Acasa

Am fost in weekend acasa. De Paste. Liniste, calm, locuri cunoscute, oameni noi si vechi, locuri noi, ca atunci cind revii acasa o singura data la 2 sau 3 luni de zile. Si locuri care iti dau senzatia aia de intoarcere in timp. Culmea e ca nu mi-am amintit de vreun episod special, de o mare boroboatza pusa la cale, ci de micile noastre tabieturi de gasca, de micile lucruri pe care le treci cu vederea imediat ce au avut loc.

Masinile
E plin Onestiul de masini de ultimul racnet iar eu ma gandeam la obsesia Grasului.
-Stop a mea, urla nebunul cand vedea un parlit de Fiat sau un Renault mai acatarii.
-Stop a mea 1, sarea si Sperila, primul dintre noi care a avut o masina: Trabant verde. Trabantul a ajuns apoi caruta, era folosit la arat campul familiei de la Caiuti. Grasul a ramas obsedat de masini, iar la primul job, de mecanic auto a fugit cu masina unui client. Era o Dacia 1310 berlina. Grasul nu avea permis, nu prea stia el sa conduca, asa ca a busit masina intr-un gard dintr-o comuna limitrofa. L-au dat afara de la job si banii castigati s-au dus in munca celor de la tinichigerie, care au reparat tabla indoita. (O sa v-o zic si pe asta, dar cu alta ocazie)

Tutunul
Stateam sambata si fumam in balcon, linga tata, lucru de neconceput pina acum cativa ani. Cand eram mai mic stateam ascuns pe sub balcoane si ma rugam de Grasul si de Sperila sa vina de pe banca, sa imi dea un foc sau un fum din tigara lor. Cand unul din noi avea tigari straine, cateva, luate la snop de la magazine, iesea bataie pe ele.
-Prim trag, sarea Sperila, mai iute de gura decat Grasul.
-Doi trag, apuca sa spuna si Polonic, iar pe Grasul il apucau spumele. Asta insemna ca eu aveam sa fumez o jumatate de tigara, sa o pasez apoi la Sperila, el la Polonic, iar Grasul avea sa se aleaga doar cu un chistoc balit bine si de care se desprindea filtrul. Asa ca sarea primul pe mine.
-Hai ba Ochi, da-i sa circule, nu o mai tine atata, uite ce mica e tigara...
-Ba, ma lasi? Ma cac la umbra ei, asa e de inalta, il trimiteam la colt de urgenta.

Vinul
Beam vin, sprit, si ma gandeam la cum era inainte. Daca vedeam lumina tiparului de pe eticheta sticlei de vin pelin de la Podu-Turcului, aia cu un turc calare pe ea, ne consideram fericiti. Furam vin de acasa si beam sec, in borcane de 400 de grame. Nu stiam noi foarte multe de sprit, doar cand eram trimisi dupa sifoane. Eu eram cel mai avantajat, ma trimitea tata doar cu doua cutii de capsule, dar Grasul avea doua sifoane de alea mari, pantecoase, de sticla, protejata cu sarma. Caram la ele de ne lua mama naibii. Si cum ni se facea sete pe drum, unul din ele ajungea pe jumatate plin acasa. (Varianta Grasului, ca taica-su spunea mereu ca e jumatate gol). Nu ne placea spritul pe atunci, erai nevoit sa te duci la mama naibii sa incarci sifoanele si sa le mai tarai dupa tine si daca ieseai la un gratar.

Fetele
Astea sunt si acum asa cum erau pe vremea mea. La fel de faine. Dar ceva mai proaste. Iar prin "ceva" intelegeti... cu ghiotura. Am nimerit la un miss, electoral bineinteles. Iar concurentele erau asa de proaste incat li s-au pus intrebari de cultura generala de genul... "Cati copii are Angelina Jolie?.... Ce culoare se poarta anul asta?.... Ce stil de coafura se poarta anul asta?". Bai frate, ma lasi... dar daca se mai poarta chiloti nu le intrebi, ca tot vorbim de cultura generala. Aia facuta pe www.noi2.ro nu la Teleenciclopedia. Pai pentru cine naiba se tot publica National Geographic in roamna, tot pentru noi, mosnegi de acuma? Fac pariu ca si acum as sti sa le aburesc pe farfuzetele astea fitoase sa se babarbdeasca prin boschetii de pe malul Trotusului sau Casinului. Asa emancipate, imbracate in mov si cu bucle cum sunt ele, ...la moda.

