La padure

Sa te fereasca al de sus, cititorule, sa ii pici vreodata in mina bunicului meu cand are el de mers la padure. Pai Vasile Bufnila e fost padurar si stie toate mersurile padurii. De la ciupercile otravitoare la cele bune, de la ierburile de leac la copacul care trebuie taiat, ca altfel pica de batran, de la perioada de plantare a pomilor si pina la graiul secret al animalelor care se feresc de coada ochiului uman. Iar daca totusi te prinde alde Vasile Bufnila si te duce la padure, sa tai lemne, pai dracul e al tau. Cam cum a fost al meu de cateva ori.

Tu-ti cotarca ma-tii

Asta era injuratura preferata a lui Vasile Bufnila cind se supara pe mine.

-Traji uoi Bavariez ghini di beschia cieia ca ti ia mama naibii! (Adica ma aflam la un capat al fierastraului - celebra Beschie, sau Bestie - iar el la celalat capat si ne chinuiam sa punem jos ditamai teiul). Copacul era batran, avea flori din greu, dar cum e de esenta moale, nu aveam de gand sa ne suim. Cind vedea bunicul cum statea treaba imi trasa repede ordinele. Luam din caruta doi saci de rafie, toaipa (toporul cu lama lata, ca o barda) si beschia. Ne puneam in genunchi, bagam fierastraul in buza teiului si da-i. El tragea de o parte, eu de alta. Cind il simteai ca fuge, copacul, nu fierastraul... ii mai aplicai doua toaipe si ii dadeai directia de curgere. Odata pus jos, ii curati ramurile cu toaipa si te apucai sa le cureti si pe alea de flori. In 2 ore taiam si trunchiul mare in mai multe parti mici si le incarcam in caruta.

Te-am prins Nea Vasillliiiiii!!!

Asta era noul padurar, care sarea in sus de bucurie ca un copil mic, cu ochii lipiti de caruta in care tocmai pusesem ultimii busteni din teiul cel batran. Ma uitam ca prostul cind la pusca lui, incarcata gata, cand la Voicu, cainele nostru care sarea sa il rupa, cand la tataia, care s-a asezat in cur pe o cioata batrana, sa isi suceasca o penala veche, cu hartie de ziar si fire de tutun ramase prin buzunare.

-Ai prins pi ma-ta, ii vine replica padurarului, direct peste ochi de la mosh Bufnila.

-Di cind ti astiept io pi tini bre... gata, ti-am prins cu caruta di liemni... proces verbal, amenda, puscarie.

-Aida hai, ca se ia toata lumiea dupa tatzi proshtii.... continua batjocura pensionarului Bufnila. Nu sunt eu un tip fricos, dar parca imi inghetase jumate din maduzva oaselor in harmalaia pe care o facea Voicu si in balamucul gestual facut de burtosul chelios imbracat in verde, care agita arma in sus si in jos, ca pe un par, sa se fereasca de animal.

-Ia cainili nea Vasili, ca-l impusc, se sumeseste paduriciul.

-Voicu, hai aici... gata, il chem pe caine si asta vine, dand fericit din coada. Nu bause apa si bag seama ca abia astepta sa ia o pauza din latrat, ragusise si el.

Procesul lui Peste

-Aaasssaaaaa, acu ca ti-am prins.... incepe paduriciul sa vorbeasca, sa fashim prociesu.

-Dar cu ce m-ai prins, sa nu mor prost, intreaba al batran...

-Cum cu ce? Cu lemni.

-Da??? De unde lemnele?

-Mai nea Vasili, nu fa pi prostu cu mini, ca stii ca ti caut di mult sa ti prind....

-Da ma, stiu.... dar de unde dracu am luat eu lemnele...

Turbat, rosu la fata, padurarul se apuca sa caute cioata de la tei. Care cioata...canci. Ca taiasem copacul de jos si astupasem totul cu pamant uscat si frunze. Nu se vedea nimic. Cauta omul, cauta, pina cind se ia dupa urmele lasate de ultimul bustean. Da de cioata, trage un chiot, isi scoate palaria din cap, se scarpina pe chelia transpirata de care se lipisera doua floace lungi si zambeste timp.

-Ce credeai bre nea Vasili, ca nu ti prind io pi tini? Gata, ti duc la politie. (care politie la tara la bunicul avea caruta cu girofar. Adica legasera de capra carutei un girofar vechi, caree nu functiona, dar pe care il tineau de fitze la curul cailor).

-Auzi ma... zice al batran lasand sa iasa un nor alb de fum din penala lui.... dar pe copacul aciala... ci viezi?

-Ala? E pata rosie, de limita de padure.... zice paduriciul.

-Aha, adica nu is in padurea ta si digiaba ti-ai coit pi aici. Am plecat... Hii niepoati, adu vacile sa li ingiugam la caruta...

Paduriciul a ramas cu gura cascata, ca avea dreptate al batran, nu eram in padurea lui. Abia dupa vreo doua zile am aflat ca tataia il prinsese candva la furat de lemne pe chelios, iar de atunci asta ii tot purta sambetele.

-Daca ii prost... eu cel putin luam un copac, si ala cioata...asta cara toata ziua carutele de lemne din padure.... na, ca m-a pandit degeaba... lua-l-ar boala neagra di prapadit...