Proba
Nu aveam noi figuri ca americanii din fratii si gasti smechere cu fumuri si pretentii, dar nu era test de maturitate mai mare decat sa il bati pe Daniel Stoica. Tovarasul cu pricina era o paluga de aproape 1,80 cind noi ne zbateam sa trecem granita de 1,60 metri. Al 3-lea frate din 4, avea o claie de par blond, ochi albastri si un ranjet sadic. Se credea buricul pamantului, desi era de varsta cu Sperila. Beneficia de alonja si il carpea pe amicul meu ori de cate ori putea. Era musai sa ne coalizam ca sa il dovedim pe lungan, desi era desirat ca un macrameu de care au tras pisicile. Daca se intampla sa il punem in cur vreodata, ala era. Beleaua venea dupa, cind aparea cu fratii. Cel mai mare, Marian, era un malai-mare care nu se baga niciodata. Mijlociul insa, era smecheras, umbla cu Romica, golanul scarii, si ne caftea de ne suna apa in cap. Numai ca belele au inceput vara si s-au terminat in iarna.
Banii Grasului
25 de lei tinea Grasul in mina cind m-a luat cu el sa mergem la sifoane si la paine. Ne hlizeam de nebuni pe drum, salutam babele desi nu le stiam si ma gandeam la jetul de sifon pe care o sa mi-l trag in gura dupa ce incarcam sticlele alea cu sarma. Nu stiu cum naiba, dar am ajuns la magazin fara bani, Grasul ii scapase pe undeva. Ne-am intors sa ii cautam, dar Stoica ajunsese inaintea noastra. Chiar din fata Grasului i-a luat.
-Da ba banii inapoi, ca tre sa iau paine si sifoane, incep tataonarile Grasului.
-Ai vrea tu. I-am gasit, is ai mei, se incheie negocierile.
-Ba Daniel, da banii ca te sparg cu sticlele astea in cap, ii arata Grasul sifoanele goale.
Paluga face stanga imprejur sa o rupa la goana, stiind ca balenoidul se misca in reluare pe linga el.
-Ochi, ia-l... striga Grasul de parca avea pit-bull-ul la picioare.
Placaj ca la rugby, cade lunganul, vine Grasul, ii freaca un picior in cap, dar ti-ai gasit sa dea asta drumul banilor. Eu il tineam de picioare si de o mina, Grasul il calca pe cealalta cu simtul raspunderii si a scos bancnota cu Vladimirescu din degetele desirate si galbene de nicotina.
Razbunarea
Ne-am intors la sifonarie, ne-am facut plinul, am luat si paine, am ajuns inapoi in incinta si totul era ok. Stateam in leagan, ne dadeam de aiurea, fara scop in viata si asteptam sa apara Polonic si Sperila, sa mergem sa ne distram pe terenul de antrenament al pompierilor. Au aparut insa fratii Stoica. Unul in fata, altul in spatele leaganului. Fuga era exclusa. Simteam ca o sa ne cocoseze cu bataia, asa ca imi incordasem spinarea. Grasul a luat-o primul de la Costica, fratele mijlociu. O palma de sapator de santuri peste nas si mucii ii disparusera pentru doi ani. Eu am luat un pumn in burta de la Daniel si un sut in partea dorsala de la Costica, apoi ne-au lasat in pace. Spumegam. Ne-am dus la Sperila, la Polonic, i-am strans si am facut planul de bataie.
Poker pe pumni si palme
Daniel se credea mare trisor de poker si juca cu oricine, pe orice, numai bani si distractie sa ii iasa. L-am gasit la masa de sah, unde prostea prichindeii. L-am luat din spate cu o petarda dupa ceafa si a dat cu capul de masa. L-a prins Grasul de gat si de o mina, iar eu ii caram pumni cu Sperila. Polonic i-a aplicat un picior in spate, specialitatea casei pentru amicul meu, care desi nu avea sut la fotbal, pocnea ca o gorila profesionista. L-am lasat pe Daniel acolo, urland dupa frate-su si dusi am fost. 3 zile am calcat prudent prin incinta, dar nu a fost de ajuns. Ne-a prins Costica pe toti si ne-a capacit. Pina cind proful de atelier, bantzu, a avut cea mai tare idee ever. A scos hidrantul intr-o zi geroasa de iarna, a lasat apa sa curga si a facut din terenul de fotbal un patinoar moka pentru toti copiii. De fapt, isi antrena fetita la nu stiu ce concurs de patinaj si nu avea unde, asa ca inundase terenul.