DJ-ii
Astia in mare se schimba. Iar cei care pleaca o fac ... ca erau buni si au gasit in alta parte. Am dat peste un fost coleg care mixeaza la discoteca manele cu fox-trot, break-dance cu jaga-jaga si Elvis cu populara trotuseana. Asta se cere in clubul lui. Apoi am dat de alt club, cu alt dj. La fel de batut in cap ca aia de pe vremea cand dormeam prin discoteci. Bass la maxim, inaltele in rosu si tot asa. Nu o fi avut monitorizare, dar cert e ca trebuia sa numere clientii care fug din club. A, si femeile de varsta a doua danseaza la fel de prost in discoteca, acelasi stil de a scutura bratele dupa ce storci o rufa. Hai ca i-am laudat destul. Grasul ar fi aruncat cu halba dupa ei si roiul la primul semn ca exista bodyguard.

Saptamana patimilor

Daca nu ma duc la doctori, ce naiba sa mai spun de dentisti, dintari si alte instrumente de tortura? Ca la un moment dat ma duceam la dentist cu voie buna? (aveam 5 ani). Acum altfel sta treaba, nu de alta dar si acolo cand intru eu se instaleaza Zona Crepusculara.

1.
De mic ma duceau ai mei in mod regulat la control. Singurul cabinet din Onesti era decorat de parca era la mine la gradinitza. Peretii vopsiti cu tot soiul de soricei care musca cu pofta din niste mere, altii mai fraieri care stau legati la cap cu eterna batista, basma sau ce o fi fost, stiti modelul. Babete care se vaita ca nu pot dormi de raul copiilor care urla de durere, etc. Iar prima amintire cu dentist e una de groaza. Mi-a scos o masea doctorul, nu am zis nici pas, ma tinea tata de mina. La iesirea din cabinet, un barbat si o femeie trageau de un tip mai mare ca mine de parca il duceau la executie.
-Hai cu tata ca nu doare.
-Nuuuuuuuuuu. Mooorrrr, nu ma duceti, valeuuuu. Nu vreeeeeaaaaaauuuu, urla din toti rarunchii colegul de suferinta. Tot tata i-a scapat din belele pe oameni.
-Ma baiete, nu ti-ar fi rusine, uite la asta micul cum a iesit de acolo. Nu a spus nici pas, nu a plans, iar tu, ditamai galiganul faci aici scandal. Sa iti fie rusine.
Culmea... i-a fost. Cand am iesit din cabinet m-am uitat si eu la tata cu lacrimile ascunse bine in coltul ochilor.
-Acum imi dai banii aia de prajitura pe care mi i-ai promis ca sa nu plang?

2.
Eu ca eu, dar alde Grasul si Sperila erau inamici jurati cu dentistii onesteni. Primul nu avea nevoie de ei, iar al doilea ii ura pentru chinurile la care era supus. Matahala era eroul nostru. Desfacea sticlele de bere cu dintii. Iar pentru un litru de bere Margineni abia daca folosea un dinte sa scoata capacul. Crapa nucile intre dinti si nu l-a auzit nimeni niciodata sa se planga de vreo carie sau de un molar dureros. Sperila si Polonic erau diferiti. Luca mergea regulat la dintzar, ii umbla ala in gura fara probleme, dar Sperila ura din tot sufletul lui mic si blond freza, albinutza si celelalte scule bazaitoare si de dureri datatoare.
-Auzi ma Ovidiule, trage de ata asta tare, sa scot si eu dintele ala de se misca, venea el sa se trateze.
-NU trag ba, du-te dracului, ce vrei, sa ne batem apoi, ca te-a durut?
-Trage baaaa, ca ma doare de acuma si am stat ieri toata ziua cu gaz in gura la dinte, am facut gargara sa amorteasca.
Grasul era dentistul lui preferat. Doar ca i s-a intamplat sa se rupa ata legata de dinte, sa nu se duca dintele afara, desi ata rezistase si tot asa. Cea mai urata amintire a lui Sperila a fost cand Grasul, eu si Gogoshar l-am fugarit sa ii scoatem dintele cu un patent vechi si ruginit din trusa de pescuit.

