Ti-am tras-o tovarase catindat!

Presa locala onesteana

Proaspat revenit din armata participam la prima mea campanie electorala. Adica stateam prin redactie si scriam de multe altele decat sa scriu de politica. Aveam doi scribalai nenorociti la ziar care se ocupau de pupincurism. Unul din marii sponsori ai ziarului candida la Primaria Onesti, impotriva celui ce si acum e primar. Ca nu il suportam, asta e una. Ca il pupau altii in cur, asta m-a frapat rau de tot. Pili si Buza, sa le spunem asa celor doi pseudo jurnalisti, o duceau bine. Veneaua in redactia saptamanalului o singura data pe saptamana, cu un ditamai cearsaful de materiale. Gaseai acolo discursurile de partid, mesajul catre onesteni, una si alta. Aveau acum haine noi, fumau tigari fine, nu vechiul Carpati, isi luau si cate o sticla de cola si cateva beri, sa impresioneze colegii. Cu mine nu le-a reusit insa, decat pe 8 martie.

Show fripturist

Nu am suportat niciodata dulcegariile la adresa mea, mai ales daca vin din partea unui barbat. Adica ala de ma complimenteaza sigur vrea ceva de la mine, ori e poponar. In ambele situatii are putine sanse de reusita. Mai bine zis, nule. Catindatul se hranea insa cu asa ceva. Cu limbi in fund. Iar cei doi colegi ai mei de redactie livrau de astea ca rufele murdare la spalatorie. Era 8 martie, catindatul mergea sa ofere pensionarelor onestene cate o garoafa, ca de 1 martie le daduse zahar, malai, ulei si alte alea aducatoare de voturi, sau macar de promisiunea voturilor. Ma trimisese seful sa fac pozele, ca intelectualii pupincuristi nu stiau sa manevreze o parlita de camera. Stateam in biroul de la firma catindatului, asteptand sa vina si sa ne duca naibii cu Mertzanul la clubul pensionarelor. Apare, da mina cu noi si zambeste pe sub mustacioara, gen Dimplomatic-sapte-cu-sclipire-de-aur in coltul zambetului, de pe dintele de sus. Ce sa mai, reclama la Colgate.

-Da baieti, sunt gata imediat, sa imi iau si eu o cravata frumoasa pentru fetitele de acolo, sa fiu sexy, zice razand catindatul si hohotele pline de pofta ale confratilor ma lasa interzis.

Isi alege omul o cravata din cele 4 aflate pe cuier, se uita la oglinda cum ii vine si apoi si-o trage pe guler. Se intoarce la omuletzii mei din redactie si intreaba cum ii sta.

-Vai domnule presedinte, dar va sta foarte bine, sare primul limbau.

-Da, cred ca va scoate foarte bine in relief culoarea ochilor, vine si limba secunda. Imi venea sa vomit.

Stare de fapt

Ziarul la care lucram eu atunci nu o ducea bine. Am aflat mult mai tarziu ca treaba era chiar foarte-foarte nasoala si ca tovarasul catindat era cel care isi mai achita obligatiile fata de noi. Cu tipografia stateam prost. Adica aveam datorii la ei, nu foarte mari, dar nu ne mai primeau sa tiparim. Intreei noi fie vorba, cei de la tipografie erau de partea edilului sef, iar primarul nu avea nici un interes sa apara un ziar in care e spurcat mai ceva ca la wc. Iar salariul imi intarzia cu lunile. Mai scapa seful cateva sutici de mii, dar era mai rau ca niciodata.

