Tzeapa
Imi cautasem tigarile prin bagaj, numai ca sa nu ajung din nou fata in fata cu ursul ala. Grasul isi gasise si nun-chunck-ul, desi sustinea ca il pierduse de ceva timp. La un moment se deschide usa si intra Polonic. Se uita la noi, il buseste rasul sa moara si ne spune ca suntem cei mai mari dobitoci care au gustat vreodata din palinca aia ordinara de la tabara...
-Baaaaa, nu era urs. Era un cal care statea jos. Veniti sa vedeti....
Ne-am dus, avea dreptate omul, dar l-am amenintat sa isi tina gura, ca altfel e de rau. Ne pierdeam din obraz. Asa ca a fost cat de cat bine. Calul era asezat, de aia am crezut ca e urs, iar mica pata alburie nu era altceva decat tinta alba din fruntea animalului. Mari viteji mai eram si noi. Golani invinsi fara drept de apel de un simplu cal care nici macar nu a catadicsit sa se ridice.
Confiscari ilegale si inceput de batai
Ochisem o stanca pe malul Oituzului, unde voiam sa imi duc eventualele partenere, la vrajit, numai ca diriga ne-a pus pe toti sa dansam intr-un singur loc, in timp ce ea se aburea cu tipul de la statia de amplificare. Aiurea. Alina dansa mai mult cu Dana Vintila decat cu mine, golanasii mei se chitrofaneau cu baietii, cheful avea toate datele necesare pentru a deveni o petrecere vai de capul si de zilele ei. Cornea m-a scos din starea aia. Hai ba sa udam fetele cu apa si sa le dam cu urzici pe fund cind danseaza. 25 de minute am terorizat fetele de la toate clasele, am baut strasnic si am ratat si cina festiva, cu fripturi de pui si alte chestii pentru care platisera babacii. Ai nostri credeau ca asa va fi distractia, dar ti-ai gasit. Beleaua a venit cind ne-a confiscat diriga toate tigarile. Nu pentru ea, nu pentru ca ar fi tinut extraordinar la disciplina sau la plamanii mei, ci pentru ca ramasese directoarea fara tigari. Fumam de la opt ani, asa ca lipsa de tutun s-a transformat in ciuda, ciuda in nerevi, nervii in draci si l-am batut pe Mucea, ca asta mai avea tigari si nu voia sa imi dea una. Ca sa scape de furia nebunului, colegii au mers la camping si de data asta chiar au revenit cu tigari. Eram asigurat.
Batalia de final
Nu era chef fara sa nu se lase cu batai. De data asta, nu noi am pornit toata faza. Un tiganush din clasa Grasului se uita cam dubios la Polonic, dar mai ales la casetofonul de care acum avea grija. Cas-ul Grasului. Nu stiu cum, dar am auzit ca a inceput scandalul la spalator. Polonic lasase jos casetofonul si pocnea cu sete. Alti cativa celogi ai victimei sarisera pe la spate.
-Bataieeeeeeeeee!!!!!, am apucat sa mai tip si am dat drumul la caini. Am dat la picioare si la pumni de nu am stiut ce e cu noi. Ma dureau degetele, coatele, genunchii si fruntea. Impartisem si capete in gura si aveam urme de dinti pe mina, de unde ma muscase un papagal. Dupa ce am terminat batalia stateam la fumat cu Luca, ascultam "Hey stupid" al lui Alice Cooper si radeam de victimele care acum isi spalau sangele. Apare insa si Grasu, dupa un somn greu, de om beat.
-Cine v-a batut ba, sare animaloiul cind isi vede colegii de clasa plini de sange. Care, care, ca ii sparg ...
-Bufnila si cu aia din clasa lui. Ca voia...X... casetofonul ala de la Polonic si nu i l-a dat.
-Baaaaaaaa, ala e casetofonul meu.
Dupa cinci minute colegii Grasului erau inapoi deasupra chiuvetelor, spaland al doilea rand de sange. Ca sa nu il doare degetele, Grasu lovise doar cu nun-chuck-ul, si ala era facut din doua bucati de metal. Autocarul cu care ne-am intors la Onesti arata ca o infirmerie. Iar a avut Grasu nota scazuta la purtare, dar ni se rupea de tot. Avusesem banchet. Ratasem si o prima noapte de amor, dar asta era. Scandalul de acasa mi-a mai adus aminte ca totusi fusese fain la chef. Ai mai au ramas cu gura cascata cind am intrat in casa. Uitasem sa ma demachiez si aratam ca Alice Cooper, cu mult negru in jurul ochilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu