Sulina 1. In spume

Prima zi, de la plecare si pina la culcare, a fost in spume. Era vineri, 8 august, nici macar 13, iar totul mergea pe dos.

Primele spume...
...au fost la cafeaua de dimineata, servita in jur de 4,30. Mi-am facut cafeaua, mi-am trezit Oaka si Olteanul, luat bagajele pe umeri si dusi la metrou. Directia Crangasi, de unde ne pleca la ora 7 masina. Cum mareata firma de transport nu facea rezervari telefonice, mersesem cu cateva zile inainte sa iau biletele, iar acum trebuia sa stau la coada, sa mi se dea si locuri.
-Ovi... du-te ma acolo si stai la coada, baga Oaki material pe foc. Chior de somn cum eram, ma prefac ca stau la coada, dar de fapt mustaceam o tigara. Deschide dupa vreo 20 de minute casa de bilete si iau locuri. 1,2 si 4. Perfect, imi spun si bag bagajele in masina. Urc Oaka in masina si ma duc sa imi iau cafea. Coada cat China. Treci in spume la benzinaria de vizavi, ia cafea. Ma cheama Oaki sa ii mai las ceva in masina, urc 2 trepte si ma ia un pachiderm peste picior.
-Alo, sefu`, daca toti ar urca cu cafeaua in masina...
-Asa....
-Pai daca se pateaza ceva?
-Fac curat.
Se uita chioras la mine, cu o fata de bulgar sictirit ca nu i-au crescut castravetii, se intoarce si ma bodogane cu alt sofer. Era pachidermul care conducea masina noastra. Numai ca inainte sa o conduca a mai stat vreo 20 de minute sa astepte un grup de 8 persoane care aveau rezervare, numai ca aia nu au mai venit. Am plecat cu intarziere, eram sigur ca ratez nava rapida de 12. Pe drum, a claxonat la tot ce a vazut: caine, mitza, baba, copil, cos de struguri, coleg de trafic, masina din fata, lateral, spate, masina din visul meu, care se tot intrerupea de claxonul autocarului. Care claxon era montat pe dos, ca se auzea mai tare inauntru decat afara si nu puteai lipi ochi pe ochi.

Some more spume
Ajuns intr-un final chinuit la Tulcea. Blestemat firma Augustina pentru ca angajeaza cei mai toparlani soferi din lume, injurat ca la usa cortului drumarii care ne-au tinut inca jumate de ora pe la Vadul Oii, apoi trimis Oaka la coada de bilete. Rapida era dusa, Catamaranul dus, musai sa mergem pe pasager. Luam bilete, urcam, plin mai peste tot, ciordit 2 scaune din bar si instalat pe punte, in fata.
-Ba Ovidiule baaaa....asta e viata baaaaa, ma ia Olteanul, fericit ca vede Dunarea in Tulcea de pe puntea vaporului. De fapt, cred ca era mai fericit ca pe vapor era bar aprovizionat din plin cu bere. Plin de transpiratie, praf, draci si spume, ma uitam la apa Dunarii si mai ca imi venea sa ma arunc. Oaka incetase cu comentariile, puteam sa ma relaxez. Cand colo, trage un catamaran linga pasager. Diferenta dintre ele e cam aia dintre o drezina si un tren. Intreb si marinareii de pe catamaran spun ca si ei pleaca acum, nu la 12,30 cum ma informase tipa de la Navrom (alta societate serioasa de iti vine sa le pui o bomba). Ofticat pe viata, trag o palarie de pamant si injur ca un lipovean intors cu lotca goala de la pescuit. Chiar nimic nu merge azi bine? Ma bucur ca nu sunt la munca si imi pun palaria in cap, okelarii de soare pe nas si berea rece in mina. Sa vina Sulina, imi zic si ma inarmez cu rabdare, vine un drum de 5 ore in care nu vezi decat canalul navigabil, fara alte frumuseti.

Spume mai dulci
Linga noi, doi tineri cam la varsta noastra. El si ea. Aparat foto la ea, spume la el. Avea 50 ron si s-a dus sa ia bere. Nu i-au dat ca nu aveau rest la bar.
-Ia man 10 ron de aici, fugi si iti ia o bere, ma ofer sa ajut omuletul ramas in pana de alcooale.
-Mersi. Dar cum de ai incredere in mine? ma intreaba turistul insetat.
-Pai tu unde crezi ca poti fugi de pe vaporul asta?.... tace, pleaca, vine cu berea si din vb in vb ne imprietenim. Oaki sta cu Loredana, sotia lui, de vb, eu si Olt cu Adi si cu berile. Pina in Sulina am depanat amintiri pescaresti si de bere, am aflat ca si el e din Bucuresti, ea din Tulcea si am turnat in noi bere non-stop. Era singura distractie de pe pasager. Am coborat in sfarsit in Sulina, ajuns repede la Andrei acasa, pupat mina mamitichii, strans bratul tatalui si dusi am fost la plaja. Nici nu ajunsesem bine ca ma suna Adi. Pusesera cortul pe plaja si erau gata de baie. Da-i balaceala si apoi beruri la terasa. Cu 2,5 roni pe halba...s-a facut chiolhan. Si da-i cu hamsie si ia de ridica Olteanul ca mai aluneca printre mese si scaune si da-i cu beruri si incearca sa inchizi urechile daca poti de raul broastei.
-Ovi... mai incet cu berea, mai incet cu alcoolul, mai incet, mai incet. Nu am o problema cu berea in general sau cu femeia mea in particular, dar in primele 3 zile nu am fost turist, ci officeman care incearca sa isi spele creierul. Si se stie ca alcoolul scoate petele, nu?
Seara, a se citi ora 23, eram inapoi la Andrei, sub umbrar, iar mamitica ne astepta cu o palinca. Normal ca am mai tras un paharel si dusi am fost la somn. Mi-am dat seama ca nu bausem destul cind m-am trezit. Era ora 7. Exact ca la Bucuresti, ora mea de trezire. Insemna clar ca mai am de lucrat la spalat pe creier.

Spumele...
...detergentului cu care m-am spalat pe creier se vad in poze. Dunarea, marea, farul vechi, orasul Sulina, oamenii de acolo. A inceput razboiul din Georgia, eu nu stiam. A venit Basescu la Sulina, eu nu am stiut pina nu m-a sunat Jorjel din redactie sa imi spuna. Am mancat peste pina mi s-a facut pofta de mici, am baut vinisor indoit cu apa minerala pina mi s-a facut iar pofta de bere si... va mai spun maine ce a mai fost.