3.
Parca ma blestemase careva, ca 3 ani la rand am avut aceeasi problema cu o masea, in exact aceeasi perioada a anului. De Sarbatori. Abces. Puroi. Durere. Drum la medic. Neinterventie pina nu se vindeca. Antibiotice, nexam macheala. Urlete de draci.
-Fraiere, arunca naibii doza de azi si ia de baga vin cu noi, ca o sa ne cinsteasca toti, ma lua Grasul care de dimineata umbla imbracat in tinuta de mascat care merge cu Plugusorul.
-Ia-le ma in continuare, ca si daca bei, nu are ce sa se intample se baga in seama Sperila care nu auzise de antibiotic si de efecte adverse.
-Ovidiule, eu spun sa stai cuminte, lasa bautura ca mai e timp apoi, a vorbit Luca. L-am ascultat pina am ajuns la matusa-mea acasa si am trecut pe vin negru, instant dupa urarile de Sarbatori. Am pastrat insa medicamentele, nu le-am aruncat. Asa un an, asa si in al doilea si in al treilea. Era cat de cat bine. Beleaua era dupa Sarbatori cand moldovenii stateau pravaliti in canapele, la digestie, iar eu ma zbateam de mama naibii in scaunul dentistului.

4.
Ai mei lucrau impreuna la Chimcomplex Borzesti si aveau asistenta medicala gratuita, la fel ca si dentistul, la un cabinet al intreprinderii. Cand a fost de bagat 2 plombe si de o extractie, acolo am ajuns.
-Daca te doare, ridica mina, imi spune doctorita si jap, o injectie in gingie, ca se pregatea de extractie.
Nu pot sa descriu durerea. Imi venea sa dau cu doctorita de pamant. Pina in creier am simtit ca mi se duce acul ala. Nu am ridicat mina, ci am strans de minerul scaunul sa imi iasa venele din mana. Cand a iesit si bunoaca de asistenta din camera aia de extractie, am urlat de m-a luat naiba. De dragul ei tacusem. Peste ani am reintalnit-o, dar deja se fleoshcaise si aveam alte belele pe cap.

5.
Ultima oara cand am calcat in cabinetul unui medic de dinti era prin 2004 sau 2005. Doctorul era prieten de familie, asa ca totul parea floare la ureche. Era chiar in Saptamana Mare a catolicilor, inainte de Paste. Cam ca acum. Doctorul, mare fan al sportului, stia ca lucrez in sport, asa ca inainte de a se uita in gura mea, la propriu, s-a uitat la figurat. M-a pus sa ii spun ce mai cred eu de Hagi, Popescu, Becali, arbitraj, titlu, echipe, apoi a trecut la fapte. Inlocuirea unui ciot de masea cu una noua s-a facut greu de tot. Dar de atunci nu mai am probeleme de niciun fel.
-Daca te doare, Ovidiule, imi zici sau ridici mina, da?
-Da dom` doctor.
-Si ia zi, crezi ca face bine Hagi daca se duce la Poli Timisoara? zice doctorul si apasa prin gingii de parca era cu harletzul in gradina, la facut straturi... Ce naiba sa ii spun, ca ma durea de innebuneam, in gura mea se aflau simultan una bucata ranga, aspersorul ala tampit de saliva si mina, pina la cot, a doctorului... Un picior mi se odihnea pe bratul pe care voiam sa il ridic de durere, dar pina la urma am semnalizat cu celalalt ca e de jale.
-Ce ai patit, unde doare?
-Nicaieri acuma, ca v-ati luat genunchiul de pe palma mea, amortise deja.