Intamplarea face (daca preferati... Da Dracul...) si nimeresc la OPC in Onesti, sa intreb de oua expirate si clocite, de babe nemultumite si de alte chestii cu care se ocupa inspectorul Olga, chestii de bagat in paginile de social. (pe inspector, care e barbat, asa il chema, aici chiar nu mai e vrajeala)

Si imi spune mustaciosul cum ca firma la care e serif tovarasul catindat ... e cam nashpa ... ca trebuia sa faca nush ce chestie, ca oamenii pierd bani buni, etc. Inarmat cu informatia ma duc direct la redactie si ma pun pe complotat cu singurul coleg scapat neatins de boala banilor catindatului. Si jap la el la sediu. Secretara afla de unde suntem si ne deschide biroul, aduce cafeaua si ne lasa sa mai povestim cate ceva pina apare seful. Care catindat se infiinteaza cu acelasi mare zambet, dar da cu ochii de noi si ii cam cade fatzaul pe podea. Mai avusesem ceva conflicte, stia ca nu e bine. Si ii spunem de ce aflasem si ii cerem o parere, de parca eram siguri ca va intra materialul pe prima pagina a ziarului in care el pompa milioanele.

-Mai baieti... incepe el sa se albeasca la fatza ca stafiile scotiene... stati usor ca nu e chiar asa. Pai trebuie sa ma uit si eu pe lege si sa vad ce se spune acolo.

-Pai e publicata legea de vreo 2 ani, nici acuma nu stiti ce e in text?, zic eu si imi abtin cu greu chicotelile.

-Stati asa, stati asa... nu e bine... ceva nu e bine. O sa va rog sa ma ... sa... lasati singur cateva minute, apoi discutam.

Am iesit din birou, am plecat din firma si dusi eram spre redactie. Radeam ca prostii cind am ramas asa, cu ranjetele inghetate pe fata. Masina sefului trecea intromba pe linga noi, spre firma catindatului.

Plecarea

A fost aiurea la venirea sefului de la tov. catindat. Avea in buzunar salariile noastre, al meu si al lui Tiberiu, pina la ultimul leu. Nu avea insa nici o letzcaie pentru secreatara. Fata avea 4 frati si nici un parinte in viata. Am impartit banii cu ea, iar la cateva aptamani am plecat de tot de acolo. Am ajuns la un post local de radio din Onesti si mi-a fost bine, pentru ca nu am mai simtit ca imi vine sa vomit cind ma uit la un coleg jurnalist. Tibi a mai stat la ziar, ca seful era nasul copilului sau. Pili si Buza au ajuns sa fumeze trabucuri in noaptea alegerilor locale de la Onesti, asteptand o ditamai victoria a celui pupat in partile unde nu ajunge soarele. Eu am sustinut un independent, caruia i-am facut cateva pliante si i-am dat cateva idei la discurs. A fost al patrulea ca numar de voturi primite, desi avea 26 de ani, o afacere buna si nici un partid in spate. Am mancat cu el cateva snitele cu salata la un restaurant de la noi si mi-a fost de ajuns.

Au trecut anii

Pili se crede acum un artist complet. Scrie, picteaza si alte alea, iar Buza da cu subsemnatul la un alt ziar local. Bea cafea dupa bere si bere dupa vin de rupe, fumeaza 3 pachete de Carpati pe zi si pufneste intr-una, injurand tot: de la primar la colegii de breasla. Scriu blogul acum cu gandul ca macar sa ii mai dau un motiv sa imi zica de rau :)

In 2000, onestenii au aflat insa ca din cauza lui tov catindat platesc ceva sute de mii in plus la intretinere si voturile s-au cam dus. Au mai fost si altele de vina, printre care competentza primarului de atunci si acum. Articolul cu pricina a aparut intr-o fituica aservita Primarului, care de atunci e tot reales. Catindatul s-a dus naibii cu cele 3% ale lui, iar PNL, din care facea parte, era sa il dea si afara. E un no name acuma, desi le-a dat trabucuri lui Pili si Buza.

Tov catindat, ti-am tras-o! Eu le-am dat scribalailor primarului subiectul, ca nu il gaseau aia inca 2000 de ani de acum incolo. Si da, m-am simtit bine.

Poza e cu noua Primarie din Onesti, unde ar fi ajuns catindatul de care vorbesc. Si da, poze e tot de pe www.onestinonline.ro