Episodul 1. Cu paine
-Pestii astia imi maninca painea ma Ovidiu, eu nici nu stiu cand trage, ... imi spune Micro, si imi amintesc ca prezenta femeilor la pescuit e cat se poate de nasoala pentru pescarul din mine. Era a treia zi de Delta, prima zi de pescuit a mea acolo, prima zi de pescuit din viata ei. (Normal ca faceam eforturi sa fiu calm)
-Pai uita-te si tu la pluta. Cind o misca, o baga sub apa, tragi si il prinzi. (Normal ca nu a prins nimic)
-Dar da-mi si mie o rima... ca si asa bate vantul aici si nu vad cand trage, rama e mai trainica... vine noua plangere. (Normal ca nu i-am dat, sa invete mai intai sa prinda chitici, doar avea unditica ei, de 3 metri)
-Ovi, imi e cald... eu ma las in costum de baie. (Tacere)
-Bufnilul, trece lume pe aici? Ca eu imi scot sutienul.... (Si l-a scos, n-a trecut nimeni, dar i s-a facut rau de la soare in cinci minute si am dus-o pe terasa, la malul marii, unde si-a revenit. Pescuit... ce e ala? M-am razbunat povestind tuturor - Tanase si Iarina - ca si-a scos sutienul si ca striga la pesti... SUNT Pamelllaaaaaa, sunt Pamelaaaaa)
Episodul 2. Cu rime
-Uite, vezi, daca am rame, altfel merge treaba... imi spune Micro in aceeasi seara, dar in alt loc de pescuit. Eram linga podul de peste micul canal care ducea in mare. Se distra de minune. Luase vreo 3 guvizi, 2 porcusori si o rosioara. Cred ca toti erau cel putin paraplegici, nu de alta dar Micro abia ridica undita din apa si spunea ca ea asa ii agata pe pesti. Pluta linga pluta, ei ii tragea, mie nu. M-am dus 2 metri mai incolo, am bagat paine si am inceput sa ma distrez cu rosioarele. Cum prindeam una, cum venea. O pupa si o arunca in apa. Am disperat. Mai aparuse si un micro-catel de mi se incurca printre picioare. Ca si ea, era prea dulce sa il arunc in apa.
-Oviiii.... pestii mi-au mancat rama de tot. Acum ce fac?
-Iei o rima, o rupi si o pui in carlig, am dictat cu ton martial, razand in interior de manichiura ei care tocmai avea sa ia contact cu namolul din cutia unde agonizau taratoarele subterane.
Culmea e ca s-a descurcat si acolo. Intr-un final mi-a rupt pluta de la o montura, a incalcit nylonul, m-a pus sa il desfac si m-a facut sa ma bucur ca trecusem pe la Obor cu cateva zile inainte de plecarea in Delta. Presimtisem ceva, asa ca aveam 10 monturi in plus.
Final apoteotic. Racii zburatori
Ora 5 dimineata. Ceata de nu imi vedeam degetele de la mina. In loc sa nimeresc la bazinul mare, ajunsesem direct in Dunare. Doi pasi si cadeam in ea. Gasit cu greu balta, desfasurat unditele, prins un oblete asa mic de carligul parea harpon. Dupa doua ore in care nu a tras deloc am plecat la bazinul mic, specilizat in bibani nehaliti. Iau unul, doi, arunc iar unditele, cautam ramele, suna telefonul. Puteam sa pariez pe cat vreti ca e ea. Are Al Bundy o vorba... cind e barbatul fericit, suna femeia si strica tot. Acum a venit pe balta, sa prinda si ea bibani. Ajunge, vede bibanii de prin iarba si se uita la ei de parca ar fi vrut sa le faca respiratie gura la gura. Intepenisera, he he he he :D Trece la undita. Pe ponton, linga mine. Tragea in nebunie, Micro nu lua mai nimic. Intr-un final, ridica undita asa cum stie ea, incetisor, si apare o moaca urata cu doi clesti. Se sperie, trage tare de undita si racul, ca asta era, imi zboara razant pe langa frunte. Stropii de pe coada lui imi ajung pe fata si mi se duce privirea urata dupa bolovan. Racul asta avusese bafta, nu mai trebuia prelucrat. Alti doi colegi de specie zaceau pe mal, zdrobiti de bolostanca. Nu de alta, dar inghitisera carligele, asa ca i-am disecat cu piatra. Racul lui Micro a scapat in apa, deci a mai trait. Una peste alta, au inceput sa se rareasca bibanii. A urmat clasicul...
-Oviiii...mergem la baie in mare? Mai pescuim disearaaaaaa........
Va mai povestesc eu maine si ce sa nu faceti ca sa aveti un concediu perfect, dar si ce sa faceti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu