Am plans de ciuda in prima zi de scoala. Apoi mi-am batut toti colegii si m-am calmat. Iar ca sa nu uit ce alte tampenii au iesit, mi-am facut blog. Si blogul chiar nu are legatura cu locurile prin care am dat sau prin care inca mai dau cu subsemnatul.
miercuri, februarie 11, 2009
Ultimul trofeu
Am facut si eu handbal, si culmea, am jucat pivot, exact ca Marian Cozma, Dumnezeu sa il ierte. De cateva zile incoace, tot stau pe subiectul asta tragic si sunt momente cind iti vine sa da inchizi televizorul, vazand toata tragedia. Treci prin stari diverse, de la a propune o cruciada impotriva infractorilor, a tiganilor, la a plange de mila si de ciuda cind vezi convoiul funerar. Dar m-au apucat si dracii la un moment dat.
"Trupul neinsufletit al handbalistului Marian Cozma va fi depus la sala de trofee a clubului Dinamo", asa suna stirea pe Mediafax. Inteleg intentia buna a oamenilor de la Dinamo, inteleg apropierea oamenilor de handbalist, gestul de a transmite un ultim omagiu. Dar a sunat atat de PROST totul... Depui corpul unui handbalist ucis de tigani la sala de trofee.
Alaturarea trofeelor si a unui om ucis suna a scenariu de film horror de 3 pitzule. Al cui trofeu e un om mort?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu