Elisei Adam. Adevarat om de afaceri

Bussiness-man adevaraciune

Am stat si in preajma lui Tiriac, cel mai bogat roman, dar nu am avut niciodata sentimentul ca sunt linga un adevarat om de afaceri. Chestia asta mi se intampla doar cind eram linga Elisei, unul din prietenii nostri de familie si nasul de cununie al lui Frax. Ma rog, unul din nasi, ca au fost 2 perechi. De cind l-am cunoscut mirosea a bani si a idei de afaceri, dar avea o energie si un umor de ma baga in boala. Fusese sofer de cursa lunga, batea tara in lung si in lat cu fel de fel de TIR-uri.

-Ma duceam la Timisoara, aveam un transport de cauciuc de la noi de la Carom, si opresc la iesirea din oras, sa iau un mosnegut la ocazie, ca era singurul care ingheta prin ploaia aia. Numai bine, opresc, deschid usa, si isi baga babaciunea capatzana in masina. Ma saluta, eu la fel si il intreb unde merge. "Peste deal aici", imi zice el. Unde bre, aici, ca dealuri sunt multe, insist sa stiu daca am cu cine sa vorbesc pe drum sau nu. "Peste deal, la Timisoara", zice babataia si imi cad plombele. Asta avusese harta sovietica la scoala, unde totul era balsoi, mai putin distantele din Romania. Naiba sa il ia de mos ca a dormit juma de drum si s-a basit non-stop in cealalta jumate, imi povestea Elisei aventurile lui de sofer pe TIR.

Doar afaceri

Elisei nu avea foarte multe idei preconcepute atunci cind era vorba de munca lui. Facea el ce stia sa faca mai bine, adica sofa. Dupa Revolutie, a girat cu apartamentul si a luat un imprumut de pe urma caruia a cumparat TIR-ul pe care lucra. A vorbit cu ai mei, l-au girat si a luat a doua masina, unde a angajat un pensionar, fost coleg al sau. Carau cauciuc de la CAROM catre toate fabricile de anvelope din Romania, iar finalul fiecarei curse ajungea acasa rupt in gura ca partentul de oboseala. Bea sticla de Napoleon sau de whisky ca pe apa. Nu prea ii placea coniacul ala american, spunea ca are gust aiurea, dar Napoleon original nu mai gasea, asa ca s-a intarcat cu Jack Daniels. Si JB si altele. Cind ajungeam pe la el eram in culmea fericirii. Manuela, sotia lui Elisei, era mereu cu pachetul de tigari pe masa, si puteam fuma cu ei fara sa imi fac vreo grija ca o sa ma toarne la ai mei, care banuiau ca beau tutun ca o catana de ceea batrana. Marco si Bianca, copiii lui Elisei, erau tovarasii mei de joaca. La 3 ani, Marco avea forta unuia de 7, si isi plimba sora cu fotoliu cu tot prin sufragerie. Bianca tipa ca din gura de sarpe si mai mereu trebuia sa stai intre ei ca iesea cu paruiala. A crescut Marco si mai tarziu am ajuns sa aflu ca ieseam la discoteca chiar cu invatatoarea lui de la scoala nr 1.

Vremuri grele

-Futu-i muma in cur de afaceristul lui peste, blestema Elisei concernul Tofan, care acaparase piata de cauciuc din Romania. Au luat toate fabricile de anvelope, acum fac ei tot transportul si m-au scos din piata. Car de toate, de la lemne de foc pentru tarani si pina la ce o mai fi. Dar cred ca ma fac fermier, ca am niste pamant la Albele si fac o ferma cu produse proaspete, de la carne de porc la rosii, castraveti si alte prostii de astea. A facut-o. Asa am ajuns sa merg sa il ajut la culesul porumbului. Si sa cunosc una din vecinele lui. Nu mai stiu cum o chema, doar ca aveam 20 de ani si spunea ca are 18, ca mine. Normal ca am imbarligat-o si inghesuit-o prin fan, capite de porumb si tot arsenalul de mobila rurala. Cind am plecat, Elisei radea.

-Te-ai insurat de cateva ori aseara, lasa ca stiu eu. Vezi ca erai singurul din sat care nu se insurase cu ea pentru o noapte, ai grija sa dai o fuga pe la doctor inainte sa te duci la alta. Fost la doctor. Scapasem si am respirat usurat. Belele au venit apoi cu nepoatele lui Elisei, de la Brasov. Care fete au venit la Onesti sa faca si ele Sarbatorile cu rudele. Le-am imbarligat pe fetele alea de ma durea capul. Cind pe una, cind pe alta. A prins cea mai mica scrisorelele de amor catre cea mare si a iesit taraboi la cateva luni dupa. Elisei insa, tot prietenul meu era. :)

Nunta cu nas smecher

Peugeot 406 alb, masina noua a lui Elisei. Masina de dus mireasa la Primarie si restaurant. masina cu care ma plimbam pe la vreo 1 noaptea prin Onesti, la nunta lui Frax, ca disparuse nebunul ca magarul in ceata, iar eu si Elisei eram echipa de cautare si salvare. Mai o tigara, mai o gura de coniac, ne distrasem de minune in cautare si la nunta. Cel putin cind am fost sa luam nasii, ardelenecele din partea miresei au tinut sa faca o dedicatie speciala prin strigaturi:

-Pai cum ii coada lupului, asa-i sula nashului.... paaarrrrr iuhuuuuuu, strigau femeile. Atunci cred ca l-am vazut pe Elisei ca roseste prima oara in viata lui. Stia el multe din viata de sofer, dar cred ca se intreba de unde naiba stiau femeile alea de socoteala lui. Dar a avut grija de a finului. Cind il pregatea pe Frax de plecarea spre restaurant i-a dat cu spray peste tot. Absolut peste tot, pe costum, chit ca ramasese o pata mica intre picioare de credeai ca sta mirele prost cu vezica. Noroc ca se evapora repede sprayul. Si mi-a mai tras o teapa: cind am furat mireasa a tacut ca mistretul in cucuruz, l-a lasat pe tata sa plateasca sampaniile. Daca platea Elisei, ceream si un cartus de Marlboro, dar ia de ii cere tatei tigari, ala eram. As fi fost primul hot de mirese si batut si fara rascumparare.

Afaceri viteza

Niciodata, nimic nu il prindea pe Elisei cu garda jos. A cazut afacerea cu masinile de transport greu, a intrat in agricultura. A cazut ferma, a intrat in afaceri cu constructii. Nu indoise in viata lui un fier pe santier Elisei, dar brusc a avut carte de munca, calificarea fierar-betonist. A plecat cam un an in Germania, a facut bani, dar a simtit inaintea multora ca Spania va primi romanii cu bratele deschise. Acum sta bine mersi la Almeria, in sud, a reusit sa isi duca familia acolo. Vorbesc cu ei zilnic pe messenger, am primit si un filmulet in care il vad pe Elisei la piscina. E mai batran, dar are acelasi zambet de golanas atarnat in coltul gurii. Marco e cat mine, Bianca frange inimi de romani pe internet, cad barbatii in jurul ei ca mustele. Manuela se amuza de tot si se pregateste sa devina bunica in curand. Sau cel putin soacra. Cind il prind pe Elisei in Romania sau cind ajung eu acolo probabil ca o sa aflu ce minuni de vitejie a facut si in tara lui Cervantes.