Concediu mioritic

Treaba nasoala cu concediul asta din luna februarie, dar daca nu imi luam saptamana asta libera, o pierdeam de tot. Si nu se face. E mai ok sa te plimbi prin tara decat sa stai ochi in ochi cu sefii inca 7 zile. Asa ca am plecat din Bucuresti, spre Sibiu.

Pensiunea from hell
Cu Oaki cu tot am ales o pensiune din Sibiu, Richard. Intrasem pe un site, m-am uitat la conditii si am lasat gagica sa aleaga.
-Mergem aici, ca au tv in camera si e aproape de centru, a sunat verdictul feminin al Oakai. Socoteala din Bucuresti nu se potriveste cu aia din Sibiu. Asa ca am ajuns dupa un drum de 5 ore in patria lui "ora doi, cafia si tiatru". Iar la pensiune... sa te tii belele. Prima din ele... pilota de pe patul king size era extrem de mica. Gagica mea are 1,50 si ii ieseau picioarele din pilota. Ca sa acopar muntele de 1,80 si 100 kg ce sunt, a trebuit sa mai cer una. Camera era la parter, cu vedere ...inversa. Adica geamul era la strada si trecatorii iti faceau cu mina in timp ce iti schimbai pantalonii. Am stat doar cu draperiile trase. Macar daca s-ar mai fi incalzit... ca era un frig de clantaneau rondelele de la calorifer. Iar ca treaba sa fie completa, a doua zi, la 10 fara 10, se aude un ciocanit in usa. Patroana catre mine: "Faceti dus repede ca la 10 se ia apa". Sarutmina de cazare, nu mai vin la voi. Partea buna a gerosului Sibiu? Carciumile de pe centru, Atrium si Imperium. La prima, ai program de muzica in fiecare seara si am prins un cvartet de coarde de a innebunit Oaki ascultand Metallica la vioara si violoncel. Si oamenii. Sibienii isi pastreaza un bun-simt al lor, aparte, desi Melcul m-ar contrazice din rasputeri la faza asta.
Exemplu: Cheaunita de cap de pe drum, Oaki si-a uitat mobilul in autobuz. Am sunat pe telefon, nu raspundea nimeni. Am sunat la Dacos, mi-au dat numarul de telefon al soferului. L-am sunat. A tras pe dreapta, a cautat mobilul, l-a gasit si ni l-a adus a doua zi. Nici macar mama Oakai nu credea ca e adevarata faza.

Retis my love
De la Sibiu la Retis ai 90 de kilometri de super-peisaje de iarna. Dar si o faza crancena. Baronul Samuel von Bruckenthal a avut o casa a lui in satul Nocrich. (Sa nu se supere George Vintila, ca stie faza, dar e de injurat primarul localitatii unde are si el casa). In loc sa o renoveze si sa o faca pensiune sau muzeu, sa scoata bani in mod elegant... ce a facut proprietarul? A lasat-o in paragina si a tras o crashma, sa se simta tot sateanul os nobiliar ca isi bea cinzeaca de tuica afumata din cucuruz in casa de baron. Pai pina cind o amintire urata a grofilor? Din criza imobniliara de la Nocrich am dat in criza tigarilor de la Retis. In tot satul nu gaseai decat un magazin deschis si o singura marca de tigari... nu o spun ca oricum te ustura pe gat. Noroc ca am mai ramas cu un pachet jumate de Lucky in buzunar de la Sibiu, altfel as fi injurat carciumarii din sat. Am stat iar la parintii si bunicii lui Dan si iar m-am simtit ca acasa. Oaki in schimb... debutanta la Retis, era la apogeu. Cind a vazut ce broderii superbe si ce ii face bunica lui Dan, totul manual, ... a luat-o razna. A pozat tot. Inclusiv stergarul de pe perete cu indemnul la a iti iubi doar nevasta. Cred ca nu a vazut si ca femeia din poza isi hraneste barbatul cu ciorba, altfel nu mai poza.

Stana cui? A cainilor
Stiam de cainii ciobanesti ca sunt mai ciudati... mai dusi cu capul, dar nici in felul asta. tatal lui Dan e unul din "educatorii de mioare" cu greutate din zona. Si ne-a aratat cum e facuta o stana de iarna. Oile satenilor se duc la proprietari, sa le hraneasca ei. Cele ale sefului, raman la stana lui, la ceva distanta de casa. Iar stana are rostul ei. Compartiment special pentru magari, compartiment separat pentru berbeci. Oile care stau sa fete... sau nu, au tarcul lor, sunt cele mai libere. Cele care au miei de cateva zile, stau la caldura, la infirmierie. Cele cu mieii mai mari, de cateva saptamani, au si ele locul lor separat. Iar deasupra tuturor...liberi, stapanii adevarati, sunt cainii. Nimeni nu sta cu ei. Stapanul vine doar de 2 ori pe zi, pentru a hrani si adapa animalele. Dar nimeni nu misca in zona aia fara acordul cainilor, picior de om nu trece. Si mananca mamaliga cu branza cu aceeasi pofta ca si mine. Mananca ei si mieii care nu supravietuiesc, atunci cind stapanii le arunca lor carnea, dar ...culmea, spre deosebire de alte animale care prind gustul de carne cruda, nu ataca niciodata oile. Dar daca nu stateam aproape de stapan, vedeam ca ataca orice strain pe care nu il stiu daca e la 10 metri distanta de stapanul lor. Si da, pentru 1000 de euro salariu minim, cred ca m-as face si eu educator de miaore, cum spune Tata Burmar. Iar daca Tanti Rodi face mamaliga cu branza... ala sunt, ma mut la Retis.