BAC-ul meu

Hai ca e de sezon, se cearta toata lumea pe bac, copiat si alte nebunii. Pe vremea mea, 1996, treaba statea cu totul si cu totul ...altfel. Adica nu venea nici dracul sa te intrebe de ce copiezi, sa te filmeze, sa te dea pe post si sa iasa ditamai tambalaul. In rest, cam la fel era.

Preambul

Prima proba de bac mi-a ramas intiparita in creier. Invatasem la romana comentariu dupa comentariu si aveam capul cat un pepene. Imi venea sa il bag in cuptor, sa se mai coaca, vorba profei de chimie. Pina la urma, in ziua probei de romana oral a decurs ok. Adica m-am imbracat la pantalon de stofa negru si camasa alba, mi-am infipt pachetul de LM si bricheta intr-un buzunar, am batut o cruce mare la trecerea peste pragul casei si dus am fost. La liceu...full de lume. Se intra in ordine alfabetica, asa ca ma dusesem devreme sa fiu sigur ca fiul mai mic al lui Nicolae Bufnila prinde loc in sala exact cind e strigat. Nebunie insa afara. Mame ingrijorate, fete toropite de caldura si scaldate de sudorile emotiilor, stari de lesin, iar eu...profitam de toate astea. Am strans-o in brate pe o colega de clasa care se cam albise la fata. Sanii pe piept, senzatii ok. Am dus-o la baie pe alta sa o stropesc cu apa rece, ma uitam in decolteu cind se apleca sa ii ud ceafa. Am tinut de mana alte cateva, ce sa mai... uitasem total de examen si de ce eram acolo.

Am cacat paiul

-Ce ti-a dat, ce ti-a dat, asta intreba toata lumea cind iesea un ciuriburi de elev din scoala. Subiecte...cu duiumul, de la Scoala Ardeleana la Eminescu. Daca ma intreba careva ce mi-as fi dorit, cred ca spuneam instant ca vreau doar Harap-Alb. Nu a fost sa fie.

-Bufnila... striga secretara de comisie si intru in liceu in timp ce in jurul meu toate gagicile imi urau bafta. Tantzosh, capul sus, pieptul inainte, privirea la 50 de metri in fata si gandul la... gagicile pe care speram sa le impresionez si mai tare.

Cum m-am asezat pe scaun ul de la usa clasei de examinare cum au inceput sa se bata genunchii intre ei. Pe romaneste, aveam emotii, pe limba mea... ma cacam de frica si uitasem la ce proba am ajuns. S-a spulberat totul cind a iesit o zuza din clasa... trasa la fatza ca tzapul la coaie. "Hait, ca am cacat paiul azi, e macel acolo", a fost primul gand. Dar daca e bal, pai bal sa fie! M-am ridicat si am intrat cu tupeu.

De unde dracu veneam eu

-Sarutmina doamnelor, buna ziua domnilor, a bubuit vocea mea de cum am inchis usa in spate. Cateva zuzete din banci, care lucrau la ciorne, au izbucnit in ras, dar comisia a fost ok. Un mosulet cam la 50 sau 55 de ani, cu okelarii lasati pe varful nasului ma privea de sub cateva fire lungi si carunte de par, asezate strategic, sa ii acopere minunata chelie.

-Uite ma, ca se poate, in sfarsit unul cum trebuie. Cum te numesti domnule...

-Ovidiu Neculai si mai ales Bufnila, spun eu, incurajat ca a tinut vrajeala.

-Buletinul, imi spune cheliosul...

-Ce-i cu el? raspund mucalit.

-Da-l incoace, sa te trecem aici ... si bate cu un pix in cateva foi din fata lui. De linga el imi zambeau directoarea, un alt mosnegel si o profa de la liceul de chimie. Am zambit ca proasta in targ, cind isi da deama ca ii vine ciclul si nu are tampoane...

-Nu-l am. Recapitulasem continutul buznarelor si pe linga tigari si bricheta rasarise doar un pachetel de servetele.

-Pai bine ma baiatule, dar de unde vii tu...

-De acasa...

-Bun raspuns. Trage biletul cu subiectele si apoi mai vorbim. Sper ca stii pe de rost datele din buletin.