Saint Paddy

Daca ai vazut Boondock Saints, inseamna ca ti-au placut irlandezii aia nebuni. Daca ti-au placut Connor si Murphy, uite aici doua scene pe care nu le-ai vazut in film. Prima... e batalia cu lesbiana de la abator.


Cea de-a doua e dupa batalie...cand ii suna mama din Irlanda. Nici scena asta nu a fost in film.

De ce nu merg la doctor

De cand ma stiu am fobie de mersul la doctor. Nu mi-am facut nici analizele gratuite de anul trecut si nici prin cap nu imi trece sa ma apropii de ceea ce inseamna cabinet de doftor. Nici de al naibii. Adica merg doar in caz de stejar-extrema-urgenta.

De ce 1
Eram puradei, iar Grasul isi lua doza saptamanala de Moldamin injectabil la spitalul din Onesti. Prin 91 sau 92 se intampla faza asta. Mergeam cu el sa il injecteze o asistenta mai mare decat el si cu o mina grea precum maiul de batut grauntele la tara. Fusese ditamai inundatia la Slobozia, un sat linga Onesti, trecusera apele, murisera unii pe acolo, iar noi ne vedeam de ale noastre. Pina cand am ajuns la spital.
-Merjeti acolosha in spati, la asistientili de la Urgientza, ne-a gangurit suav porumbitza de matahala asistenta care azi nu avea chef sa ii vada bucile Grasului.
Hai si acolo. Ajungem langa morga, dar am vazut usa deschisa. Prin ea... morman de carne cam neagra, cred ca unii de ramasesera de la inundatii. Am luat-o la fuga cu Grasul spre cabinet. Am ajuns sus, la etajul 1, desi cabinetul era la parter. Apare o asistenta si o intrebam cum iesim din spital, ca ne-am ratacit.
-Pe linga morga, uite pe scara aia din capat, ne indruma tipa si pleaca. Am ratacit inca o jumate de ora pentru alta iesire si dusi am fost.

De ce 2
Nu merg la doctor, pentru ca exact in ziua aia e totul pe dos. Dai sa urci in metrou si atunci se inchid usile in fata ta. Prinzi loc liber in metroul urmator, dar cand vrei sa te asezi apare o inutila de pensionara care isi arunca geanta de la kilometrii distanta, ca zmeul buzduganul. Zdrang, in fata ta. Ii zici de muma, ii urezi sa nu i se lipeasca proteza de cerul gurii si sa ii cada dintii in farfuria de ciorba si mergi mai departe. Ajungi la cabinet, e full de alti inutili pensionari care stiu foarte bine de ce vin acolo. Ca e moka. Iau astia medicamente de sute de milioane pe an, totul mokaciune, iar eu... unul din cei care cotizeaza la nota lor de plata... tre sa stau sa ma uit la ei cum se inghesuie.
-Nu-i asa ca ma lasati pe mine sa intru acum, in fata matale, ca sunt batrana...
-Si eu ma grabesc mamaie, altadata, la alta coada. Si ii zici in gand sa te caute la oua daca nu esti la coada de la carne.

De ce 3
Imi intepenise gatul. Torticollis. Ma duc asa, abia tarandu-mi basinile catre Urgenta. De bucurie ca are prospatura, babaciunea asistenta imi infige un ac in cur, din pozitia stand-up, de am simtit ca se duce bucata de metal prin mine si ca imi iese prin fata. Iar apoi imi face raze, ma trimite la Boli Infectioase cu posterul cu plamanii si ala sunt. Se uita madam doctor de la boli infectioase la poster ca la a tzashpea minune a lumii si zice.
-Ai torticolis. Nimic la plamani. Te duci acasa si te dai cu unguent: Diclofenac romanesc, e 25.000 de lei tubul. te deztepeneshte imediat, in maxim cateva ore.
Culmea, madam doftor de tebecisti a avut dreptate, dar de ce naiba era singura din Bucuresti care stia faza asta?

