Inmormantare...cu cantec

Nu e nunta fara plansete si inmormantare fara rasete. Am probat asta de mai multe ori, dar ca la Manastirea Casin nu era nicaieri. Satul de linga Onesti gazduia cu mandrie "Coltul Zoteilor", adica toata gasca de neamuri ale Grasului, care isi facusera casa acolo, pe coltul unei strazi. Si daca majoritate se numiseraZotta... e clar de ce se tragea porecla. Asta era locul unde mergeam cu Gras si cu Sperila sa inmormantam o ruda a supraponderalului amic. La cat de multi unchi avea, nu m-as fi mirat sa fie unul din ei. Atunci, stiam ce ruda ii era, acum imi e imposibil sa imi amintesc. Si era noiembrie, si se apropia postul, si pe noi ne aburise Grasu ca o sa bem tuica cea noua, altfel nu cred ca ne duceam cu el. Cerniti, asa cum le sta bine moldovenilor la inmormantare de ruda, cu haine negre, faceam bancuri proaste unul pe socoteala altuia. Radeam pe infundate sa nu ne auda jumatatea de autobuz plina cu rude onestene ale mortului. Cind am ajuns acolo, am intrat la mort, am batut o cruce mare, am spus un "Dumnezeu sa il odihneasca" si am inceput sa cautam tuica.

Canci tuica
Eram disperati de acum. Vinul de la Casin era rau. Acru, de acum un an, cu nuante de verde. Se simtea ca fusese tinut intr-un butoi cu vechime. Adica nu mai fusese spalat butoiul de cind eram noi sugari. Si tare greu ne intra bautura in pori. Ne preluase oricum bunica Grasului. Femeie tapana, munteanca, iute ca argintul viu si apriga ca un barbat mahmur. Cand deschidea ea gura, tremura toata ograda. Cred ca si gainile se ouau doar de frica ei acolo, iar vaca aia costeliva ar fi fost in stare sa dea 20 de caldari de lapte pe zi, daca se uita babutza urat la ea. Noi 3 eram in pozitia de drepti ca racanii in fatza majurului si ne temeam ca o luam pe cocoasa daca mai intrebam mult de ce e vinul asa prost. Moldovenii veniti la priveghi, bag seama ca stiau si ei ceva de tuica noua si de vinul prost. Asa ca vinul a fost terminat iute, iute... poate apare zeama de pruna. Dar in drumul spre glorie, trebuie sa suferi. Asa ca vreo 5 barbati isi faceau rand unul altuia sa vomite langa gardul de la gradina. In batatura ar fi fost vazuti de zgripturoaica batrana, singurul purtator autorizat de facaletz din ograda.
-Ovidiuli... ia haiditi incoaci mai niepoati... viniti tatzi trii copchii
Aveam 17 ani, dar cine sa tina cont de asta?

Misiune secreta
-Va duciti ghinishor in pivnita si scotiti patru kili di tuica. Ii in butoiasu ciela din spatili la putina cu muraturi. Luati furtunash di colo si tragiti usurel. Sa nu va vada nimeni si sa nu spuniti la nimeni undi ii tuica, ca va ia mama gaia pi tatzi trii.
Am tacut, am facut stanga imprejur si am scos tuica. Mai aveam un litru scos pentru noi, palmat intr-o sticla de un kil, pe maneca hanoracului de la Sperila. Predat bautura, lasat oamenii mari sa bea si ... fuga in fundul gradinii. Dar ce sa ajunga un kil amarat de tescovina la 3 zurlii. Eram mancati bine....dulci mai erau sarmalele alea... patul era facut in bucatarioara, gagici nu ne trebuiau inca, asa ca totul era ok. Era prima oara cand nu ne trebuia gagici. Avea Grasu niste verisoare urate de scoteai morcovi cu ele. Smaranda, cel putin, era cunostiinta veche de a lui Sperila. Trandafirul de ulitza venise intr-o iarna la Onesti. Eram pitici, dar lipsiti de cavalerism. Voia fata sa se dea fata in leaganul din incinta, dar nu o lasam, pentru ca aveam concurs de sarituri din el, cu Grasu si Sperila. Se protapise in fata leaganului si isi pusese mainile in sold, cum a vazut la mama ei.
-Ovidiuli, sa ti dai din scranciob si sa ma leshi sa ma trag si io, ca altfiel ti spun la tati Alexandrina (mama Grasului).
-Da-ti fa di acolo ca iti sar in gat, insista Grasu. Degeaba. Nu se daduse. A luat-o in plin. I-a nimerit cu picioarele in gat, a cazut saraca fata in zapada si respira cu greu. Sperila a trezit-o, frecandu-i fata cu omat. Eu si Grasu radeam sa murim. De atunci, Smarandica avea drag de Sperila si il cauta oricand venea la Onesti. El... se ascundea de ea mai ceva ca de parinti, cind le fura banii. Tot Smaranda ne-a spart gasca din fundul gradinii, pentru ca voia sa fie consolata de Sperila. Ia de te ascunde daca ai unde...