Emineul meu...hulit

Dau din mine datele din vechiul buletin, cu seria GA si numarul 210629, apoi ma apropii de teancul de bucatele mici de hartie. Trag la ghici si intorc: Rebreanu, creator al romanului romanesc modern si Floarea Albastra a lui Mihai Eminescu. Iubisem romanul Ion, era clar ca la primul subiect iesea bine. Dar ce mama dracului sa scriu de floarea albastra a romanticilor, ca mai bine ma puneau sa plivesc straturile mamei din gradina. Recapitularea instanta a temelor romantice a fost intrerupta brusc de presedintele de comisie.

-Spune tinere... de acord sau mai tragi unul.

-De acord, si inca cum... ma ia gura pe dinainte, stiind ca daca refuzam primul subiect nu eram pasibil de a mai primi nota mare. Ma duc in banca si ma asez. Stateam cu biletelul in mina si ma uitam la el ca prostul, incercand sa imi adun gandurile. Mai aveau oamenii de ascultat vreo 5 zuzete, deci era ok, imi puteam face o strategie.

-Mai Bufnila mai... de ce nu vrei sa scrii. A, nu ai ciorna. Hai incoace, imi zice proful si imi da o coala alba A4 si un pix.

Numai de scris nu imi ardea. Aasa ca a inceput show-ul.

La panda

Stateam si analizam comisia. Profii nu isi bateau capul cu elevul care recita de pe foaia de ciorna. Vorbeau intre ei. Daca te opreai din recitat nu insemna ca ei se opreau din ascultat. Chiar si cand recitai, iar ei vorbeau intre ei, tot cu urechile pe tine erau. Dar era o comisie binevoitoare, respecta dictonul latin Verba volant, scripta manent. Adica iti auzeau greseala si incercau sa te intoarca pe calea cea buna cu usurelul. Brici. Ajunge o colega la ascultare, o intreaba de una si de alta, dar fata nu prea reusea sa le bage. Ma mananca oareunde si ridic doua degete. Nu erau chiar satelit american, dar de vazut se vedeau. Raman profii gura casca, ma intreaba acelasi lucru si dau raspunsul corect.

-Bun, ia arata cat ai scris la tine in ciorna, ma ia presedintele. Ii arat foaia goala si ma intorc la ea. Am umplut-o imediat cu nebuniile despre Rebreanu si cu o singura fraza despre Eminescu. Atata stiam.

Final...apoteotic

-Da domnule Bufnila, spuse presedintele de comisie, iar toate perechile de ochi se ridicara in cautarea tupeistului din clasa. Mai aveam putin si imi sarea inima din piept, era clar ca iesea nebunie. Si i-am dat drumul. Data nasterii, trecutul lui Rebreanu, precursorii, Ion, Padurea Spanzuratilor, comentarii legate de stil, toate nebuniile pe care mi le reaminteam pe masura ce vorbeam. Nu degeaba ma chinuise diriga ca pe un caine la orele de romana. Nici nu ma mai uitam in ciorna, deja vorbeam liber.

-Bine, bine, domnule Bufnila... treci la subiectul 2. Ce ai acolo?

-Aaaaa, Floare Albastra de Mihai Eminescu. Poetul reia in acest poem celebrul motiv romantic al cautarii florii albastre, inspirat dintr-un mit german...ciurburi, bla-bla-bla si alea alea.

-Domnul Bufnila...ma ia profa de romana de la liceul vecin cu casa alor mei... ai citit poezia?
-Da, dar la vremea ei, in pregatirea BAC-ului.... absolut deloc.

-Cel putin esti cinstit, zice proful care era presedinte. Hai sa nu o mai intindem ca gaia matul... ia zi... ultima strofa, care e si concluzia poemului... o stii?
-Aaaa... NU.

-Bine, zice cu un zambet si mi-o recita. In timp ce el imi spunea ca totusi este trist in lume... mie imi venea sa rup usa iesind din clasa. Concluzia a venit abia seara, cind pe lista de catindati, in dreptul subsemnatului se odihnea un 9. Cam cat iq-ul meu la Flore Albastra.