De ce 4
Consult la ochi, inainte de plecarea spre Armia Romana. Nu ma luau cu arcanul, dar ma luau la intrebari. Am raspuns la tzaspe mii de intrebari sa le spun ca nu o sa imi iau glanda in armata, apoi consult fizic. Si ajung la oftalmo-ma-sii de proasta. Tinea zuza de doctoreasa un album foto in mina, si intreba ce numere vezi pe unele foi. In centrul foii, un cerc din flori cu un numar acolo.
-Cat e?
- 21, 44, 67... ????
-Cat e?
Si ma ia cu tremurici. Nicio cifra, niciun numar, nimic pe foaie. Doar floricelele lui Zagadau. Ai sa imi trag palme ca Van Damme, am pus-o... Am dat in chiorala si nici macar nu stiam.
-Nu e doamna nimic, eu unul nu vad nimic.
-Uita-te mai bine....
-Pe parola mea de onoare si de fost purtator al cravatei de pionier daca vad ceva acolo. (Mai aveam sa bag una de genul "Sa imi crape mie ochii", ca sa fie tacam complet.)
Intre timp, zuza arunca si ea un ochean pe foaie si rade...
-A, dar nu e nimic, aveti dreptate... astea sunt foi goale.
Si sa nu ii iau mecla in zona inghinala?

De ce 5
Nu ma duc la medic, pentru ca daca nu ai vreo boala, iti inventeaza ei una. Ba chiar insista.
Test psihologic la angajarea intr-o televiziune de sport. O bunoaca de doctoreasa de imi venea sa sar biroul la ea. Blonda, ochii mari si albastrii ca bolta la asfintit in satul bunicului, o pereche de inaintasi care se munceau sa rupa sutienul si nasturii de la camasuta alba si un Bufnila perplex.
Intrebari de una de alta, de macheala - ocazional - de droguri - Vaiii, dar cum de va puteti gandi la asa ceva, etc.
-Lovituri puternice la cap, probleme, ceva?
-Nu doamna. A, pardon...domnisoara... Nu am avut lovituri puternice la cap. Mai lejere asa... sa fi fost vreo 2, zic eu cu ochiul pe decolteu si cu gandul la ocaziile in care mi-am spart capul. Si sa fi fost vreo 3 sau 4. bandajat si gata.
-Lipsa de cunostiinta, dureri, pierderi de memorie?
-Nuuu, niciodata. Tin minte tot si pe toti...
-A... dar e grav atunci. Va rog luati o trimitere, mergeti la spital sa faceti o encefalograma. Neaparat. Insist. Se poate ???
De la cuvantul grav incolo imi retrasesem ochii din decolteul ei si ma fixasem pe pupile. Degeaba, i se vedea ceafa.

De ce 5 bis
Alta televiziune, alt test psihologic. Foaie si creion. O matracuca acra precum muraturile puse de tata. Ce blonda, ce sani? ... asta era un snur de femeie cu ochelari de aia "cap de libelula" cum poarta si Vadim. Si cu o mustata de aia de zile mari, de ma rusinasem, ca eu is cam blondutz si nu mi se vad asa de bine tuleiele cum se vad la ea.
Imi da zuzeta foaia, creionul si ma priveste de sus, de peste ochelari si rama groasa cat mustata ei.
-Domnuuuu Bufnilllaaaa, cand erati mai mic v-ati jucat cu serpisorul... prin labirint?
Hait ca am sfeclit-o, vrea ciuriburica asta sa si-o puna cu mine si intreaba in eufemisme daca mi-o frec in dos de usa.
Simte tipa ca a zis ceva in neregula si imi arata foaia.
-Cu creionul, treceti prin fiecare camarutza a labirintului, doar cu o singura linie, fara sa va opriti, ca la jocul din copilarie.
Asa traiasca ma-ta cu Mister Olimpia, ca ma transpirasem si eram gata sa imi sparcuiesc izmenele. Fac ce trebe, ii arat foaia la tovarasa, dau sa ies, pun mina pe clanta.
-Foarte bine domnuuuu Bufnilllaaaaaa, cand erati mic, sigur v-ati jucat de-a serpisorul.
Inchid ochii, inghit in sec, scap un "mnaziua" si caral poteca.