Pivnita
Asta ne-a fost salvarea. Nici barbatii nu aveau acces acolo, iar bunica isi fierbea oalele de mancaruri pentru praznic. Am inceput sa bem un nou lot de tuica, dar nu mai scoteam in sticla, sa nu ne prinda "a batrana" ca o furam la tarie. Trageam direct pe furtunash, pe care ne propuneam sa il aruncam din butoi daca apare careva. Nu a venit nimeni, iar betia a fost de pomina. Ne carasem unul pe altul in casa pe la ore la care altii se trezeau. Nu ne simtise nimeni lipsa, nu ni se dusese dorul. Eu si Sperila am cazut lati, dar am mai auzit cum se intreba Grasu de unul singur, pe unde naiba e lingura aia sa isi puna ciorba sa manince. Doua ore a durat somnul. Linistea s-a spart in tandari odata cu prima voce auzita. A bunicii Grasului.
-Hiri-a-ti ale naibii di mitze. Valeuu, ce au facut pisicili aiestea..... Plita de linga patul Grasului arata ca dupa razboi. Un ceaun pe jumatate plin, statea pe o parte, gata sa cada. Bucati lungi, de coaja de cartof si varza murata peste tot, carpe aruncate si zoiae cat incape.
-Ale naibii mitzi, au muscat si din carpili aiestea cu cari spalam ceaunu`, parca a tras in ele la Revolutie... se caina inainte femeia.
Grasu s-a uitat cu coada ochiului la dezastru si a tashnit afara. A revenit dupa 20 de minute, alb la fata precum calul lui Stefan cel Mare.

Explicatiile
Nu fusesera pisicile de vina. Grasu, baut bine, cu foamea cat casa, confundase ceaunul de laturi cu ceaunul de ciorba.
-Ochios, sa nu ii spui lu` Sperila ca te omor. Eu am umblat la ceaun. Ba, sa mor eu, cautam carnea in el si nu o gaseam. Credeam ca e ciorba. Intuneric in camera, sa nu aprind lumina, sa nu va trezesc, era nasoala treaba. Am dat de ceva ce parea carne si am tras de am murit. Ma dureau si dintii, si tu stii ca eu desfac sticlele de bere in gura. Am crezut ca nu e fiarta carnea si am lasat-o. Si asa nu avea cine stie ce gust....mi se confesa Ovidiu Serbanescu.
Credea el ca nu afla Sperila. Doar nu era sa mor de ras, de unul singur. Am sifonat tot. Dupa cateva ore de ras continuu... caram felinarele de linga dric, vizavi de Sperila, ne uitam la Grasu, in fata noastra, cu crucea in brate si radeam de muream. Se crucea lumea din sat, sa vada cum se rade la mort. Femeile din urma noastra maraiau la mama Grasului, dar ia de te abtine daca poti. El, se mai intorcea din cand in cand la noi....
-Hai ba nu fiti bulangii, macar taceti din gura pina bagam mortul dedesubt. Apoi, radeti cat vreti. Doua saptamani de zile am ras de nebuni cind il vedeam.
-Ia zi Grasule, cum a fost cu spalatorul care a facut Revolutia... sa maninci tu zoaiele porcului ma...
A incercat si un pustan din incinta sa faca misto de el. Pe aceeasi tema, pentru ca o auzise la noi. La 3 secunde dupa ce a deschis gura, piciul era cu roatele in sus, in stare de semiconstienta. Avea pumnul greu Grasu...