Lapte-gros

Mi-a venit chef sa scriu asta dupa ce am auzit cum vorbeau doi pustani din ziua de azi. Numai de jocuri de computer, de parca ar putea sa scoata papusoi din parcela de 3 hectare lasata mostenire de tac-su mare in jocul Second Live. Si mi-am adus aminte ca pentru noi, astia care am schimbat prefixul, nu gandea nimeni la jocuri, ni le faceam noi. Asa era la celebrele seri de...lapte-gros. Si apoi am vazut o poza cu soldatii chinezi care se destind, tot cu lapte gros. Ca noi, cind eram mai mici.

Alegerile
Primul care avea grija sa scape de cocoasa rupta era Polonic. Spunea ca sta perna. Adica ala de sprijina echipa care sta la perete. Odata ce numeam perna, incepea alegerea. Clasic, cu pietricica ascunsa intr-un pumn. Si ii cautai pe cei mai grei si mai grasi din gasca, sa fii sigur ca echipa cealalta pleaca toata cocosata din joc. Gras, Frax, eu si Sperila (avea oasele ascutite rau de tot, durea cand se arunca asta) eram primii alesi. Daca sarea balena pe tine te rugai sa nu mai sara altul. Sperila nu era deloc de lepadat. Avea oase ascutite, sarea lung de tot, incapeau restul in spatele lui lejer. De aia sarea primul si se ducea pina la perete. Sau in el, depinde cat de tare facea bataia. Grasul era intotdeauna ultimul. Venea fara mare viteza, trebuia sa sare insa mai inalt, peste cei din echipa lui. Unde mai pui ca de obicei alegeau un papagal din cei ce stateau si se duceau toti peste el. Daca rezista la un jucator, maxim doi, la Grasul clar ca ii cedau genunchii.

Luuunnngggg
Eu, Sperila si Frax, contra Gogoshar, Marius si Grasu. Astia 3 sareau toti bine. Lung, pina la perna, iar primul ii arata lui Polonic un numar, pe degete. De la 1 la 3, maxim. Ultimul din noi, de la coada, trebuia sa ghiceasca. Daca reusea, saream noi. Chestia e ca ramasese Sperila ultimul, iar eu, care eram la mijloc, eram cocosat de sariturile astora. Stateam incordat, asteptand sa simt daca se misca vreunul din ei pe mine. Nimic. Ma mai lasam usor spre pamant, in speranta ca o sa atinga vreunul din ei cu piciorul si o sa sarim noi. Canci. Pina la urma, a cazut Grasu la o saritura si atunci, nu stiu cum naiba, a vazut Frax ca Polonic era inteles cu astia, sa ne triseze. Marius tinea doua degete sus si Polonic ii facea cu ochiul. Tac-pac cateva suturi si perna nu a mai trisat pentru ei. Si au inceput strategiile.
-Sperila, tu sari primul, lung. Frax, tu sari pe al doilea, iar eu peste tine. Nu va miscati. Arata 2 degete Sperila, nu te duce iar pe 1. Hai... mergem, spune Dragos.
Beleaua a fost la Sperila. Care a sarit asa de lung de s-a proptit cu mufa in perete, si-a spart buza si ne-a lasat papagali, ca el nu mai joaca. Cu chiu, cu vai a revenit la joc. Doar cu conditia ca apoi sa jucam Capra noua.

Apogeul
Am stat iar, ne-au cocosat iar, dar a ghicit Frax numarul si am inceput sa sarim. Eu primul. Direct in spinarea Grasului, care era al doilea din sir.
-Ho baaa, ce vii asa de tare?, sare Grasul cu gura. Imi dadusem drumul cam din pod, ca voiam sa il cocosez pentru cate patimisem. Si nu eram singurul.
-Lasa-te pe burta, ca vin si eu pe tine, a strigat Sperila. Si acolo a ajuns de parca eram pusi cu mina.
-Ba fraierilor, voi pe Grasul vreti sa il cocosati, se aude vocea lui Gogoshar de undeva de sub noi.
-Tacii baaaaa, stai acolo cu nasul in cur la Grasul, ca poate se si baseste de la atata greutate, ii vine prompt raspunsul de la Sperila.
-Daca sarim noi, sa vezi ce iti rup eu spatele, promite Gogosarul.
Si a venit Frax. Bataie puternica, saritura pina in pod, cazatura pe mine si Sperila. Atunci am simtit ca s-a inmuiat laptele gros si dus a fost Grasul. Pe burta. Incercand sa mai spuna ceva, cu un smoc de iarba in gura. Nu ii prea iesea. A fost prima si ultima oara cand a picat Grasul. Era apogeul nostru. Nici nu am mai jucat apoi, de teama sa nu ne rupa oasele pachidermul. Sau sa pierdem gustul victoriei. Si le-am scos ochii si am facut misto de ei timp de doua zile. Pina si Luca il lua peste picior pe Grasu.
-Gata baaaa mormolocilor. Ati castigat o singura data si faceti tambalau cat pentru un an. Lasa ca v-o trag eu.

Revengeeee
Singurul care a luat-o a fost Sperila. Se stia ca face bataie pe ultimul din lant si se arunca pina in fata. Grasul ramasese ultimul la o partida de asta. Si cind a strigat Sperila "Lapte grooossss" si a luat-o la viteza, Grasul era cu ochii pe el. A auzit pasii si s-a dat deoparte. Brusc. Prea repede pentru cat de greoi era altadata. Sperila era deja in aer, cu bratele intinse spre spatele Grasului, dar spinarea dihaniei disparuse. Mainile au cazut in pamant, iar fatzaul Speriatului se dezlipea cu greu de pe curul lui Gogoshar. Si cind s-a dezlipit i se vedeau ochii mariti de uimire. Nu se asteptase ca Grasul sa se miste asa repede.