Nu e vina mea... Marijuanaaaaa

Ca sa scriu fazele de mai jos mi-a trebuit o doza de BUG Mafia. Iar acum merge sa povestesc cam ce a iesit cind m-a mancat undeva sa incerc si eu marijuana. Nu sunt unul din lupii moralisti, care vb impotriva ei fara sa stie ce e. Am bagat si eu. De curiozitate, la Sibiu, cand eram student.

Fane
Avea omul asta un chef de viata molipsitor, ceva de jale. Si asa am iesit intr-o sambata, la ziua unei amice a lui. Ii venisera doi verisori de printr-o tara vestica. Romani plecati acolo de cativa ani. Veniti cu un joint sau doua. Nu de astea de neam prost, groase si facute intr-o hartie infecta de parca e igienica. Nu. Oamenii aveau tigarile facute ft misto, cu iarba trasa in tigarete subtiri, gen Kim. De dama. Cam cum sunt acum paiele astea... slim. Partea faina e ca niciodata nu m-a tentat prostia asta. Dar bagasem cateva beri bune in Chill, apoi am plecat la un club de striptease. Unde am tras o naveta de Ursus in fata noastra, si da-i. Pina cind a venit si propunerea cu iarba.

Ovidiuuu.... alooo
-Ia Fanica, un fum... ceva? daca va tine sa bagati ceva mai tare ca Ursus ala...
Asa a sunat invitatia. Mie mi se parea ca e provocare. Vezi Doamne, nu putem noi baga rahatul ala. O ba daaaaa. Si am tras, o tigara de fiecare, dupa toate regulile artei. Stii pontul cu fumul, nu-i da drumul, etc. Pina cand totul era mai mult decat ok, suspect de bine. Si m-a trezit din reverie telefonul mobil. Nokia 5110 suna ca un desteptator de moda veche, si il auzeai si din mormant. Nu aveam inca vibratii pe el, dar ma trezea din orice.
-Alo... zic dupa ce vad ca ma suna Fane
-Aloooo, Ovidiuuuu.... alooo
Ma uit ca prostit in jur, Fane disparuse, desi as fi bagat mina in foc ca e aici.
-Da Fanica, unde esti tata?
-Aafaraaaa, vino sa ma iei.
-Unde dracu afara?
-Langa club, in iarba....
Mai sa fiu al dracului. Dau alarma la cei doi verisori care abureau gagicile si ies cu ei sa il cautam pe omul meu. Gasit in iarba, langa strada, prabusit, cu telefonul langa el. Ia de ridica 100 de kile de ardelean de jos, cara-l in spatele clubului, in gradina cu o micro-livada. Apartinea tot de club.

Farfuzele gatesc
Ce nu am spus mai inainte. Cei doi verisori au avut candva casa in care acum functiona clubul. Se stiau foarte bine cu actualul proprietar, erau acolo ca si la ei acasa. Deci aveau acces peste tot. Tavalisera cam toate farfuzele care se despuiau pe scena, erau cunoscuti ca niste cai breji. Asa ca atunci cind l-au depus pe Fane al meu intr-un scaun de plastic, au si aparut cateva gaste de astea sa intrebe ce se intampla.
-Ai mancare? intreaba unul din ei.
-Nu. Dar e ceva in casa, niste orez si mi se pare ca sunt scoase cateva cotlete pentru maine la gratar.
-Te caci pe el gratar de maine. Pui acuma orezul la incalzit si faci niste fripturi, ca sa iasa nebunia din var-miu si amicul lui. (Care amic, adica eu, stateam si ma uitam ca vaca in calendar. Nu stiam de ce e vorba si nu pricepeam ce are Fane)
Pilaful ala a fost cum a fost. Dar fripturile, dementiale. Nu pornisera gratarul si ni le-au facut la sandwich maker. Trageau de cotletele alea dintii mei si tot nu reuseau sa intre in ele. Am balotat ca prostii. I-am cedat lui Fane o jumatate din portia mea, dar asa a mai cerut vreo 2 portii. In timp ce zuzele se chinuiau sa ii mai gaseasca ceva de ale gurii, eu ma mutasem in livada. Circa 30 de meri erau acolo. Doi au ramas fara fructe. Am mancat tot. Ma durea stomacul, il simteam full, ca plezneste, dar tot aveam senzatia de foame. Dracu sa te ia de iarba.