Patinoar, mon amour
Desi nu ma intelegeam cu proful de atelier, l-am iubit in iarna aia. Numai cei mai indemanatici copiii puteau sa se tina in picioare pe gheata de vgreo 5 centimetri grosime. Daniel Stoica si-o fura sistematic de la noi. Primul sut si-l lua la picioare, il puneam jos, iar de acolo pleca snopit in bataie, cu zapada si sange amestecate intre dinti. Nu ne mutam de pe gheata, il asteptam pe Costica. Cum cosmarul nostru abia se tinea pe picioare, o fura pentru toate palmele incasate de noi. Nici Daniel nu si-o lua asa de tare ca el. Il izbeam cu capul de gheata, ne injura si ne promitea ca ne indoaie cocoasa. Il bateam si mai rau. Ajunsesem spaima familiei si se fereau de noi. Nici Mos Craciun nu ne inveselise anul acela mai ceva ca patinoarul, unde ne executam toti dusmanii, mici sau mari. Ne obisnuisem sa il batem pe Costica, ne facea placere chiar. Na laudam oricui statea sa ne asculte. Iar daca nu ne credea, o poceam pe Mariana Stoica, mezina familiei. Era clar ca vine Daniel sa o razbune, ca si-o fura si asta si ca apare Costica pe care il cotonogeam. Mai conta ca plecam in casa doar pe inserat, sa nu ne vada fratii Stoica iesind de pe gheata? Nu... erau prea frumoase sarbatorile. Iar daca pe intuneric mai aruncam si un bulgare cu gheata de spargeam geamurile clasei... perfectomundoooo.
Nu aveam noi figuri ca americanii din fratii si gasti smechere cu fumuri si pretentii, dar nu era test de maturitate mai mare decat sa il bati pe Daniel Stoica. Tovarasul cu pricina era o paluga de aproape 1,80 cind noi ne zbateam sa trecem granita de 1,60 metri. Al 3-lea frate din 4, avea o claie de par blond, ochi albastri si un ranjet sadic. Se credea buricul pamantului, desi era de varsta cu Sperila. Beneficia de alonja si il carpea pe amicul meu ori de cate ori putea. Era musai sa ne coalizam ca sa il dovedim pe lungan, desi era desirat ca un macrameu de care au tras pisicile. Daca se intampla sa il punem in cur vreodata, ala era. Beleaua venea dupa, cind aparea cu fratii. Cel mai mare, Marian, era un malai-mare care nu se baga niciodata. Mijlociul insa, era smecheras, umbla cu Romica, golanul scarii, si ne caftea de ne suna apa in cap. Numai ca belele au inceput vara si s-au terminat in iarna.
Banii Grasului
25 de lei tinea Grasul in mina cind m-a luat cu el sa mergem la sifoane si la paine. Ne hlizeam de nebuni pe drum, salutam babele desi nu le stiam si ma gandeam la jetul de sifon pe care o sa mi-l trag in gura dupa ce incarcam sticlele alea cu sarma. Nu stiu cum naiba, dar am ajuns la magazin fara bani, Grasul ii scapase pe undeva. Ne-am intors sa ii cautam, dar Stoica ajunsese inaintea noastra. Chiar din fata Grasului i-a luat.
-Da ba banii inapoi, ca tre sa iau paine si sifoane, incep tataonarile Grasului.
-Ai vrea tu. I-am gasit, is ai mei, se incheie negocierile.
-Ba Daniel, da banii ca te sparg cu sticlele astea in cap, ii arata Grasul sifoanele goale.
Paluga face stanga imprejur sa o rupa la goana, stiind ca balenoidul se misca in reluare pe linga el.
