Stai calm Cipri, venim si noi

Gasca noastra cea mai tare de Plugusor era formata din Polonic, Grasul, Sperila, Ion Ciobanu si Cirprian Petroiu. Plus, subsemnatul. Ciprian era o combinatie de Sperila cu Polonic, ceva de speriat. Avea parul si gura slabanoaga, uneori tampa a lui Sperila, si candoarea lui Luca, plus dracii lui. De aia si stateau deseori in aceeasi banca. O singura data ne-a salvat pe toti de la cele mai tampite ore: romana si mate.

Inundatie
Auzeam la colegii mai mari ca se salveaza de cele mai tampite ore cu ajutorul unui vecin care venea la usa clasei, cerea apoi voie sa vorbeasca cu unul din clasa, care vezi Doamne, avea inundatie. Ala o tulea, iar odata cu el si cativa colegi de bine. Stateau oamenii linistiti, isi vedeau de ale lor, apoi veneau la ora spunanad ca au salvat casa de aparaie. Numai ca la Petroiu a fost pe bune. Si da-i si fugi repejor la el acasa, statea linga scoala, si incearca sa opresti inundatia. Toti in uniforme de alea scolare, toti batuti in cap.
-Ba, asta chiar are inundatie, sa imi trag palme... Sa oprim apa asta la usa, ca se duce si la vecini. Bine ca sta la parter, baga Grasul prima idee.
-Sa vedem de unde vine, zic eu privind spre micro-tsunami-ul din casa, care deja luase pe sus covoarele.
-Baaaa tampitilor... ati venit aici ca sa stati de povesti?, ne ia Ciprian pe sus.
Apa venea din baie. Noi dupa ea. Deschidem usa. Apa dupa noi. Cautam sursa. Vedem chiuveta. Numai ca apa nu venea din robinet. Valurile veneau direct din chiuveta, care functiona acum exact pe dos. Adica ii arunca toata apa inapoi. Si bag seama ca se spalase serios acolo din moment ce iesea ca din gheizer.
-Baga o carpa in ea, astup-o, sare Polonic.
-Ba, daca se sparge vreo teava?, ma bag si eu in seama.
Ne-a salvat clopotelul. Adica soneria. Venise un Nea Caisa instalator sa vada exact ce e. Vazut, plecat, rezolvat problema imediat. Oprita apa, ia de incarca in lighene tot ce se varsase. A durat toata ora de romana si aia de matematica operatiunea asta. Cel mai bine era ca ne permiteam sa fumam, apoi scoteam capul pe geam, fluieram la aia din clasa si le faceam in ciuda. Ei stateau la ore, pe noi ne durea la basca.

De Revelion
Ciprian era de departe cel mai mucalit dintre noi. Trantea cate una de nu stiai cum sa faci sa te opresti din ras. A fost cel mai tupeist la usa dirigii. Ne mancase in cur sa mergem sa o uram si pe ea. Ne ardea buza dupa ceva de baut si voiam vin. Normal ca eu ceream apa, la oha... asta in schimb ii spunea dirigii in fata totul.
-Doamna diriginta, suntem barbati de acuma, ce mama naibii, noi bem apa? Ruginim...
Ca car-ca mar, venea diriga cu petul de vin, bagam cate un pahar si o tulim. Iar la plecare tembelul ii mai si spune dirigii ca vinul de acum un an fusese mai bun. Cum dracu sa nu mori de ras.

Lunea trecuta am avut ultimele vesti despre Ciprian. A murit in Spania. Urna cu cenusa a fost adusa acasa. Nimeni nu stie de ce a murit, dar Ion Ciobanu m-a informat ca se pare ca ar fi fost infarct. La 30 de ani. Sa ma ia naiba daca mai pricep ceva. Adio prietene, o sa imi lipsesti. Stai calm, venim si noi din urma.