Brezoi - Ziua Intai

Ganduri
Paul implinea luni 24 de ani, dar noi il sarbatoream de vineri pina duminica, 3 zile, ca orice gospodar care se respecta. Asa ca vineri am deschis ochii mai devreme ca de obicei, sac pe umar, completat bagaj in ultimele clipe si uscheala la munca. Masina pleca la 12, din autogara Militari, la 11,30 ma intalneam cu gasca la metrou Pacii. Run Bufnila, ca a inceput cursa contracronometru. Gandurile se duceau automat spre munte si spre orice chitibush de ultima ora. Suna cam asa in cap la mine: "Sacul. Luat. Banii, portofelul cu banii, unde dracu e ala. A, in buzunarul de la sac. Metrou. Tine sacul in fata, sa nu iti ia vreun banghitor banii din spate, fraiere. Scara rulanta se misca prost, ca un biban de armata. Ajuns la munca. De ce nu vine liftul. A venit. Ultimele 3 etaje pe jos pina in radio. Cate 3 trepte. Ruuuun Bufnilaaaa. Baga stirile in site. Ia poza de pe mediafax foto, taie din ea ca e cat China. Ia stirea din ture, ia vezi ce iese, baga mp3-ul cu banda de la sincroane, gata. Adauga horoscopul. Si pastilele lui Mumu, hai mai repede. Gata. Scoate benzi pentru jurnalul de sport, de la 13. Gata. Suna la George, ia sacul si fugi. Stai, uitasem ceva. A sunat Paul, sa ii scot bani de pe cardul meu, ca asta nu e in stare de 6 ani sa isi faca unul calumea. Gata. Metrou iar. Ajuns. Sunt singur. Suna la Micro-Oaka, suna la Olteanul si asteapta sa te sune Andreea lui Nucu. Gata. Venit toti. Sus in masina si tuleo la munte. "

Autocarul
Stau cu Micro-Oaka linga mine, ma mai uit in ochii ei albastri si mari, o mai strang de mina si nu stiu cum sa ii spun sa ma lase sa citesc. Are chef de vb asta mica a mea. Imi mai zice de ea si colegele de apartament, in timp ce Paul si Ruxandra, alias Mimojii, se pisicesc pe bancheta din spatele meu. Lateral dreapta e Andreea lui Nucu. Fata de treaba, si-a pus castile de la mp3 player si comunic cu ea doar prin semne. Dupa o conversatie de 3 minute musai sa faci febra musculara. Pitesti. Tigara, toti jos. Cauta buda. Gasit. Tigara, autocar din nou si drum spre Valcea. Il cunosc ca in palma, sunt satul de drumul asta de cand mergeam la facultate. Acum insa, parca mergem mai repede. Telefon. Nucu vine de la Sibiu, e gata si el, a urcat in masina de Brezoi. Suntem bine. Micro a mea doarme pe banchetele de vizavi, imi e bine. Las Pasarea Colibri in casca si citesc. Capitanul Casse-Cou, de la editura... Corint Junior. Valcea. Tigara, uscheala inapoi in masina si Brezoi. La noi cursa nu a avut nicio problema. A doua zi avea sa o pateasca Melcul, care a ajuns in 5 ore de la Bucuresti la Brezoi, cu 4 masini.

Gasca in par si drum bun
Cu Nucu ne-am intalnit la intersectia de la Gura Lotrului. Era 4 ceasul si berea Ursus era 2,2 lei la terasa de acolo. Sa tot stai sa te uiti la Olt cum curge si sa bei bere. Tras un coniac si o bere, vant din pupa spre chef. Don Pedron, tatal lui Paul, ajungea cu masina abia in jur de 8 seara, asa ca musai sa o luam la pas. Scot mina la ocazie cu Nucu. Canci fraieri sa opreasca. Mimojii, eu si Oaka mea, Nucu si Andreea, plus o gasca de bagaje. Doar nu era sa ne ia lumea pentru niste amarati de 7 sau 8 kilometri. Seara vor veni Don Pedro si Andra, sora lui Paul, basca Alex si Anca, prieteni dragi si apropiati sufletului oltenesc aflat in dotarea lui Paul. Eu si Nucu ne vedem cu greu de sub rucsaci, fetele chiraie vesele pe linga noi si la fiecare masina care trece fara sa ne ia se aud niste interjectii si epitete de se crucesc taranii de la strada. Dupa 3 km Paul si Ruxa lui mimoza beneficiaza de un sofer cu suflet mare care ii preia. Scapam de bagaje si gagici la urmatorul sofer dispus sa ia 2 studente la ocazie.
-Gata lampa, hai la primul birt ca imi arde gatul, ii zic lui Nucu.
-Gataaaaaa, bere sa vina, ca am scapat de gagici, se felicita si el.
Poanta aia din "Familia Bundy", cum ca oricand esti fericit vine femeia si iti strica totul... aia e adevarata. Ma gandeam la berea rece, cu abur pe sticla, scoasa din frigider cind... Sms de la mikro-Oaka...."2 km pina la primul birt si ala e plin de banghitori". Fuck it. La drum. Amandoi am fost infanteristi, asa ca trece repede marsul fortat. Stam cu mainile intinse la ocazie abia dupa ce bem un Allutus rece, dar vechi de vreo 3 luni, de la birt. Bem afara, pe iarba, ca inauntru iti cade nasul.