Epilog
La vreo 6 dimineata sa fi fost cand ne-am urcat in Dacia - Regina Soselelelor. Fane la volan, mai sigur pe el decat altadata, cand era doar matol. Isi revenise, dar a trebuit sa impingem scaunele in spate. Nu incapeam de burti. M-a lasat acasa si m-a pus sa promit ca nu il fac de ras in fata celorlalti tovarasi de pahar.
-Ce dracu ba, vrei sa stie Catalin ca m-a pus o buruiana in cap? Eu beau naveta de bere si am ajuns sa imi puna iarba capac? Ma cac pe ea, nu merita.
De acord. Te simti mai aiurea decat de la o bere.

Comoara din pestera

Dealul Perchiu avea cateva grote, botezate de toti... pesteri. Pe naiba. Nu ai fi gasit asa ceva. Erau grote ramase din perioada cand se scotea gips din dealul care domina Onestiul. Cert e ca si Tom Sawyer avusese partea lui de aventuri in pestera, aia cu Joe Indianul, asa ca voiam si eu, neaparat sa ajung in pestera. Baietii mai mari vorbeau despre grozavii petrecute acolo, de criminali care s-au ascuns inauntru, de fete duse cu forta, de ascunzisuri si de comori. Cine naiba sa mai doarma bine noaptea? Eu, Grasul, Polonic si Sperila sigur ca nu.

Gasca in par
Era o zi de vara. Duminica. Fusesem toata gasca la baie pe Casin, apoi ne-am dus pe Perchiu. Eu, Gras, Sperila, Polonic, Marius, Frax, Gogoshar si Cristi.
-Urcam pina in varf?, intreaba Cristi, cel mai mare dintre noi.
-Normal ca urcam. Hai la pestera, sare Sperila cu gura si pune deja pasul pe cararea abrupta care ducea in varf.
-Stai dracului incet, Speriatule, se aude vocea Grasului din capat de coloana. Urca greu de tot, asa ca eu si Polonic ne-am dus linga el sa ii tinem de urat, la un ritm mai putin intens de urcare. I-am ajuns pe ceilalti din urma abia la primul popas. Cristi facuse tigari de liane pentru toti. Erau cele uscate, nu verzi, ca te usturau buzele de la el si ti se inroseau ochii de la fum. Am urcat apoi cu ele in dinti, pretinzand ca avem trabucuri, ca suntem exploratori si facand planuri: ce o sa facem daca vom gasi bani sau comori ingropate in pestera. Grasul voia sa ne duca pe toti la mare si la munte, Polonic se gandea la o groaza de nebunii, toate includeau dulciuri si distractii, iar eu ... visam sa imi iau un cal alb, pistoale de cowboy, sa imi iau barca, pluta macar, si sa fac o excursie pe apa pina la mare.

