Recrutii 2...Plecarea

Ce naiba cautam acolo
Nu trebuia sa imi fac armata. Pacalisem tot ce era personal de recrutare cind le-am aratat legitimatia de concurs de la facultate, pe care scria "admis". Habar nu aveau ei, dar fusesem admis doar la proba orala de la faculta. Nu m-au cautat, eu imi vedeam de ale mele. M-am ofticat rau de tot cind am picat a doua oara la faculta, asa ca am sunat la comandament si le-am spus ca vreau sa devin catana cu acte in regula. Si s-a facut. M-a mincat oareunde sa le spun ca am facut handbal de performanta, nu m-am scarpinat in partile moi si am luat punctaj maxim la testul psihologic, si mi-au facut baietii de la Bacau actele pentru Garda Nationala. Mindria mi-a trecut imediat. Dalgan, unul din golanasii nostri facuse tot acolo armata.
-Fraiere, vezi inceputul de chelie pe care il am? De unde crezi ca e? Stiu ca ai pile, de ce nu le-ai bagat in functiune, o sa iti blestemi si tzatza supta cind erai copil, m-a incurajat amicul.


Too late
Plecam in armata. Asta era. Si era nasol, din tot ce aflasem. Replicile alea cu "vei reveni barbat" mi se pareau cele mai stupide cu putiinta. Ma mincase in cur, acum ma scarpinau ei. Un an de zile. Fara privilegii, fara libertati, doar obligatii. Ce naiba fusese in capatzana mea, asta nu mai stiu. Poate paie, taratze, naiba sa ma ia. Eu uram si inca urasc orice forma de autoritate, de ce naiba sa plec in armata? Asa ca m-am pus pe baut ca in ziua Apocalipsei, iar toata floarea presei onestene era pe mese la redactia ziarului in seara cind am plecat. Trenul mergea mai repede decat voiam eu, dar am ajuns in Bucuresti cu o zi inainte. Am stat la unchiu-meu Mitel, un smecher de Bucuresti, uns cu toate alifiile, care era in stare sa iti vanda orice, de la racheta sol-sol la actiuni de alea cum luau tiganii prin Obor de la muncitori. Si am mai pus de o betie. Vorbisem si cu Polonic, si el recrut la Garda, sa ne vedem a doua zi, la 10 in Gara de Nord. Trenul a ajuns la 8, asa ca amicul meu a plecat cu oamenii din Garda, care ii asteptau cu autocarele. M-am invartit pe peron, apoi mi-am luat valiza, unchiul, si dus am fost la cazarma. Baracile vazute la intrare si plopii inalti ma faceau sa cred ca in spate sigur trebuie sa fie si adevaratele cladiri cu dormitoare. Tzapa 1.

Dialoguri stupide
Intru pe poarta, ma ia in primire un tip mititel, uscat ca o boaba de cafea, cu niste oki de iti sondau si continutul stomacului.
-Cate clase ai?
-12. Bacul luat.
-Ce ai muncit pina acuma?
-De toate, de la lopata si betoane la televiziune si presa scrisa.
-De unde esti?
-Onesti, judetul Bacau...
-Te dai smecher... lasa ca stiu si eu Geografia Moldovei. Tine biletul asta, nu il schimba cu nimeni.
Erau trecute acolo compania si plutonul la care sa ma prezint. Intre timp, control sanitar la valizoiul de lemn, vopsit maro, aflat in posesia mea.
-Ba bibane, ai ceva care sa se strice, mancare, alea alea.... ma intreaba un smecheras cu un halat alb peste uniforma.
-Biban e fiul doamnei ma-ta, ma ia gura pe dinainte.
-Eteteeeeee, avem coitze verzi rau. Lasa ca o sa ma cauti tu sa iti ceri scuze, cind te imbolnavesti si vrei sa tragi chiulul. Ce e cu cartea aia acolo?
-Razboi si pace, in engleza, de Tolstoi, ma gandesc sa luminez capatzana catanei batrane.
-Nu vei avea niciodata timp sa o termini. Cel putin anul asta, cat esti la Garda Nationala.
-Sa o crezi tu, raspund cu tupeu. Tzapa 2

Takel, mane, pharse
Stateam pe valiza, iar un lache de pustan de linga mine se ofera sa imi schimbe biletul cu al lui. Am refuzat. Tzapa 3. Apoi, m-au cantarit, m-au masurat si m-au trimis la companie. Sa imi iau toalele. Bocanci, camasi, veston, centura, caciula, pantaloni, izmene, tricouri, sosete. Toate verzi. Un tiganush, cu picioarele pe o masa ne studia ca pe niste insecte.
-Voi doi, la mine marsh... incepe discutia.
-Ordonati!, imi aduc eu aminte ce imi spusesera baietii din cartier care isi facusera armata.
-Aaaa, e de bine, stiti deja sa va adresati. Scoateti toti banii si dati-i incoace. Repede.
Tipul de linga mine, Adi Spitza de la Ramnicu Sarat a scos portofelul instant. Eu am refuzat.
-Baaa plavane, da banii ca te ia mama dreaq de marmota, imi urla tiganushul la ureche. Cu greu, duc mina spre buzunar, la care pe locotenent, ca asta era, il bufneste rasul.
-Nu dati nimic ce e al vostru, personal, de acasa, nimanui, niciodata. E efect personal, il pastrezi, indiferent cine ti-l cere. Mars la companie, ca va omor eu dupa aia.

Tzepele
1. Baracile erau dormitoarele. Nu existau cladiri noi, cu dus, cu spalator, cu bude calumea. Stateam de parca eram in lagar. Dusurile erau in alta cladire. Spalarea de civilie a durat un minut si am fost singurul care a reusit sa se spele de sapun in 60 de secunde. restul baietilor aveau sampon in ochi cind ne-au taiat apa.
2. Nici acum nu am terminat "War and peace". In TLDM...adica timp liber la dispozitia militarului, aveai voie sa iti cosi nasturii rupti la instructie si scriai acasa, la rude, la prieteni, la oricine isi facea pomana sa iti trimita 2 randuri scrise, care sa nu te faca sa uiti ca totusi esti om. Iar daca aveai o pila la sanitari, mai trageai armata in piept. Eu eram racit cobza dupa o saptamana, iar nenorocitul ala din prima zi mi-a dat 3 aspirine. Am vrut sa il omor in bataie, dar aflasem ca de fapt, asa facea cu toti. Nu avea decat aspirina pentru bibani si antibiotice pentru gradatii care veneau cu boli venerice de prin oras.
3. Daca schimbam biletul cu marmota aia de om care imi ceruse acest lucru, as fi ajuns la compania pilosilor. Aia jucau fotbal la programul de instructie, in timp ce noi dadeam ture de tancodrom - 3km, bagam flotari, genuflexiuni, mersul piticului si celebrele X-uri. Daca luam biletul nu as mai fi ajuns sa am ranitza in spate la masa, sa bag marsuri de 60 de kilometri si poate nici nu imi albea o parta din barba. Dar nici nu as fi avut atatea povesti in mine.