-Ochi, ia-l... striga Grasul de parca avea pit-bull-ul la picioare.
Placaj ca la rugby, cade lunganul, vine Grasul, ii freaca un picior in cap, dar ti-ai gasit sa dea asta drumul banilor. Eu il tineam de picioare si de o mina, Grasul il calca pe cealalta cu simtul raspunderii si a scos bancnota cu Vladimirescu din degetele desirate si galbene de nicotina.
Razbunarea
Ne-am intors la sifonarie, ne-am facut plinul, am luat si paine, am ajuns inapoi in incinta si totul era ok. Stateam in leagan, ne dadeam de aiurea, fara scop in viata si asteptam sa apara Polonic si Sperila, sa mergem sa ne distram pe terenul de antrenament al pompierilor. Au aparut insa fratii Stoica. Unul in fata, altul in spatele leaganului. Fuga era exclusa. Simteam ca o sa ne cocoseze cu bataia, asa ca imi incordasem spinarea. Grasul a luat-o primul de la Costica, fratele mijlociu. O palma de sapator de santuri peste nas si mucii ii disparusera pentru doi ani. Eu am luat un pumn in burta de la Daniel si un sut in partea dorsala de la Costica, apoi ne-au lasat in pace. Spumegam. Ne-am dus la Sperila, la Polonic, i-am strans si am facut planul de bataie.
Poker pe pumni si palme
Daniel se credea mare trisor de poker si juca cu oricine, pe orice, numai bani si distractie sa ii iasa. L-am gasit la masa de sah, unde prostea prichindeii. L-am luat din spate cu o petarda dupa ceafa si a dat cu capul de masa. L-a prins Grasul de gat si de o mina, iar eu ii caram pumni cu Sperila. Polonic i-a aplicat un picior in spate, specialitatea casei pentru amicul meu, care desi nu avea sut la fotbal, pocnea ca o gorila profesionista. L-am lasat pe Daniel acolo, urland dupa frate-su si dusi am fost. 3 zile am calcat prudent prin incinta, dar nu a fost de ajuns. Ne-a prins Costica pe toti si ne-a capacit. Pina cind proful de atelier, bantzu, a avut cea mai tare idee ever. A scos hidrantul intr-o zi geroasa de iarna, a lasat apa sa curga si a facut din terenul de fotbal un patinoar moka pentru toti copiii. De fapt, isi antrena fetita la nu stiu ce concurs de patinaj si nu avea unde, asa ca inundase terenul.
Patinoar, mon amour
Desi nu ma intelegeam cu proful de atelier, l-am iubit in iarna aia. Numai cei mai indemanatici copiii puteau sa se tina in picioare pe gheata de vgreo 5 centimetri grosime. Daniel Stoica si-o fura sistematic de la noi. Primul sut si-l lua la picioare, il puneam jos, iar de acolo pleca snopit in bataie, cu zapada si sange amestecate intre dinti. Nu ne mutam de pe gheata, il asteptam pe Costica. Cum cosmarul nostru abia se tinea pe picioare, o fura pentru toate palmele incasate de noi. Nici Daniel nu si-o lua asa de tare ca el. Il izbeam cu capul de gheata, ne injura si ne promitea ca ne indoaie cocoasa. Il bateam si mai rau. Ajunsesem spaima familiei si se fereau de noi. Nici Mos Craciun nu ne inveselise anul acela mai ceva ca patinoarul, unde ne executam toti dusmanii, mici sau mari. Ne obisnuisem sa il batem pe Costica, ne facea placere chiar. Na laudam oricui statea sa ne asculte. Iar daca nu ne credea, o poceam pe Mariana Stoica, mezina familiei. Era clar ca vine Daniel sa o razbune, ca si-o fura si asta si ca apare Costica pe care il cotonogeam. Mai conta ca plecam in casa doar pe inserat, sa nu ne vada fratii Stoica iesind de pe gheata? Nu... erau prea frumoase sarbatorile. Iar daca pe intuneric mai aruncam si un bulgare cu gheata de spargeam geamurile clasei... perfectomundoooo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu