Sulina... la pescuit

Anul asta nu am mai pescuit la fel de mult ca anul trecut. Dar cat am dat la peste a fost distractie. Mai ales daca o ai pe tine pe Oaki, mama natura pentru pesti, si pe Olt, un soi de aliat al pestanilor nehaliti. Sa-i dam drumul.

Pe canal
Cand mergi la Sulina, e musai sa pescuiesti pe canalul de linga plaja. Daca te-ai incins prea tare dai o fuga la mare si tragi o baie, daca vrei umbra... gasesti, locurile de pescuit sunt insa mai rarute, ca au inceput toti nebunii sa isi lase salupele pe canal in timp ce ei se duc la o baie in mare. Ne strecuram, eu si Paul, intre cativa boscheti, aleg un loc cu stufaris linga noi, ca acolo sigur sta platica. Iau o bucata de paine, o inmoi cu apa si o dau Olteanului la framantat. Dus la pescuit cam la fel de des pe cat se duce un peste la plaja, Olteanul asteapta sa ii fac undita, adica sa ii pun montura pe ea. O preia si incepe sa dea la pesti. Tragea ca la balamuc. Pestele, ca Paul tragea de undita cum stia el. Cind o vajaia din apa de ma speriam eu, cind o ridica simplu si incet, fara sa intepe. Normal ca nu avea niciun peste. Mi-am pregatit si eu varga de 4 metri, preferata mea, si da-i la pesti.
-Ce ba... daca nu prind eu crezi ca tu o sa iei vreunul? incepe Olteanul bascalia...
Numai ca pestele pune botul la bucatica de paine. Pluta sensibila de balsa se duce la fund, intep si scot. Platica. Cam cat palma. Alta boaba de paine, alta trasatura, alt peste. De 4 ori am repetat figura si Olteanul amutise. Pesti se zbateau linga mine, pe mal, in nisip. Nu pentru mult timp, ca a venit Oaka.

Oaka strikes again
Acum un an, gagica mea se plangea ca ii mananca pestii painea din carlig si ea nu ii prinde. A uitat insa repede de cearta lor de acum 12 luni si cum a ajuns pe balta, a inceput sa ciripeasca...
-A tras? Ati prins? Da? Unde sunt? Da-le drumul ma Oviiiiii... si a luat toti pestii de pe mal si i-a bagat inapoi in apa. Mari, mici, platici, rosioare, nu conta. Le-a dat drumul la toti, apoi si-a luat undita din mainile Olteanului care arata mai degraba chinuit de pasiunea pescuitului decat subjugat de vraja prinderii pestilor. Adica omul suferea clar. Pestii nu sar pe mal, iti mananca painea iar Paul ar fi avut vreo 3 sau 4 injuraturi in varful buzelor special pentru ei. Cum era de asteptat a inceput sa ma toace la cap.
-Ba moldovene, hai ba sa bagam o bere la terasa. Il sunam si pe Stefan, vine si el... stam ca baietii.
-Mai stai ma sa luam un peste, doi. Daca vrei, iti fac cealalta undita, aia de 5 metri si te distrezi.
Pe naiba. Ii ardea Olteanului de pescuit cum ii arde cainelui sa linga drobul de sare. A primit ajutor de unde nu se astepta.
-Ovii.... hai sa mergem si venim maine sa pescuim, cu rame, nu cu paine, ca asa nu ii pot prinde... Da, era Oaka, nemultumita ca dupa atata timp pestii nu voiau sa i se arunce singuri in carlig. Ea de fapt nu pescuia. Ea hranea platica. Le dadea paine. A trebuit sa strang tot, desi nu ma tragea inima, ca peste era destul acolo, si sa ma duc dupa ei. Baie in mare, bere la terasa. Oricum, cind am plecat, m-am uitat cu coada ochiului la balta. Vreo 3 pescari se ridicasera si se duceau sa imi ia locul.

Rame
Daca vrei rame negre de namol, la Sulina, cauti niscaiva localnici si cumperi. Gasesti 60 de rame mari si groase la pretul de 20 de ron. Iti aduc oamenii o galetusa si ala esti. Faza nasoala e ca nu i-am mai gasit, desi am tot dat ture pe la piata si pe balta. Nimic. Si musai sa fi avut rame, pentru ca Oaka nu voia sa mai bage un bob de paine in carlig.
-Bibanul nehalitul, pe ala vreau sa il prind si nu trage la paine, doar la rama. Asa ca trebuie sa luam rame, nu Ovi....
Da. Trebuia. Si ea si Olt aveau un chef de pescuit cu paine de nu se putea. L-am luat si pe Stefan cu noi si aia am fost. Ajungem la fostul meu loc de pescuit si da-i. Cauta rame. Nimic. O luam usor pe firul apei, sa gasim un pescar cu suflet mare si rame de dat. Primul... o baba tapana, cam cat mine, cu o varga de aproape 6 metri, lunga si groasa ca o matura de viteza din Harry Potter. Cucoana se ascundea sub o palarie de soare cu boruri extrem de largi, de credeai ca e foaie de cort. I se vedea doar un pic din barba si o jumatate de mustata. Trec de ea, simtind ca nu e ceva la locul lui in imaginea asta. Gasim un tip si o tipa cu unditele in balta si le cer cateva rame. Inimi de mame, ne ofera o cutiuta plina. La intoarcere, i se nazare ceva lui Stefan si ii da un Sarutmina politicos matusalemicei matusici cu parul in mina.
-Sasrutmina doamna. Fiti va rog amabila, ca draguta deja sunteti, aveti cumva cateva rame care sa va prisoseasca. Suntem si noi niste amarati de turisti care vor sa se distreze inmuind betele in apa asta...
Pe un ton aproape la fel de mieros, desi nu o credeam in stare, a dat si babaciunea raspunsul...
-N-aaaaaaaaaam, dragul mamei... la paine dau si euuuuu
Se vedea galetusa de rame de la o posta, dar am decis sa mergem mai departe. Oricum baba nu prinsese nimic de cinci minute de cand ne uitam la ea.

Oaki, vanator de pesti
Luau Stefan si Oaka biban dupa biban. A vrut el sa stranga vreo doi, in punga, dar daca e Oaka acolo... e ca la Green Peace, nu poti pastra un amarat de peste, pe toti ii arunca inapoi in apa. Din cand in cand isi facea timp si venea sa ii vada pe ai mei. Lua platicile si le arunca in apa fara sa mai spuna ceva, se stia ca asta face. S-a plictisit Paul si a plecat singur la terasa. Prefera o bere rece unui pescuit oricand. Ceva mai putin plictisita, Oaka si-a scjimbat doar locul de pescuit. Si s-a dus la pod. Sub el, pestele statea lipit de piciorul podului. Acolo a lansat si Oaka. A agatat undita de vreo cateva ori, a prins vreo doi, dar marea distractie era vanatoarea de peste. O vad ca ia undita de cotor si impunge cu ea in apa de parca avea sulita. Ce mama naibii?
-Oaki...ce patisi fata?
-Vanez pestii. Uite-i bagabontii cum stau aici, in gasca, carduri carduri. Eu iau varful unditei si le stric gasca.
Pescuit de broasca, ce sa ii faci. Cert e ca a fost ultima partida de pescuit la Sulina. Nu am mai avut chef apoi. Ne-am distrat in mare, am rupt terasele, am bagat gratare si plimbari. Au fost multe episoade mici si simpatice, pe care o sa le documentez, cu poze... mai incolo.