Saptamana patimilor

Daca nu ma duc la doctori, ce naiba sa mai spun de dentisti, dintari si alte instrumente de tortura? Ca la un moment dat ma duceam la dentist cu voie buna? (aveam 5 ani). Acum altfel sta treaba, nu de alta dar si acolo cand intru eu se instaleaza Zona Crepusculara.

1.
De mic ma duceau ai mei in mod regulat la control. Singurul cabinet din Onesti era decorat de parca era la mine la gradinitza. Peretii vopsiti cu tot soiul de soricei care musca cu pofta din niste mere, altii mai fraieri care stau legati la cap cu eterna batista, basma sau ce o fi fost, stiti modelul. Babete care se vaita ca nu pot dormi de raul copiilor care urla de durere, etc. Iar prima amintire cu dentist e una de groaza. Mi-a scos o masea doctorul, nu am zis nici pas, ma tinea tata de mina. La iesirea din cabinet, un barbat si o femeie trageau de un tip mai mare ca mine de parca il duceau la executie.
-Hai cu tata ca nu doare.
-Nuuuuuuuuuu. Mooorrrr, nu ma duceti, valeuuuu. Nu vreeeeeaaaaaauuuu, urla din toti rarunchii colegul de suferinta. Tot tata i-a scapat din belele pe oameni.
-Ma baiete, nu ti-ar fi rusine, uite la asta micul cum a iesit de acolo. Nu a spus nici pas, nu a plans, iar tu, ditamai galiganul faci aici scandal. Sa iti fie rusine.
Culmea... i-a fost. Cand am iesit din cabinet m-am uitat si eu la tata cu lacrimile ascunse bine in coltul ochilor.
-Acum imi dai banii aia de prajitura pe care mi i-ai promis ca sa nu plang?

2.
Eu ca eu, dar alde Grasul si Sperila erau inamici jurati cu dentistii onesteni. Primul nu avea nevoie de ei, iar al doilea ii ura pentru chinurile la care era supus. Matahala era eroul nostru. Desfacea sticlele de bere cu dintii. Iar pentru un litru de bere Margineni abia daca folosea un dinte sa scoata capacul. Crapa nucile intre dinti si nu l-a auzit nimeni niciodata sa se planga de vreo carie sau de un molar dureros. Sperila si Polonic erau diferiti. Luca mergea regulat la dintzar, ii umbla ala in gura fara probleme, dar Sperila ura din tot sufletul lui mic si blond freza, albinutza si celelalte scule bazaitoare si de dureri datatoare.
-Auzi ma Ovidiule, trage de ata asta tare, sa scot si eu dintele ala de se misca, venea el sa se trateze.
-NU trag ba, du-te dracului, ce vrei, sa ne batem apoi, ca te-a durut?
-Trage baaaa, ca ma doare de acuma si am stat ieri toata ziua cu gaz in gura la dinte, am facut gargara sa amorteasca.
Grasul era dentistul lui preferat. Doar ca i s-a intamplat sa se rupa ata legata de dinte, sa nu se duca dintele afara, desi ata rezistase si tot asa. Cea mai urata amintire a lui Sperila a fost cand Grasul, eu si Gogoshar l-am fugarit sa ii scoatem dintele cu un patent vechi si ruginit din trusa de pescuit.

3.
Parca ma blestemase careva, ca 3 ani la rand am avut aceeasi problema cu o masea, in exact aceeasi perioada a anului. De Sarbatori. Abces. Puroi. Durere. Drum la medic. Neinterventie pina nu se vindeca. Antibiotice, nexam macheala. Urlete de draci.
-Fraiere, arunca naibii doza de azi si ia de baga vin cu noi, ca o sa ne cinsteasca toti, ma lua Grasul care de dimineata umbla imbracat in tinuta de mascat care merge cu Plugusorul.
-Ia-le ma in continuare, ca si daca bei, nu are ce sa se intample se baga in seama Sperila care nu auzise de antibiotic si de efecte adverse.
-Ovidiule, eu spun sa stai cuminte, lasa bautura ca mai e timp apoi, a vorbit Luca. L-am ascultat pina am ajuns la matusa-mea acasa si am trecut pe vin negru, instant dupa urarile de Sarbatori. Am pastrat insa medicamentele, nu le-am aruncat. Asa un an, asa si in al doilea si in al treilea. Era cat de cat bine. Beleaua era dupa Sarbatori cand moldovenii stateau pravaliti in canapele, la digestie, iar eu ma zbateam de mama naibii in scaunul dentistului.

4.
Ai mei lucrau impreuna la Chimcomplex Borzesti si aveau asistenta medicala gratuita, la fel ca si dentistul, la un cabinet al intreprinderii. Cand a fost de bagat 2 plombe si de o extractie, acolo am ajuns.
-Daca te doare, ridica mina, imi spune doctorita si jap, o injectie in gingie, ca se pregatea de extractie.
Nu pot sa descriu durerea. Imi venea sa dau cu doctorita de pamant. Pina in creier am simtit ca mi se duce acul ala. Nu am ridicat mina, ci am strans de minerul scaunul sa imi iasa venele din mana. Cand a iesit si bunoaca de asistenta din camera aia de extractie, am urlat de m-a luat naiba. De dragul ei tacusem. Peste ani am reintalnit-o, dar deja se fleoshcaise si aveam alte belele pe cap.

5.
Ultima oara cand am calcat in cabinetul unui medic de dinti era prin 2004 sau 2005. Doctorul era prieten de familie, asa ca totul parea floare la ureche. Era chiar in Saptamana Mare a catolicilor, inainte de Paste. Cam ca acum. Doctorul, mare fan al sportului, stia ca lucrez in sport, asa ca inainte de a se uita in gura mea, la propriu, s-a uitat la figurat. M-a pus sa ii spun ce mai cred eu de Hagi, Popescu, Becali, arbitraj, titlu, echipe, apoi a trecut la fapte. Inlocuirea unui ciot de masea cu una noua s-a facut greu de tot. Dar de atunci nu mai am probeleme de niciun fel.
-Daca te doare, Ovidiule, imi zici sau ridici mina, da?
-Da dom` doctor.
-Si ia zi, crezi ca face bine Hagi daca se duce la Poli Timisoara? zice doctorul si apasa prin gingii de parca era cu harletzul in gradina, la facut straturi... Ce naiba sa ii spun, ca ma durea de innebuneam, in gura mea se aflau simultan una bucata ranga, aspersorul ala tampit de saliva si mina, pina la cot, a doctorului... Un picior mi se odihnea pe bratul pe care voiam sa il ridic de durere, dar pina la urma am semnalizat cu celalalt ca e de jale.
-Ce ai patit, unde doare?
-Nicaieri acuma, ca v-ati luat genunchiul de pe palma mea, amortise deja.