca am ceva cu el, ca ii stric imaginea. Stati calmi, daca si acuma stam impreuna, e pentru ca are mai multe calitati decat defecte. Si e simpatic la betie, nu e bai de asta. Nu a fost niciuna asa de grava sa nu putem iesi din ea. Va lamuresc de indata, de ce e bine sa ai un Paul Dimulescu la indemana. Mai ales daca e de chemat Politia sau de aplicat niste bate la teasta alora de se iau de tine. E primul care canta cu mine cind o luam pe ulei si ultimul care se baga la somn. Ce sa mai, chef fara el ar fi aiurea, ca o nunta fara muzica si de ale gurii. Nu e asa praziliene?

Ecoul
Eu, Pictorul si Olteanul prin centrul Sibiului. Seara de noiembrie, ora 22. Liniste pe strada, ca ai nostri romani se culca la aceeasi ora ca sasii. Probam ecoul strazii.
-Uauu....raspundea si ecoul, era ok.
Nu bausem in exces, totul era fain pina la 2 tablagii care si-au facut de lucru cu noi. Ca tipam, ca deranjam, ca doarme contribuabilul sibian si nu il lasam noi sa aduca bani la bugetul urbei iohanesciene. Ne-au frecat ridichea corespunzator, cerut actele si se uitau in ele ca papagalii. Cand au vazut ca paul e din Slatina, oltean ca ei, mai ca il pupau. Dat acte inapoi, povestit de ale lor... totul la perfectul simplu. Pina atunci discutam cu perfectul compus.

Betie
Nu mereu a fost Paul mai matol decat mine. M-am lipit de un caft, continuare al altuia pornit de niste amici. Clampanisem niscaiva studenti de prin caminul 2, cu Fane si un amic. A venit potera, i-a plimbat cu masina, iar a doua zi am luat eu una in mufarina de la un student. Primul care a sarit a fost Olteanul, nu Fane, desi ne batusem cot la cot cu o seara inainte si spritam din acelasi pahar. Asta nu inseamna ca era pansamentul universal Paul. M-am lamurit de ziua mea, cind am avut proasta inspiratie sa o organizez la Sibiu, spre deosebire de anii cind plecam acasa. Adica el s-a proptit dansand in niste pustani la o discoteca. Noi (Dan si eu) i-am alungat pe aia. Aia au chemat vreo 5 insi in ajutor. Toti 5 erau impachetati intr-un munte de om. A venit ala la noi la masa, intrebat de probleme, impartit palme si pumni. Dan se mandrea a doua zi cu o vanataie de la ghiul in frunte, eu cu alta in apropierea okiului, iar Paul se mandrea ca fusese absent de la disputa incheiata cu cotonogirea noastra. Nu mai era scandalagiu, nu se baga in cafturi de crashma.

Si zau ca ar fi asa anosta viata mea cu un ardelean indragostit si absent din casa. Cum sa traiesc eu fara cele mai nasoale bancuri spuse vreodata de Paul... ca are talent, dar nu la asa ceva. Pe cine am mai beshteli noi daca s-ar muta capatzanosul de la noi? Si apoi, recunosc ... vorba lui Buster Keaton... esenta comediei e suferinta altora. Te mai plimbam cu magnetul prin casa mai Robopraz?