In varf
De sus, de pe Perchiu, oraselul pare mic, cochet si abia-abia distingeam blocul nostru. Era un adevarat concurs, care il vede. Si tarash-grapish, ne-am dus spre pestera.
-Ba, astia micii... cu Speriatul in frunte, sa nu va aud smiorcaiala daca dam de vreun craniu sau ceva, oase ingropate sau alte alea, ne ameninta Cristi.
Glumea, dar de unde naiba sa stim noi asta? Am ajuns in dreptul refugiului padurarilor de pe Perchiu si am amutit. Nu voiam sa iasa cumva din casa vreunul si sa ne puna pe fuga. Ii banuiam ca sapa noaptea dupa comori, ca bat pe oricine se apropie de pestera si alte asemenea. Am coborat usurel panta plina de scaieti si ciulini, tragand mereu cu coada ochiului spre varful dealului de parca am fi avut un refugiu acolo. Se cobora in sir indian, cu Cristi deschizand coloana, pentru ca el era singurul care mai fusese la pestera. Deodata, un urlet...
-Baaaaa, fugiti baaaaa, si se sparge naibii linistea aia asa de misterioasa. Pune-ti picioarele la spinare Bufnila daca ai cum. Cand m-am intors sa fug spre varf, am dat peste Luca, asta peste Grasul, si ne-am dus toti 3 in bot. M-am simtit luat pe sus de o mina si pus inapoi in picioare. Auzeam ceva, dar nu foarte bine, totul era parca in cioburi.
-V-am tras-o fraierilor, he he he. Luati de va scuturati ca sunteti plini de praf mucosilor, radea Frax la noi. El tipase, el se facuse ca fuge inapoi, el primea acum un potop de injuraturi de la 3 guri de foc.

Pestera
Era de fapt o grota. Cu o intrare mica, trebuia sa te lasi in genunchi ca sa intri. Asezata in coasta, nu era vizibila decat de jos, de la casa padurarului. Gura mica si neagra arata urat, neprimitor, dar asa de misterios ca mi se inrosisera urechile de nerabdare.
-Scoateti lanterne, lumanari, chibrituri, ce aveti la voi, sa vedem inauntru, ordona scurt Cristi si noi incepem sa ne cautam de una si alta prin buzunarele pline cu tot felul de prostiute. Sperila avea doua lumanarele, Grasul chibrituri, eu nici de unele, iar Polonic avea un lumanaroi scurt si gros de ne cruceam toti. Credeam ca e lampa si alta nu. Normal ca ne-am tarat in grota, am aprins lumanarile si am cascat ochii mai ceva ca niste cepe rosii, de apa. Peretii erau cenusii, plini de inscriptii. Ne-am apropiat sa citim niscaiva mesaje tainice. Sunau cam asa. "Ion si Maricela, 8 februarie 1986. Amore mia"- "Vasilica, 1985, iubit, foot", etc. Nu se mai putea asa. Trebuia gasit altceva. Alta provocare. Normal ca prima oara am luat lumanarile si cu fumul lor am desenat cateva cranii cu oase, stema piratilor. Apoi am plecat in pestera, sa vedem ce se ascunde in ea.

Comoara
Cu Cristi in frunte, cu noi in coada sirului, gasca de pustani, am ajuns in capatul grotei. Care era la maxim 20 de metri. Numai ca, surpriza, peretele era gol, alb, neatins. Normal ca ne-am lasat acolo lista cu numele, sa se stie ca suntem primii exploratori care i-au dat de capat pesterii de pe Perchiu. Ochi, Sperila, Polonic, Grasul... cred ca si acum au ramas scrise acolo, daca nu s-o fi gandit careva sa le stearga sau sa le scrijeleasca de acolo. Linistiti, ne-am intins pe iarba de la buza pesterii. Deodata Sperila si Marius sar in sus dand chiote de fericire. In mina Speriatului se vedeau ceva hartii albastrii. Cateva sute de lei. Fericire, imbratisari, eclere, profiteroale, nebunii. Am cautat toti in acel loc, prin nisipul fin de la intrare, dar nu am mai gasit nimic. Nada, zero, niente, nexam, canci, ciuriburi. A fost apoi o feerie de zi. Prima oprire la cofetarie, a doua la baie pe Casin, la digul 2, iar a treia in incinta sa ne dam mari in fata celorlalti cu comoara si descoperirile de azi. Am fost eroi pentru o zi. In cea de-a doua am devenit paria. Gogoshar aflase de la maica-sa ca lipseau 200 de lei din casa. Exact comoara de la pestera. Normal ca iar s-a facut cheta sa acoperim ceva-ceva din paguba. Si iar l-am injurat pe Sperila. Noroc ca ne mai ramasese ideea ca am fost primii in capatul pesterii, altfel il lua gaia. Sa strice el bunatate de comoara cu un gest marunt ca furatul din casa....