Moda si golanii

Toata gasca era la moda. Mai mereu, dar mai ales dupa Revolutie. Inainte de impuscaturile din decembrie 1989 eram toti o apa si un pamant. Ne imbracau mamele elegant doar cind mergeam la biserica, si sufeream cu stoicism sub uniformele de la scoala. Ne imbracam in functie de felul de muzica pe care il ascultam. Grasu era cel mai pus la punct cu ultimele tendinte. Cind a aparut cu blugii taiati, rupti si mazgaliti cu carioca, ne-a pus pe toti in fund.
-Ba nebune, formatia aia scrisa la tine pe bulanul drept se cheama AC/DC, nu AC/DG... ii faceam eu capul mare...
-Si Metallica, nu se scrie cu K, ii atrage Sperila atentia....
-Sa muriti voi... Papagalilor...asa suna mai razboinic, va dati mari ca sunteti rockeri, dar nu stiti ce inseamna feeling-ul muzicii, explica Grasu capodoperele de pe blugii lui.
Nu stiu de unde aflase el ce e ala feeling, ca la orele de engleza nu facea altceva decat sa doarma in banca. Toata tevatura cu transformarea in rocker il costase alocatia pe trei luni, pretul blugilor noi nouti pe care ii stricase cu markerul. Ai lui ii oprisera banii pentru actul de cruzime la adresa perechii de Levi Strauss.

Sperila isi facea blugii la moda altfel decat noi. Se folosea de hipoclorit de sodiu. Inalbitorul lasa niste pete nenorocite, dar daca asa era moda, asa se facea. Cat ar fi fost el de rocker, oricat Iron Maiden ar fi ascultat, la freza tinea ca la okii din cap. Si el si Grasu` erau blonzi si se tundeau cu breton. Godzilla incintei incercase sa fie si chel, dar forma de ou a capului l-a facut de ras, asa ca a renuntat a stilurile avangardiste. Sperila avea capatana plina de cicatrici, de la spargerea in mod repetat a tartacutzei, asa ca nici el nu arata foarte bine cu chelia sauvage. Mai tarziu, aveau sa isi lase plete, dar unele asa de hazlii si de soioase ca le-a trecut foarte repede. Erau de rasul curcilor, asa ca au renuntat la a mai fi rockeri.

Cand eram mici nu stiam noi ce sunt alea accesorii. Ce cercel sa porti, ce inel, de unde bani de o bratara amarata... Nici macar nu indrazneam sa visam la asa ceva. Revolutia le-a adus amicilor mei la maini ghiuluri si bratari, una mai de tabla decat cealalta. Doar nu erau nebuni sa poarte aur sau argint... pe astea le vindeau imediat ca sa faca rost de bani pentru tigari si bere. Tatuaje? Facea Grasu cate voiai, unde voiai. Toate nebuniile desenate de el pe piele aveau un singur cusur. Erau facute cu o carioca si se duceau in cateva momente. Mai tarziu, aflase ca e la moda sa ai urme de lama pe brate, ca sinucigasii, asa ca se falea cu cele pe care si le facuse si el. Beleaua e ca si le-a facut cu un cutit cam ruginit si l-au durut mainile o saptamana, plus infectii si altele, dar ce nu face omul ca sa fie la moda.

Imi lasasem codita la chica, doar eram in clasa a noua, si aveam noi teritorii de cucerit si alte gagici de impresionat. Parul de pe frunte era si el mai lung decat de obicei, ma simteam un print. Eram cancerul farfuzelor de la noi din zona, numai ca razasul Nicolae Bufnila, lezat de inversunarea cu care fiul Ovidiu isi lasa pletele admirate de gagici, si-a luat in serios aptitudinile de hair-stylist. Mi-a retezat bretonul si coada din doua miscari de foarfeca. Imi venea sa ma urc pe garduri de draci. Aratam ca o rata ciuntita si umblam numai cu caciula pe cap. Am renuntat la ea dupa ceva timp, totusi era doar luna septembrie. Golanasii au renuntat si ei la mistouri, dupa ce am batut doi dintre cei care au avut tupeul sa rada de moaca mea.

Fotomodelele erau prietenele noastre cele mai bune. Grasu isi tapetase peretii camerei cu postere luate de prin revistele vremii. Se amestecau pe acolo reclame de ciorapi Adesgo cu pagini intregi din revista "Femeia" sau coperti cu femei din "Pentru patrie", plus ceva fetze de sincere pionierite de prin "Cutezatorii". La fel era in privata din fundul gradinii bunicului de la tara, de la Antohesti. Nu stiu de ce se aflau acolo, cine le pusese, dar nu cred ca Vasile Bufnila. Moldoveanul nu avea nici macar o urma de simt estetic. Plecam de la el, spre Onesti, cu sor-mea, Mihaela. Imi luasem bermudele de blugi, alea cu 2 rupturi strategice pe bulane. Cind a vazut bunicul cum arata pantalonii nepotului, m-a lasat la poarta cu bagaje si chistoaca de sor-mea cu tot.
-Eu nu merg cu tine la sosea, sa ma fac de ras ca tin golanii la poarta mea. Nu ti-ar fi rusini, sa umbli rupt pi strada?
Si am carat bagajele alea de mi s-au rupt mainile, dar nici un sacrificiu nu e prea mic pentru a fi la moda.