Bufnila, ca Bradul

Moldoveni si turci

Si s-au strans Bufnilii. In Tara Motilor, sa il nunteasca pe cel mai inalt dintre ei, Florin, varul meu. Ca el si Anca au mai facut o nunta, acum 2 saptamani, la Viseu, de unde e mireasa, asta stiam si noi.

-Ba Aline, bag seama ca frac-tu s-a dedulcit la nunti. A facut una acolo, i-a placut, asa ca a mai tras una la Brad, aici. Daca ii place si asta, o punem de inca una in Moldova, ii spuneam celuilalt var bradean al meu.

Bradul e un oras mic si cochet, la 30 km de Deva, drum de 7 ore cu rapidul din Bucuresti. la 4,30 ma trezisem, la 6,08 a plecat trenul cu mine in vagonul 439, ca era international de Praga. In compartiment, un tuciuriu care nici macar nu a raspuns la salut. Mai sa fie... Numai ca la cinci minute a deschis gura si m-au durut urechile.

-Sikidam, hildirim./_((&*&$###....Turkiye

-(Sa-ti moara ma-ta de otoman).....Do you speak english... Parlez vous francais....

-Sikidim...Rumanie...Praga*^*&%...Germanie(*^^%$#$

-(Ba pe a ma-tii de turc coclit)....Nu inteleg domnule...

Dat apoi sms la Anca Flondor, o fosta colega de tv care stia turca. Bine ca dormea si nu ma putea ajuta. M-a sunat Ancutza pe la ora 12,30...dar cine mai avea chef de discutat cu osmanlaul? Eu clar ca nu. Tarkan asta dormise mai tot drumul, asa ca era ok, se apropia Deva si eu ma pregateam sa desantez in Tara Motilor.

Brad

Din gara Deva, faci dreapta, din parcarea aia mare alegi autobuzul albastru, dai 7 lei si in 45 de minute esti la Brad. Si singur daca mergi, tot te umfla rasul. Au satele de acolo niste denumiri de dai pe spate: Fornadia, Podele, Luncoiul de sus si de jos, etc. Din autogara m-a preluat Alin si m-a dus 200 de metri mai incolo, la bloc. Pe scarile care duc la etajul al treilea ma credeam primul Bufnila ajuns la nunta.

-Tanti Nina si Carmen au ajuns, unchiul Rica e deja la sala, la decorat, trebuie sa apara si unchiul Gigi cu tanti Doina si Geanina diseara, asa ca se strange neamul. Plus varul Edi si sotia Dana... se strangea neamul Bufnila. E, si am intrat in casa, pupat rudele, salutat, mancat repede o ciorba, o portie de sarmale, incepute cu o palinca de para de mi-au clantanit dintii si mi s-a incins instalatia de aerisire. Muta apoi bagajul la apartamentul unde aveam sa fiu cazat cu Alin si unchiul Rica, baga un somn de doua ore si fuga. mers apoi cu Alin, Carmen, geanina, Edi si Dana la o cxarciuma de la iesirea din Brad. Alba era numele, o recomand oricui. Mancare buna, preturi care incep, pentru mine, cu 2,5 lei sticla de Becks, sa tot fie asa. Maninca moldovenii, beau, deapana amintiri, etc. Revenit apoi acasa la mire, pupaturi din nou, iar palinca, preluat unchiul Rica si mers sa vedem sala. Ros-alba toaata, de parca se insura Cristi Borcea, nu varul Florin, care e stelist de cand se stie el. Degustat palinca de acolo, vinul, povesti cu unchiul Vasile, care era ditamai socrul mare, apoi la 12 noaptea la somn.

Aurul, cetatea si moldovenii

Sambata dimineata. Program de voie, ca ambele cununii fusesera facute. Treaz de la 7,30. Bastacait prin casa, dus, cola, tigari, citit, terminat iarasi Calauza lui Fenimore Cooper. Trezit apoi fratele miresei, pe Vasile, ca unchiul Rica era plecat la sala de la ora 5. Cu var-miu Alin a fost razboi pina la ora 9,30, ca nu voia, nu putea si cred ca si uitase cum e sa te trezesti de dimineata, nu de alta dar era in concediu. La apartament la mire, Edi si Dana erau gata de plecare spre Deva, sa vada cetatea. Mers si noi, constatat ca Honda lui Edi e o masina superba, apoi urcat pe cetate. 5 lei telecabina care te duce si te aduce, ruine si afise care te atentioneaza ca esti in patria viperelor cu corn. Mai multe astfel de indicatoare decat informatii despre cetate. Urcam pe acolo, sa vedem creneluri si ziduri, pivnite si ruine medievale, cind din varful unor ziduri razbate glasul unor veverite blonde si brunete... "Kusonom, maghiarul, berbedelereum". Doua unguroaice la vreo 18 ani bucata se cocotasera in varf de cetate, pe caramizi, sa admire privelistea sau sa se lase admirate de mina de turisti.

-Yunopt kivaniok, ciocolum ciocolum... incepe Edi cind da cu urechea de limba vecinilor de la vest.

-Bag bani in restaurarea cetatii daca se prabuseste acum zidul.... mai bine nu spun cine a dat replica asta, e interpretata drept xenofobie.

Plecare apoi, drum de 20 de minute pina la Brad, daca nu si mai putin, apoi vizita la Muzeul Aurului, cam singurul din Europa.

Muzeul Aurului. Dar unde e aurul??????
-Acest muzeu este unic in Europa si veti vedea ca avem formatiuni de aur nativ extrem de frumoase, natura facand din ele adevarate capodopere, ne ia tare grasana blonda care cica era ghid.

Prima camera. Lingou de aur din vremea romanilor. Scris mic linga el...copie. Topor de spart pepitele, ciocanel de miner, clop de mioner, poze alb-negru cu motii care scoteau aur, bolovani, pirite, mitite, citite, vivite, naiba sa le ia, ca aur nu am vazut. Camera 2...bolovani negriciosi, camera 3 bolostanci albe cu urme de aur, bolobvani, bolovani, camere, camere, bolovani, explicatii, nexam aur. Am innebunit.

-Ba Aline, unde e aurul ba frate. Daca vreau sa fur ceva, eu cu ce ma aleg, cu bolovani?, ma plang la var-miu, cu gandul ca Muzeul nu are decat un mosnegel pe post de paznic si doar drugi de otel ca sistem de securitate.

-Dar tu ce vrei ba... e aur nativ, formatiune calcaroasa, alea alea, ma ia Alin la 11 metri. L-a salvat telefonul. Al meu. Care suna si care m-a scos din muzeu mai repede decat ies pensionarii din mall cind vad preturile. Plecat apoi la sala nuntii, unde m-a prins bine varul Florin si m-a pus la preparat aperitivele. Dragi nuntasi, trag nadejde ca nu ati gasit urme de degete prin telemea, cascaval si masline, de a caror asezare pe farfurii ma ocupasem. Ce a iesit, va informez maine... cind aflati ca iar, da... iar am furat mireasa.