La video

Cosmin
La noi in cartier, doar Bontas si Bobi aveau video, pe vremea impuscatului. Mostenisem pasiunea asta a filmelor straine pe video de la Frax, care ma luase prima oara la un tip, Barsan, in oras. Era 5 lei filmul, stateai cu 10 lei la 2 intr-o singura seara. Vazusem Casa Strigoilor si nush ce film cu James Bond. Normal ca o saptamana dupa toata faza asta ma uitam dupa usa sa vad daca nu e vreo papusa cu cutit, schelet cu drujba si alte tampenii. Si a venit ziua lui Cosmin Bontas, la care am avut parte de desene animate cu Bugs Bunny timp de doua ore, plus un Conan Barbarul de plangeam de fericire cu Polonic si Sperila. Cind venea Grasul cu noi, nu puteai vedea nimic in liniste, comenta balenoidul la orice. Tacea doar la filme cu cow-boy pe care ii venera. Sa nu vada filmele cu ninja si alti chinezi zburatori. Plangea insa la "Lantul amintirilor", "O floare si doi gradinari" si alte filme indiene. Se imbrancea cu toti tiganii din Onesti la casa de bilete si ne taraia dupa el sa vedem toate prostiile de filme de la Bollywood care faceau furori in Romania pe atunci. Cosmin Bontas ne recomanda tatalui sau sa ne lase la filme, dar plateam de fiecare data cind mergeam. Ne uitam la el cu o ciuda imensa, ca toti banii de tigari, dulciuri, mancare, absolut toti se duceau in buzunarele incapatoare. Ne alegeam insa cu doua sau trei ore de distractie maxima, iar Grasul si cu vanatai de la cei care nu ii suportau comentariile.

Bobi
Bobi devenise idolul nostru in viata. Avea video, nu era carpanos ca Bontas, ne chema mereu sa vedem cate un film, nu ne lua banii, ne dadea si cate ceva dulce, era prietenul nostru cel mai bun. Sperila il acaparase de-a dreptul si nu ne mai lasa sa ne bagam in seama cu el. Il cara peste tot dupa noi. Pe Perchiu, sa facem cazemate, la baie, desi Bobi nu stia sa inoate foarte bine, la gagici, desi asta era sfios ca o domnisoara. Nu stia sa faca Bobi ceva, facea Sperila in locul lui. Se lua Bobi de Polonic, il scapa Sperila de la bataie. Nici eu nu mai aveam vreun cuvant de spus, mai ales ca si Grasul se vanduse ieftin, pe cateva filme. Doua saptamani au trecut aproape fara sa mai iesim cu totii, erau catelusii lui Bobi. Pina cind coboram scarile si la etajul 1 ma opreste Bobita.
-Ovidiu, nu stii unde sunt Grasul si Sperila?, ma intreaba asta cu lacrimi in ochi...
-Nu stiu, ca nu am mai vorbit demult.
-Dar nici nu stii unde se duc ei dupa ce au bani multi?
-A, cauta-i la cinematografe si la cofetarie la Monument, ca se baga la profiteroale si la specialitati. Dupa aia sigur se mai pot duce la rotiseria aia de jos de la Gatul Taiat.

Concluzii
Abia a doua zi am aflat ce iesise si de ce nu ne-a mai chemat vreodata Bobi la video. Parintii lui tineau in casa o sticla de sampanie plina cu sute de lei. De alea vechi, albastre. Numai ca tembelii astia doi nu s-au multumit sa ia doar sticla, au mai bagat mina si prin cateva teancuri de bani din casa. In total, se furasera 2500 de lei, un salariu mediu pe vremea aia. Pe nebuni i-au agatat politistii din braserie de la Gatul Taiat, unde mancau peste prajit si beau bere Margineni la litru. Paguba a fost recuperata si au scapat de scoala de corectie, pentru ca se stiau parintii, ca buni vecini. Dar alte doua saptamani tot nu i-am vazut, ca erau pedepsiti. Si nici Bobi nu a mai ajuns sa iasa cu noi. De atunci am vazut filmele la video numai la popicarie, unde aduceau unii un ditamai televizorul, bagau casete de dimineata pina seara si unde nu puteai intra gratis. Ne-a salvat televiziunea prin cablu si primele metode de a pirata reteaua asta. Cu antena de pe bloc pusa la radacina manunchiului de cabluri.