Brezoi is over :(

Ultima noapte de macheala, ultima zi de Brezoi
Se duse si masa si jocul. Si focul de tabara. Dar al dracului Oltean daca s-ar fi dus si el la somn, ca toti ceilalti meseni. Canci. Ca sa avem noi loc in casa, ca lumea, pe blanuri si piei de oaie, Don Pedro se refugiase in Fordulet, printre brazii din curte. Andreea Nucului dormea saraca pe bancutele din foisor, iar eu trageam de ei sa ajunga in camere. Gata. Toti la locul lor cind s-a dat alarma. "Afaaaarrrraaaa", urla Paul de jos, de la parterul vilei. Mai sa fiu, bag seama ca asta nu are somn. Avea vin si bere, basca un chef de mandrit ca e roman. Asa ca daduse boxele la maxim si asculta cateva capodopere patriotice de la Cenaclul Flacara. "Traiasca libertatea/ Traiasca Roamnia", urla pe 5 voci odata sarbatoritul.
-Ce ai ma drace de nu dormi..., ma interesez suav la el, indeajuns de suav sa acopar zgomotul din boxe. Olteanul se uita ametit in ochii mei rosii si semi-inchisi, pufneste greu, din plamani, si spune ca nimic. Il las in pace dupa vreo 2 tigari si un pahar de vin si plec in camera, unde Nucu se intereseaza de el.
-Ba, ala e diliu iar? A venit si la mine la foc si imi spune sa trec in curte, ca e al doilea barbat in casa si tre sa ma protejeze. Si-a gasit cine... Mai inainte dadea pumni in perete, dar nu stiu de ce.
Nici Paul nu stia, si multe altele au fost uitate in ultima noapte. Inclusiv un laptop.

Laptopul, unde e laptopul?
Nu m-am mai trezit primul. Melcul si Puiul erau demult la cafea, cu ochii vioi si se sorbeau din ei. Nu se stie ce pariu a pierdut amicul meu cu fomeia lui, ca doua ore nu a mai iesit din bucatarie, a spalat toate vasele. Si erau card, puse unul peste altul. Farfurii adanci de la gratar, farfurii plate de la ciorba, (sau invers, depinde cum a vrut fiecare sa manince) cani de vin, pahare de bere, farfurioare de la tort, linguri, furculite si lingurite, curpatoare, cescute de cafea. Munca de chinez batran sau de ardelean nasos. La ceva timp apare inva vedeta: Olt.
-Ai capul mare rau, il ia Nucu la spitzuri in partile moi...
-Aaaa... aceste...aaa...chestii...aaa.... e variabile, ne uimeste Paul cu elocinta mahmurului nervos. Ia spuneti ba, ati gasit cumva laptopul meu, ca nu stiu unde e... se arata primele mari semne ale treziei la Paul.
Ridicat si noi din umeri, habar nu aveam ce facuse nebunul. La cateva minute, apare Don Pedro la masa din foisor.
-Servus baieti, ce faci Criiiiisttiiiiiiii? Nu pui si tu o muzica, sa ascultam ceva de dimineata, se intereseaza patriarhul Dimulescu.
Raspunsul a fost tare de tot. Al mic isi lua privirea de pe noi si fizicul din cadru, si-l depuse la somn, in pat, linga mimozeta lui, si o ora fu pierdut pentru natiune. Dupa cele 60 de minute de somn, tot nu gasise laptopul. L-am cautat eu si Nucu si l-am gasit pus in magazie, linga centrala termica. Luiat calcul, amplasat, deschis, bagat muzica. Manevra nu i-a priit insa seniorului Dimulescu.
-De ce l-ati scos ma talharilor? Eu il ascunsesem acolo. Azi noapte intepenii de frig in masina si intrai in casa. Vazui ca licare ceva acolo. Laptopul. Al meu nu, ca e in casa, era ala al lu fiimeu, laptop neachitat inca. Pai asa sa fie? Il ascunsei si vrusei sa il morcovesc putin de dimineata... Ia de te distreaza cu voi daca poti.

Bancuri
Urmatoarele ore la Brezoi au fost tare tare ciudate. Dominati de sentimentul ala aiurea ca lasi muntele in urma si te duci dracului inapoi la Bucuresti, nimeni nu era in stare de nik. Stateam de nebuni la bancuri. M-am lamurit ca Nucu le are pe aceleasi, vechi, cu castorul si vaca, am descoperit ca stim o droaie si o sumedenie de bancuri cu blonde si unguri, si am terminat berile si tuica de cu o seara inainte. Pe aceasta cale tin sa spun ca astept multumiri de la Andreea Nucului, pe care am invatat-o table, pe care am umilit-o apoi la table si care, de draci, cred, mi-a pierdut un zar si acum ma uit ca vitelul la cutie. Mi-am ratat vocatia de pensionar jucator de table, asa ca am terminat proviziile de bere si tarta cu fructe facuta de micro-oaka pentru toti. Adica am mancat 3/4 din ea si nu imi pare rau, ca era buna. Primii dusi de la Brezoi au fost Melc si pui. Nanosul nostru amic trebuia sa ajunga la munca, dar iar i s-a stricat masina la Pitesti, iar a intarziat. Vivat Transmixt, servicii romanesti pur sange. Daca nu sunt legate cu sarma, masinile alea nu merg bine. Noi ne-am tarat cu greu la intersectia de la Gura Lotrului dupa vreo 4 ore si fara nici un chef am asteptat masina de Bucuresti, tot Transmixt, la care ne abonasem via gsm. Canci locuri. Am plecat cu ocazia, eu si gagica mea, Nucu si Andreea, dar ei spre Sibiu. Restul... varza. Au prins dupa o ora si ceva un autocar. Cind se saturasera de asteptat, eu mancam seminte de dovleac la Dealu Mare. Cind terminasem dusul si mincam acasa, Olteanul intra si el inapartament, cu o sarsana de carnati scapati din malaxorul turistic de la Brezoi si cu mimoza la coasta. Gata Brezoiul, dar zau ca m-as muta acolo. Ca tiganii din zona, imi fac un bordei 2/2 si imi iau antena Digi Tv. Restul... torn plozi si le beau alocatia. Urmatoarea oprire: Rio de Retis, nunta sorei lui Dan Melcul. Tanti Rodica, Nea Dane... ascundeti rachia, vinul si gratarele, ca veniiiimmmmmmm.