Toamna...

Bai frate, e de jale. De cateva zile incoace urla carnea pe mine. Mi-e dor de toamna, asa cum o stiam eu inainte.

Imi e dor de Ziua Recoltei, aia veche si comunista, cind in vitrinele magazinelor din micutul meu targ apareau tavitele de struguri, gutui, mere, pere si alte fructe. Imi e dor de starea aia de bine pe care ti-o dadea un oras astfel incarcat cind treceai prin el.

Imi e dor de mustariile onestene. Terasa era acoperita in totalitate cu stufaris de carciumarii bucurosi de oaspeti. Se atarnau sfori de ceapa rosie si alba, ghirlande facute de maini pricepute din ciocalai de porumb.

De pe stalpii carciumioarelor se holbau la tine cu ochi luminosi, in prag de noapte, felinarele hade din bostani scobiti. De dincolo de gard te mangaiau pe sub nas mirosuri intepator de dulci de mici, pastrama de oaie la gratar, iar urechile inregistrau un murmur bine-dispus al mesenilor.

Imi e dor sa vad masa incarcata de strachini si ulcele. Nu pahare, sonde si shot-uri, ci ulcele pantecoase pentru vinul nou si aspru din zona, toiuri inguste la gura si late in solduri pentru tuicile tulburi care te trimit repede in lumea chefliilor fara griji, desi acasa tancii iti cer bani de rechizite.

Sa lasi conversatia colegilor de masa la o parte, ca sa iti clatesti urechea cu o piesa parca anume croita pentru atmosfera asta, de crama si mustarie romaneasca.

Ioana Radu - De-as mai duce-o pin' la toamna
Asculta mai multe audio Muzica »