De iarna...

Zapada era cea mai ieftina jucarie pentru golanasii din orasul muncitoresc Gheorghe Gheorghiu Dej, dar era si o arma de temut pentru dusmani. Sa primesti un bulgare cu gheata in fatau de la Sperila nu era tocmai de invidiat. Sa cada Grasu pe tine si sa te oblige sa inghiti vreo 4 kile de zapada, iar o faza de spus PAS. Avea iarna si partile ei bune. Acum puteam sa batem golanasii mai mari ca noi, care itasera sa se dea pe gheata si sa se bata cu bulgari. Romica, mai mare cu 5 ani ca mine si cu 2 ca Dragos, nu ne putea ierta pentru ce ii facusem. Fratii Bufnila in action, ala film de aveturi. Il inghesuisem pe saracul smecheras pe sub masinile din parcare. Nu avea curaj sa mai iasa de acolo, ca inghitea zapada cu pumnul. Mindru mai eram de mine, Doamne. Florin Chiriac, karatistul incintei, o furase de la mine pe gheata terenul de fotbal. Ii bagam o schema de judo, il trinteam in zapada si ma suiam pe el. Avea meniu de un singur fel de mancare: zapada. Normal ca uram primavara, cind ne plateau aia mari toate suferintele indurate. Cred ca de la ei s-a inventat si Caritasul.

Salvamont de doi lei pentru Frax
Nu mai mergeam cu saniile in locurile pe care le stia toata lumea, pentru ca voiam sa avem partiile doar pentru noi. Cele mai faine erau pline de copii, asa ca bateam un drum de 3 sau 4 kilometri pe dealul Perchiu, pentru a avea pista noastra, linga niste stalpi de inalta tensiune. Polonic, Gras, Sperila, Frax si Gogosar, astia eram de obicei copiile palide ale marilor schiori. Gogosar isi facuse o pereche de schiuri scurte din doage de butoi, iar provocarea cea mai mare era sa stam pe ele macar un minut. Doar el reusea si Dragos, dar frate-miu prefera sania. Era greu, isi dadea talpicile cu parafina si avea o viteza de nu il prindea nici Grasu. Vantul viscolea insa zapada de pe coasta dealului si nu mai vedeai santurile, astupate acum cu zapada. Stiam locul unde ne dadeam cu sania, dar mergeam si pe intuitie. Asa a disparut Frax din peisaj. Cu sanie cu tot. Facea concurs cu Grasu. Animaloiul radea de murea si ne intreba unde e Dragos.
-Ba nebune, era linga tine….
-Ha ha ha, a disparut ba…. Se tavalea de ras suncosul.
Toata gasca s-a pus pe sanii si ia de imi cauta fratele. L-a vazut Sperila. Numai bocancii, ca atata se mai vedea din el. Cazuse cu capul inainte intr-un santz plin de zapada si se dusese pina la capat. Nu putea sa mai iasa, nu mai era aer, dar s-a descurcat intr-un final. Cat timp noi urlam dupa el, a impins tare de tot in sanie si a iesit, cu picioarele inainte. Pina l-am fi gasit noi, se asfixia.

Cuplul minune al saniei
Cind nu ne dadeam cu saniile, jucam caii si calaretii cu ele. Unul din noi era asezat pe sanie, altul tragea de funia ei si asa ieseau echipele. Inutil de spus ca Grasu era mereu castigator. Pai naiba putea sa rastoarne ditamai sanioiul lui cat o caruta, pe care mai statea si muntele de carne. De obicei facea echipa cu Sperila. Daca il prindeam pe Sperila pe sanie, pierdeau meci dupa meci.
-Ba boule, trage sania mai repede, nu ma lasa sa ma prinda ala, se plangea scheletul catre armasarul lui supraponderal.
-Sa moara sor-ta Speriatule, ca ai oasele mai grele decat curul meu, se plangea puturosul bidiviu. Si ca sa ajunga mai repede inapoi pe sanie il lasa pe coleg sa o fure de la mine de fiecare data, numai pentru a-I demonstra ca e prost si ca nu stie nik. Razbunarile erau de obnicei sub forma unor bulgari cu gheata, primiti de Grasu pe spinare. Avea vanatai a doua zi si meciurile se duceau in prelungiri la hochei, pe apa inghetata a Casinului sau Oituzului.

Hochei cu apa in ciubote
Nu aveam bani de patine, crose si nici nu stiam multe de regulamentele de hochei. Rupeam crengi din copaci pentru crose, scuturam un pietroi de zapada si aveam puc si cautam papucii cu talpa tocita, care alunecau cel mai bine ca sa avem patine. Se lasa cu body-checkuri de te dureau coastele 3 zile, crose la turloaie si cate un puc scapat pe degete. Terenul nu era marcat, in loc de mantinela aveam gheata subtire care ceda de cele mai multe ori. Am patit-o si eu si Grasu. Cel mai nasol nu era sa cazi in apa inghetata, sa simti cum intra acele in tine. Asta trecea, se indura si gerul de dupa, dar faptul ca radeau toti de tine, aia era grav de tot. Asa ca, in ultimii ani, inlocuisem sporturile de iarna cu unele ceva mai barbare. Spartul geamurilor scolii cu bulgari in care bagam pietre si aruncatul maldarelor de zapada de pe bloc. Sperila daduse tonul. Iepuroaicele aruncau cu zapada in noi, din balcon de la 4. Nervos, Scheletronul urcase pe bloc, luase un maldar de zapada si l-a pravalit peste nenorocite. Una din ele era sa aterizeze din balcon la parter, iar Sperila si-a furat papara de la ai lui, doar le era nas de botez la 3 din cele 4 farfuze. De acum, in loc sa dea cu zapada, prefera sa le bata direct.