Vacanta cu broasca paranoica

Bate vant rece din baltaaaaa.... la Braila-n port

Scurta vacanta. Braila, Onesti, Bucuresti...adica back to work. Dar am ramas cu un gust de fripturi de porc pe limba, ceva de speriat. Pe scurt, la Braila era frig. Batea un vant rece din balta, vorba cantecului, ... de mi se lipisera urechile de craniu si blestemam clipa cand am acceptat ideea de plimbare romantica pe faleza cu Micro. Noroc cu barurile deschise in orasul lui Panait Istrati, atfel mi-ar fi zornait bilele precum zarurile, de la frig. Si noroc cu mama Micro-Oakai, care face o tochitura de zvarli cu caciula in caini. Si are al batran un vin negru... bun de dus grasimea pe gat la vale... ceva de speriat.

Placerea a fost scurta, dar intensa

Cum tot ce e bun trebuie sa tina putin, am stat doar 2 zile la Braila si am luat un buz catre Onesti. Si mai frig acasa. As usual, cand se strange neamul... cocosul de serviciu e al meu nepotel, Serban Bufnila, cel mai galagios copil la ora 7. Eu nu am albit, dar pentru sor-mea nu bag mina in foc. Si alte mancaruri moldovenesti, si o revedere cu Claudiu si distractie. Dar nici aici nu poti sta mult cand tzipa munca dupa tine. Asa ca am ajuns iar la Bucuresti, unde dupa cateva zile am facut jonctiunea cu Micro, care abia se mai vedea de sub bagajele aduse de acasa.

Cine bate ziua in fereastra ta?

Munci de la 9,30 la 14. Sau 17, cum a fost pe 2 ianuarie. Mai un telefon dupa Mitica in Dubai, mai o convorbire cu Loti Boloni si amanarea altui interviu, o placere de Sarbatori la munca. Dar timpul se taraste altfel zilele astea si totul pare ok. Mai putin Micro. A mea gagica traieste cu impresia ca o sa moara injunghiata de cine stie ce infractor care va intra peste ea in casa. Nu conteaza care casa, a cui este si de ce, apartament sa fie. Treaba a decurs asa:

Tarait de telefon, raspuns, etc. Urmeaza bocete, tipete, istericale, de credeam ca se termina lumea, am inundatie sau s-a taiat Micro la un deget. Lamuririle vin printre suspine.

-Oviiiiii, e cineva in casa. (De parca nu mai stau cu Olt si Melc)

-Asa, si....

-A plecat Melcul, a lasat usa deschisa, a intrat careva in casa. (Patit fiind cu aceeasi persoana si aceeasi situatie, cer detalii)

-Nu stiu cine a intrat, dar e careva in casa. Cum de unde stiu, ca am auzit zgomote. Da, zgomote ciudate. Niste pacanituri.

-Chill Micro, nu e nici naiba, iar te sperii de aiurea, suna pledoaria pentru normalitatea la cap pentru broscuta imbracata in pijamale roz. Nu a tinut, a mai bocit 3 minute, am inchis, am sunat mai apoi.

-Cum e Oaki, e ok tot?

-Nu, nu e nimic ok. Am gasit niste lemne in camera, am baricadat usa cu ele, sunt disperata.

-Ma Oaka, nu e nimeni ma, uite stai cu mine in telefon si iesi pe hol. Striga, ia briceagul ala in mina, just incase, si iesi pe hol.

-Nu ies nicaieri pina nu vii tu acasa. Am mai pus un lemn in usa. Si e sigur careva in casa.

-Bai oaki, au si astia, infractorii, Sarbatorile lor, nu vin aia dupa tine acuma.

-Ba vin, ca am tras cu okiul pe geam la Paul in camera si era dezordine.

-Dar cand naiba e ordine ????

NU am rezolvat nimic, mintea femeiasca e dura de tot, nu razbesti la ea cu vorba buna.

Epilog

Ajung acasa pe la 17. Ii iau si o ciocolata (food for the brain) si sun la usa. Dau si bip, sa stie ca eu sunt. Nu de alta, dar incuiase usa metalica de sus, nu intram desi aveam cheile la mine.

-No... e cineva acasa? A intrat careva peste tine? De ce deschizi asa greu?

-Nu puteam sa mai dau lemnele la o parte din usa, de aia zice Oaki cu o fatza spasita.

-Pai bravo ma fetita... ti-a ramas mintea in vacanta? Pedeapsa, tu speli vasele.

Normal ca m-a boscorodit, dar a spalat cu stoicism oala dupa oala si farfurie dupa furculita. Intr-un final, stateam amandoi linistit in pat, ne uitam la Simpsons, si auzim ceva zgomote. Reactia mea vine instant...

-Da... intra, care esti?