Am plans de ciuda in prima zi de scoala. Apoi mi-am batut toti colegii si m-am calmat. Iar ca sa nu uit ce alte tampenii au iesit, mi-am facut blog. Si blogul chiar nu are legatura cu locurile prin care am dat sau prin care inca mai dau cu subsemnatul.
joi, martie 05, 2009
Cel mai tare interviu
Pe vremea cind inca eram reporterici la televiziunea locala am patit una tare de tot. Eram desemnat sa realizez vox-urile, sondajele alea printre onesteni. Ii dadusem un nume rubricii: "Asa-i romanu" si ii intrebam de cate in luna si in stele. Totul fusese ideea Liviei Munteanu, realizatoare de emisiuni la tv si fost profa de stiinte socio-umane in clasa a 12-a de liceu. Pai de ce zic de ea... ca de la ea a plecat totul.
Banchet cu roti umflate
In 1996 am terminat liceul si eram la banchetul de final. M-au smuls cu greu fetele din caminul gimnastelor, unde ma uitam cum mananca Romania bataie de la bulgari la Euro. S-a strigat catalogul, am dat garoafe la toate profele si am mancat un gratar gros si tare ca o talpa de bocanc nou. Cand sa ma gandesc la plecare, ma cheama Livia. Cativa baieti mai destepti i-au dezumflat toate rotile de la masina. Cand m-am apucat de umflat cauciucuri cu amicul Marian Berila, a inceput ploaia. Si uzi si munciti am plecat apoi acasa. Cu imaginea asta in minte, la 2 ani dupa, cind eram reporter la coasta Liviei, ma suna si ma cheama sa o mai ajut la o masina. Aceeasi. Trebuia schimbata o roata. Si asa aveam experienta, plus ca urma sa ies pe teren cu Ionut Marinescu (cameramanul meu) la sondaje, asa ca mi-am indreptat fizicul catre masina in cauza.
Bagheera
Ajungem acolo, instalam cric, ridicam masina, scoatem roata, punem rezerva, insurubam bine, lasam masina jos, treaba de 10 minute. Gazda e primitoare cu noi si ne ofera o cafea. In casa... monstrul Bagheera. Nu era pantera din Cartea Junglei, era un canis negru, mic si rau care facea un tambalau de ai fi zis ca ii furam puii. Este evacuata din bucatarie, stam de povesti la o cafea si
plecam. Ne latra iar animaloiul, dar ne facem ca ploua. Ionut statuse in locul ei, pe canapea si simtea ceva ud... ma uit pe blugii lui, nicio pata. Oprim asadar o prima interlocutoare, o babuta cu nepot si catel. Si incepe nebunia.
Tine-l ca il omor
Babutza asezata frontal, cu soarele pe fata, camera in ochi si microfonul la 5 centimetri de dinti... da-i intrebari si raspunsuri. Tema era una destul de funny, desi nu mai stiu acum care, asa ca mergea totul de la sine. Pina la un moment dat, cind in plin raspuns al babetetei, vad cum camera de luat vederi se lasa jos. Ion o luase de pe umar si se intorsese dupa cainele tinut de nepotel.
-Tu-ti gatul ma-tii de caine, tine-l ca il omor, il aud pe Ion cum urla.
Hait ca e de rau, imi zic, in timp ce schimbam priviri uimite cu babutza la fel de nedumerita ca o calugarita la bordel. Ma intorc si eu. Ce sa vezi. Nepotelul se chinuia sa ia jigodia de pe pantalonii cameramanului. Sarea la turul pantalonului ceva de speriat, sa miroasa, sa dea o limba, sa muste, sa... sa...
Faza care era... Pantalonii fusesera in locul unde statuse cateaua, pe canapea, iar cateaua poate era in calduri sau ceva. Ca sa nu ma gandesc ca acolo urinase. Asa ca animalutul mascul, de la inceperea interviului, isi pusese labele din fata pe curul lui Ion si amusina cu sarg. Mai dadea o limba, mai apuca cu dintii. Munceste Ioane daca mai poti. Incercase asta sa il dea jos discret, dar nu se putea. Javra a scapat doar cu un sut ratat in directia capului, dar Ion m-a lasat cu ochii in soare 30 de minute cat s-a dus acasa sa se schimbe. Nu ne-a crezut nici naiba la studio, noroc ca ramasese toata faza filmata in loc de interviu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu