Innebuneam. Atunci cand dadea coltul ierbii, ne suiam pe pereti de disperare si alta nu. Ne venea sa plecam de acasa, sa facem cate o nefacuta, dar cel mai tare ne tragea ata spre Perchiu, sa ne pregatim de vara si de pescuit.
Dupa cotoare
Cotoarele de undite ni le faceam din soc. Ne strangeam in gasca, si cu cei mari, si ne duceam pe dealul Perchiu sa ne cautam cotoarele pentru undite. Frax le stia pe cele mai bune.
-Tu te duci spre cate o tufa de bete, prin padure, strigi sa vina toti ca alea sunt faine, iar eu ma ocup de cele mai inalte pe care le ochesc intre timp, facea Frax planul de bataie.
-Dar imi dai si mie, nu ma lasi cu cine stie ce prapadit de cotor, ca atunci nu te mai ajut, ma sumeseam si eu.
Normal ca tinea figura, pentru ca Grasul si Sperila sareau imediat in carca mea, iar Frax apuca sa le ia pe cele mai bune de sub nasul lui Gogoshar, care se credea si el super pescar. La final, dupa ce vedeam prada de cotoare, amicii mei aveau mai multe de aruncat decat de dus acasa si lasat la uscat.
-Sa va sparg ba bulangiilor, iar ati luat cele mai faine bete si acuma vreti sa plecam, in loc sa mai stam sa cautam unele bune si pentru noi, se vaicarea Gogosar, in ajutorul caruia sarea imediat Sperila. Doar erau frati. Cat ei se apucau de cautat, Grasul, cu mine si cu Polonic ne apucam de gatit. Scoteam ce aveam de pe acasa, branza, sunca, oua fierte, sare, ceapa verde sau uscata, cate o bucata de paine sau felii de salam, se strangea cate ceva. Cat era Sperila de slab, infuleca apoi de ziceai ca vrea sa il ajunga pe Gras din urma la kilograme.
La masa
Ditamai malacul bucatar, Grasul, era mereu stabilit linga feliile de salam. Avea insa o slabiciune la ceapa si usturoi, pe care le inghitea de nebun. Musca din ceapa ca din mar si nu il usturau ochii, in timp ce eu si Luca pisam ochii ca niste fete mari la nunta. Sperila, ceva mai tembel, i-a ascuns ceapa si i-a recomandat sa manance firele de iarba de linga noi.
-Fraiere, e ceapa ciorii, uite ca e subtire, ca si ceapa de gradina si are si bulb, nu radacina, vezi.
Convins de amicul lui cel mai de incredere, Grasul baloteaza vreo cativa snopi de ceapa ciorii si se declara multumit. Mai avea putin si o pastea, asa era de incantat. Dupa ce am strans pe acolo ce mai aveam, sa plecam spre casa. Vezi de nu. Matahala se rasturnase cu zgaibaracele in sus si gemea ca o vaca gestanta.
-Te omoooorrrrr Sperila, ii soptea cu voce stinsa balena intoxicata cu ierburi. Te omor, stai numai sa imi revin si iti rup oasele fraiere.... se auzea vocea parca din stomacul umflat care se rastea la cer.
-Omori pe dracu, haideti ba sa mergem acasa, ca de acuma e vreo 5 ceasul si se intuneca.
-Sa nu ma lasi aici Scheletronule ca iti rup oasele cu mina mea, ma auzi. Eu mor otravit de tine si tu te grabesti acasa? Sa ma cari in spate, nu ma lasi aici.
-Auzi ba fraiere, ia mars de te caca, boraste, fa ceva sa putem pleca, nu stam dupa tine, il anunta Frax pe Grasul si in 5 minute treaba era ok, ne deplasam in coloana cu betele pe umeri.
Dupa sfichiuri
Partea a doua a unei undite este sfichiul, varful elastic care se infige in cotor. De obicei luam sfichiurile de la o fabrica de cosuri de nuiele, undeva aproape de terenul pompierilor. Sperila deschidea calea, Grasul tinea de sase ca nu putea fugi in caz de roiala, iar eu il ajutam pe Sperila sa le aleaga. Bineinteles ca nimerea numai porcarii. Ne certam aplecati asupra unui morman de nuiele, care mai groasa care mai subtire, cand apare un mosulet si ne intreaba de sanatate.
-Stiti, noi...cautam niste sfichiuri pentru undite nenea, nu faceam nimica rau... incepe Sperila jelania pe un ton plangacios.
-Voi ati spart ieri geamul de la hala, ca sa luati si de acolo ?.... se intereseaza mai indeaproape mosuletul care ne taia orice cale de iesire din ingraditura.
In spate ditamai gardul, in fata mosul, de care nu puteam trece, Grasul nicaieri, niciun semnal de avertizare si beleaua era cat casa. Am pus piciorul pe o gramada de sfichiuri si m-am tras pe gardul inalt de caramida, in timp ce mosul sarise sa il prinda pe Sperila. Dracul asta se zbatea ca un peste si a avut nevoie de o singura alunecare sa scape de mosneag. Am mers pe gard doi metri, am sarit afara din fabrica si dus am fost. Inaintea mea, la vreo 200 de metri, grasul gafaia nevoie mare, iar din spate venea expresul Sperila, cu o viteza nebuna si un manunchi de bete.
Te omoooorrrrr....
.... a rasunat strigatul de lupta al lui Steli spre Grasul. Pus in tema, suncosul a incercat sa mai iuteasca pasul, dar deja era prea tarziu. Din zbor l-a luat Sperila cu sfichiurile pe spinare.
-Valeuuuu, te sparg cu bataia, vino incoace daca mai ai curaj sare Grasul spre Steli, care se invartea in jurul lui cu betele.
-De ce nu ai zis ba nimic, de ce ai fugit nemernicul dracului. Te sperii ca o fata ba anschilopatule, continua sa il alinte Sperila.
-Voiam sa va anunt ba. Dar ma pusesem in cur si ciopleam capatul asta de bat cu briceagul. A trecut mosul pe linga mine si am vrut sa tip, dar m-am gandit ca se intoarce si ma prinde pe mine prima oara, asa ca am fugit si voiam sa tip dup-aia.
-Tipai pe dracul de fricos. Noroc ca am fugit noi. Hai sa ducem sfichiurile in incinta, sa le alegem si sa le impartim.
Niciunul nu a fost bun. Frax si Gogoshar au studiat prada cu ochiul unui evreu imbatranit slefuind diamante si ne-au spus ca nu sunt bune de nimic. Erau plesnite. Ori de pe carca Grasului, ori asa fusesera ele, cert e ca am mai facut o expeditie pe Perchiu sa ne luam sfichiuri de alun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu