Cu oltenii la strip-tease

Noapte de betie
Studentie. Anul 2. Era crancena seara aia. Cald afara, desi ar fi trebuit sa ne afisam in geci la Sibiu. Chef de matoleala cat incape. Pe Melcul il lasase femeia. El bea de suparare, iar eu si Olteanul combateam alaturi de el, din camaraderie. Cum sa lasi bunatate de student la Jurnalistica sa se imbete singur... nu se face asa ceva intre prieteni. Asa ca harta Romaniei in formula completa (Moldova, Ardeal, Olteania) chitrofanea din berile de la barul Indigo si facea cu randul la buda. Pina a disparut Melcul afara si au aparut Margot si Luci. Hai sa mai bem si cu cuplul minune. Margot e o colega nebuna de an si de grupa, care la pranz maninca o bere pe putin. Luci, rocker si el, e un tip asa de tacut pe cat ii e femeia de guraliva. Cind e scos din sarite ii scapa cate un "God damn it, woman" si totul reintra in normal pentru urmatoarele 60 de secunde. Asa ca am baut si cu ei.

Pierderi
Dupa 20 de minute, prin ceata lasata de bere si votca s-a ivit o idee nasoala in capatzana subsemnatului. Lipsea Melcul. Cautat, gasit, in afara barului. Incalecase o glastra de flori si era mai trist ca o zi de februarie in Londra. "Nu am nimic, lasa-ma sa imi revin" primesc comunicatul de presa din partea amicului, asa ca ma bag din nou la beruri. La 5 minute insa, trimit Olteanul dupa el. Revine Paul cu o moaca de speriat....
-Baaaa, asta e grav de tot. Boraste in glastra aia de flori si de leagana ca un cersetor de pe centru. Nu zice decat "Am pierdut-o, am pierdut-o".
Era vorba de Ramona, iubirea care il storcea pe Dan Brumar al nostru de toate resursele. Si mai era timpul sa facem o interventie, sa vedem cum naiba il scoatem din starea aia si din glastra cu flori. L-am smuls cu greu, i-am mai tras o bere in freza si am ajuns la concluzia ca e pierdut pe seara asta. Luat Melcul de dupa umeri si tarat acasa. Lasat in canapea si plecat iar la baut cu cei 3 ramasi pe baricade.
-Hai la strip-tease baaaaa, incepe Olteanul cu ideile marete. Margot si Luci erau de acord, asa ca hai.

Latino
Asa se cheama barul in care am aterizat. Custi pentru farfuze, bere pentru noi, Silva neagra, sa ne imbatam mai repede. Margot studia farfuzele sa vada scheme noi de aplicat in numerele ei de striptease pentru Luci, noi studiam cu totul altceva. Pauza de dans pentru clienti. Si se dezlantuie uraganul oltenesc, botezat de meteorologi si parinti cu numele de Paul Cristian Dimulescu. Pasi de step, break, conga, cha-cha, tango, vals, de toate stia berea din Paul. In bermude, cu adidasi si sapca intoarsa, era cel putin o aparitie originala. Eu, ceva mai pragmatic, ma ofer sa sondez adancurile unui decolteu de stripteuza. Cum la masa erau Luci si Margot, ma retrag strategic pe hol cu tovarasa de ocazie, apoi direct in toaleta masculilor. Si da-i si te incinge, cind se aude ditamai bubuitura in spate. Incepea scandalul.

Capcane optice pentru olteni
In urma bubuiturii au ramas usa izbita de perete 3 indivizi, asezati in scara magarului, de la mic la mare. Primul... Olteanul, cu o fatza din care intelegeai ca el nu intelege nimic. In urma lui, un tip la 4 ace, urmat de ditamai batengardul cu figura unui om serios, intoxicat cu plumb la Copsa Mica. Deschid gura cat sa se prinda si Paul ca sunt cel putin mirat, daca nu deranjat de toata faza, si astept explicatii. Vorbele pornesc prima oara de la Olteanul.
-Ovidiule, ... astia .....spun ca am spart ....un perete de oglinda, ....dar eu nu cred.
Gura mi se deschide si mai si. Nelamuririle incep sa dispara dupa ce vorbeste huiduma.
-Domnul de aici este directorul barului, iar prietenul tau a spart o oglinda. Nu vrea sa o plateasca, a zis ca da banii doar daca spuneti dvs ca e asa.
-Cum a spart oglinda... vad ca nu e lovit, taiat, nici macar un cucui nu are.
-Mergea sa va caute, asa spune el, si s-a proptit cu capul in oglinda, a crezut ca e bar in continuare... nu stia ca e perete.
Nu ma declar convins si ma duc in bar sa aflu ce si cum. Farfuza era ingrozita ca o prinsese directorul la buda cu mine, dar deja aveam altele pe cap. Si mainile bine infipte in buzunare, calculand cam cat face oglinda si cat am la mine. La masa la noi, Luci mai ca tremura cu scaun cu tot.
-Ovidiule, hai sa o tulim, ca a spart Olteanul ditamai oglinda. S-a proptit in ea ca boul. La cat e de beat a crezut ca e tot bar si a dat sa treaca prin ea, ca in fazele alea din desene animate.
Ma duc sa vad oglinda. Mare si sparta. Linga ea, la o masa, 3 tipi rad de se tavalesc. Ma interesez de ce si aflu ca Olteanul le salvase o seara in care nici macar stripteuzele nu ii bagau in seama. Confirma versiunea sefilor de bar. Si rad. Erau bine, erau fericiti, ma bagasera in belele.

Epilog
Negocierile pentru oglinda s-au purtat tot in biroul meu. La buda adica. Era un milion coala de oglinda, am scos-o la 700 cu tot cu manopera. Trimis betivul acasa, la 200 de metri, sa aduca banii si m-am pus sa mai beau o bere. Margot si Luci nu stiau cum sa plece, iar pentru ca nu aveam chef sa stau singur, le-am spus ca suntem un soi de giranti ostatici pina vine Olteanul. Iar asta nu dadea semne ca ar reveni. Dupa 30 de minute si alte 2 beri a aparut. La fel de baut, dar cu banii la el. Am facut plata, nota si dusi am fost. Ca un facut, de atunci nu am mai calcat cu el la strip-tease. Nu pentru ca nu as mai merge, dar chiar nu s-a mai ivit ocazia. Si nici el nu a mai adus subiectul in discutie. A doua zi, si Paul si Dan erau gemeni. Aveau fiecare cate o ditamai durerea de cap, dar din cauze diferite.