Gigolo de ocazie si infanteristi pur sange
O dacie berlina trage linga noi. 4 femei scot capetele pe unde pot, sa vada minunea: 2 flacai de oras cu tigarile in gura si mainile intinse, semn ca vor cu masina.
-Avem doar un loc, va trebui sa ne tineti in brate pe vreo doua. Puteti face cu randul, ne ameninta okelarista de vreo 50 de ani ascunsa dupa volan.
Simt un fior rece pe spate, ma gandesc la okii aia mari si albastri aflati in posesia micro-Oakai mele si spun pas. Nucu da binete si dusi suntem. Ne ia un nene dupa alt kilometru. Ii spunem ca vrem la Pascoaia, la pod, ceea ce era la vreo 300 de metri. Ne duce si ii multumim. Telefon la Paul.
-Ba, suntem la pod, e o capela aici, pe unde trecem Lotrul sa ajungem la tine...
-Mai aveti pina la mine baaaa, ne asigura Oltenashul. Si mai mergem. Inca vreo 2 kilometri. Timp si distanta in care m-am conversat gsm cu micro-Oaka, iesita si ea la strada, sa ne vada, sa ne indrume. La un moment dat, o dacie trage linga noi. Soferul scoate capul si ne spune ca o fata mica si bruneta ne cauta acum vreo 2 km in spate. Ea era, lucru confirmat si via gsm. Retur, dracuieli, injuraturi, cum le sta bine veteranilor care au mers aiurea. (Nu va spun urarile trimise spre Paul. Erau din cele mai dulci, pentru ca nici la Lotru nu stia unde sta, nici la Bucuresti. A iesit cu Nucu la bere intr-o seara si la 1 noaptea ma suna sa ii spun adresa. Locuieste acolo de 6 luni, dar adresa e ceva banal, nu se retine. Deh, fire de artist.) Ne-am dezumflat picioarele in apa rece a Lotrului, care trece taman prin fata casutei lui Don Pedro.

Microcheful
Mimojii se pupau de se rupeau, eu si Nucu povesteam de ultimele belele din Capitale. Eu ii ziceam de aia a Romaniei, el de aia culturala a Europei. Ce gagici mai stiam, daca mai stiam, alea alea, baietesti. Femeile noastre se imprieteneau una cu alta, noi doi cu whiskyul adus de Nucu tocmai de la Sibiu. Sosirera lui Don Pedro era similara cu sosirea mancarii, asa ca ne intinsesem gatlejele ca tiganii lui Creanga, aia de sapau papusoiul in timp ce Nica bajbaia dupa pupaza. Bere, vin, tuica de casa, palinca din 2004 marca Don Pedro, o nebunie de seara. Nea Petrica e un oltean exact pe dos de Paul, desi ii e tata bun. In timp ce Paul e aiurit ca o cartita lasata pe plaja, Don Pedro e facut din spirt si argint viu. Daca scuipa, iese fum cind atinge saliva lui pamantul. Scoate bani din piatra seaca si untul din fiul lui cind il pune la treaba. Figura de patriarh, are niste ochi reci de nu iti vine sa il contrazici. Dar e fierbinte rau ca toti oltenii. Eu si Nucu am trecut la gratar, Paul la pupat Mimoza lui, Don Pedro si Andra pregateau masa, gagicile noastre dupa noi, Anca si Alex.
-Ba Nucule, am auzit ca te tii ardelean verde. Ia gusta tu palincutza asta si zi-mi ce crezi, zice Don Pedro si ne serveste cate un pahar cu licoare galbuie. Dam paharele pe gat.
-Baaaaaa, e de gustat, nu beti tot paharul dintr-un foc... se aude tarziu vocea gazdoiului. Tarziu, PREA TARZIU. Era dus totul pe autostrada aia uscata din gaturi.

Dar cu Chioscul ce-am avut....
Am facut gratarul. Cum de naiba mi-au iesit micii nu stiu. Adica eram prea pilit pentru un bucatar, iar Nucu era in aproape aceeasi stare. Ma apucasera si dracii mai devreme si executasem un sut in chioscul de vara al gazdei. Trei scanduri au zburat de acolo. Cert e ca ma apucasera dracii in urma unor recomandari ale gazdei mici. Eram indemnat sa iubesc si sa arunc flori in calea unora de ii dispretuiesc. Venisem, venisem, intrasem in hora, musai sa joc pina la capat si sa ignor gustul de fiere din gura. Noroc ca se duce repede cu Seagram`s 100 pipers scotch. :D Nu a comentat nimeni nimic de mici, cica erau gustosi. La fel si cu carnaciorii. A doua zi avea sa vina Dan, sa vad dansul haiducilor, disparitia unui laptop in propria casa, si mai mult vin, si mai multa bere si sa ma rusinez de ce am facut prin somn. De ce radeau fetele...aflati maine.