Conspiratia pionierilor

Comunism my love

Dracu sa ma ia daca nu iubeam comunismul. Toti golanasii. Il iubeam, serios si pe bune. Ne placea ideea ca tre sa fie mancare la tot poporul, fazele de egalitate, erau idealurile noastre, de copii crescuti citind "Pistruiatul", de Francisc Munteanu. Vazusem si filmul, la fel ca toate alea cu Sergiu Nicolaescu, cum le ia el apararea comunistilor, cum erau buni si tot asa. Eram comunisti, asta e clar. Ca noi am inteles si alte alea de prin comunismul asta, era de asteptat. Ii mai aparam pe aia saraci, dar le si luam banii de mancare. Toate ca toate, dar momentul culminant fusese la Marasesti, cind ne-au facut pionieri. Clasa lui Sperila si cea a lui Marius Craciun ne erau un fel de nasi intr-ale comunismului. Marius a tinut intins in vant steagul tricolor pe care am jurat eu, Grasu si Polonic. Am intrat apoi in Mausoleu, am vazut mormintele de general, ostas si pe al Mariucai, fata aia prezenta in mai toate povestirile eroice de Dumitru Almas. Crescuse inima in noi, eram comunisti, dar mai ales patrioti. Si in armata, in 1999, gradatii ne spuneau sa facem tarashul corect, cu curul lipit de pamant, ca altfel ne impusca... nemtii. Suferim inca de comunism, clar asta.

Sefia

O clasa de elevi devenea acum un detasament de pionier. Cea mai buna eleva la invatatura, Anca Filip, era sefa de detasament, stiti voi, aia cu snurul galben. Cum naiba, nu stiu, dar am devenit si eu comandant de grupa. Cu snur rosu. Aveam o gasca de fete linga mine, toate mai silitoare, dar mai slabe ca functie. Asa ca era musai sa imi aduca gasca alaturi. Grasu si Polonic erau in alta grupa, nu in grupa a doua, pe care mindru o conduceam.

-Ba boilor, hai sa vorbim cu invatatoarea si sa va iau la mine in grupa. Mama, numai nebunii o sa facem, suna oferta de transfer pentru cei mai penibili pionieri botezati Grasu si Polonic.

-Nu ne lasa ba, ca am vorbit cu ea si nu vrea, se lamenta cel mai plinutz pionier ever...

-Lasa ca tre sa fie o solutie sa ajungem si noi acolo, la cascaval, spuse Polonic.

Despre ce cascaval era vorba, nu stiam. Dar ni se parea ca e ditamai onoarea sa fii acolo, printre smecheri. Asa ca am pus la cale un plan destul de bun, prin care Grasu si Polonic sa primeasca onorurile ce li se cuveneau.

Tobe si trambitze

Am cazut de acord ca functiile pe care le-ar fi meritat erau cel putin de stegar al detasamentului, ca sa nu mai vorbesc despre tobosar sau gornist. Grasu voia musai la toba si se antrena zilnic, cu doua creioane. Batea in orice, inclusiv in capetele colegilor. Cum nu era misogin atunci, le dadea si fetelor cate o proba a talentului de viitor tobosar pionieresc. Se facea ca invata marsuri eroice, dar de fapt batea ritmul de la Cenusareasa, Printisorul si alte cantece golanesti. Polonic ravnea la aceeasi functie si mi-a spus sa il ajut sa i-o sufle Grasului. Nu stiu de ce, dar am cazut de acord si am convocat sedinta de alegere de noi membri, asa cum auzisem eu de la tata sau de la Frax, care mai vorbeau de asa ceva. Ma inspirasem de dimineatza privind o poza cu tata tinar, poza in care el vorbeste unei multimi de utecisti, tinand la picior, ca pe o arma, o pancarda pe care scria HEI RUP. Gata, elanul pionieresc fusese luat.

Cutremurul

Invatatoarea se uita la mine cum vorbeam suit pe piedestalul clasei, cel de linga tabla, si se minuna ce nebunii puteam scoate din mine.

-Pionierul Marius Cornea, stegar al detasamentului clasei a 4-a C este un exemplu rau pentru cum ar trebui sa fie un pionier. Bate colegele de clasa, umbla netuns, nu are temele facute si este mereu murdar, facand de rusine colectivul clasei. La fel este si cu pionierul Ciprian Pietroiu, un alt exemplu negativ. In numele grupei a doua, propun sa isi faca autocritica in fata clasei si sa fie inlocuiti. Pentru postul de stegar il propun pe Ovidiu Serbanescu de la grupa a treia, iar pentru postul de tobosar, pe Lucian Voiasciuc, tot de la grupa a treia; am infierat eu ce era de infierat.

Culmea e ca toti au pus botul, iar Grasul si Polonic au ajuns sa aiba functii si onoruri. Totul s-a incheiat apoteotic, la doar o saptamana. Grasu s-a dat mare la toti ca schimbarile fusesera stratagema mea si am iesit din nou pe piedestal. Mi-am facut autocritica si m-am lasat degradat la stadiul de simplu pionier. Grasu si Polonic au avut aceeasi trista soarta. Fusesem invinsi de sistem. Daca as fi Sven Hassel as spune ca ne-a inghitit comunismul dar nu ne-a digerat. Beleaua e ca pe noi ne-a si scuipat afara, asa de poame acre eram. Belele zilnice ne-au facut eroi negativi, iar la venirea Revolutiei ne-am ars carnetele de note in fata clasei. Devenisem golani capitalisti.