joi, ianuarie 29, 2009

Coduri secrete, crackeri si hackeri primitivi


Nu stiu daca aia mici din zilele noastre mai fac prostii de astea, dar pe cand eram eu elev de generala, era o adevarata moda sa inventezi un alfabet secret, un cod in care sa scrii biletele secrete catre colegi sau colege. Totul era sa aiba si ei cheia alfabetului. Ma rog, totul plecase de la o ditamai cearta cu profa de geografie, Popa Marita.

Prolog
Primul care o patise era Frax. Dragos, in clasa a cincea, la Geografie, invata nush ce tampenii legate de demografie. Ca populatia globului creste cu 200.000 de oameni in fiecare minut. Iar Frax a tras concluzia logica "In fiecare minut exista 200.000 de futaiuri pe mapamond". A scris concluzia pe un bilet, i l-a dat unui coleg, asta a inceput sa rada si profa a confiscat biletul. Scandal acasa, nebunie cu profele, de unde stie asta micul despre asemenea prostii, chestii comuniste. Nu stiu daca si-a facut autocritica in fata detasamantului de pionieri, cert e ca eu am patit-o si mai si. Era dupa Revolutie, eu eram in clasa a sasea, iar Frax la liceu. Era tot la ora de Geografie, iar eu si Polonic ne distram pe hiturile formatiilor Albatros si Generic. Nu stiu cine dracu scosese piesa aia cu Iaha-bibi, dar eu o adaptasem la versuri cu actuala situatie politica. Prea il vazusem pe Petre Roman la Apaca, sa nu ii fac o strofa. "Ba Luci, oara ce zic femeile alea cind il vad pe Gat-Golas? Iaha-bibi, sos de peste/ Petre Roman ma iubeste/ Ma ia-n brate, ma saruta/ si mai vrea sa ma si futa". Trimit biletul, este interceptat de profa si incepe nebunia.
-Nemorocituleeee, Bufnila. Ce intelegi tu mai copil tembel din democratie? Sa iti bati joc de conducatorii actuali, nu ti-ar fi rusine? Era frate-tau nebun, dar cel putin era mai cuminte, nu ca tine. Nerusinatule, o sa ii spun eu dirigintei sa afle apoi si parintii tai ce hal de golan ai ajuns. Cu astia ca tine, nu am fi avut niciodata libertate.
-Ba cu astia ca mine avem libertate. Ca la Revolutie si eu am fost pe strada... tinerii au murit in Bucuresti, nu profesoarele...
Gata, aia a fost. Scandal cat China, 2 la Geografie (ma durea in basca, mai aveam un 10), propunere de scadere a notei la purtare (din clasa a patra nu am mai luat niciun premiu pentru ca aveam notele scazute la purtare, desi media m-ar fi trimis intre primii elevi), etc etc.



Alfabetul
Asa mi-a venit ideea primului alfabet. Sa scriu biletele, care chiar daca erau prinse, sa nu insemne nimic pentru profi, ci doar pentru noi. Si da-i si compune. Prima varianta a fost cea mai simpla. Cu o cifra sau un numar pentru fiecare litera din alfabet. 1 pentru a, 2 pentru b, etc etc... Mesajele se transmiteau doar pe foi rupte din caietul de mate. Patratica de acolo avea voie sa gazduiasca doar o litera, adica chiar si 2 cifre la nevoie. Mergea brici, numai ca una din profesoare s-a prins ce facem noi si a descifrat destul de repede alfabetul. Am facut apoi un altul, cu semne si simboluri pentru fiecare litera. A mers brici. Stateau baietii in pauze cu hartiutele si copiau de la mine alfabetul, apoi ne distram toata ora cu biletele. Ne doream acum sa ne prinda profii biletelele, asa ca ii lasam sa ni le ia. Existau si fituici scrise in alfabet, iar tocilarii clasei s-au trezit ca aveau note la fel de bune ca si parlitii clasei. Na belea. Normal ca ne-au turnat si s-a dus dracului sistemul. Pentru putin timp.

Razboiul alfabetelor
Cu Polonic am avut cea mai mare disputa a alfabetelor. Mai toata lumea incepuse sa isi faca alfabete. Inexpugnabil era unul facut de mine si un altul inventat de Polonic. Normal ca s-a ajuns la formarea a doua gasti adverse. L-am batut pe Stoian, colegul de banca al lui Polonic, sa imi dea cheia. Nu a vrut. L-am infiltrat pe Grasul in gasca lui Polonic, dar animaloiul nu a priceput nimic, m-am trezit ca abereaza despre nu stiu ce, cind de fapt in bilete era vorba de altceva. Mai mult, chiar le-a dat cateva litere din alfabetul meu.
Salvarea a venit de la Polonic. Dupa ce s-a prins ca Grasul fusese... Grasul Troian al gastii lui, s-a apucat sa faca alfabetul si mai dur. Adica a inventat el cateva simboluri noi. Cum Luca retinuse de la Grasu, ca eu nu mai fac alfabetul in foite pentru amici, a facut la fel. A luat un text dintr-un manual de romana si l-a tradus in alfabet. In cateva fraze aveai toate literele. Ce nu a stiut decat dupa cateva zile a fost ca ii furasem foile si le copiasem. Am cautat apoi in manual ceva sa se potriveasca si am gasit ce tradusese el. Sobieski si Romanii. O saptamana intreaga le-am prins biletelele si le-am tradus. Noi radeam de ei, ei nu stiau de ce. I-am spus abia dupa ce ne-am impacat. Picase cu mine si cu Grasul in echipa la Lapte-Gros, s-a chinuit sa tina ditamai handralaii in carca, asa ca ni s-a facut mila de el. Nici acum nu stiu sigur de ce nu parea foarte surprins. Dar la cat de bine tinea Grasul secretele...ce sa ma mai mire?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu