Pe gheata, pe sub gheata

Recuzita
Partidele de hochei erau in 3 locatii mari si late. Sub podul peste Casin, din centrul orasului, la tevile de peste Casin de la iesirea din oras si in lacul inghetat din parcul onestean. Am fi jucat si in alte parti, dar Trotusul nu ingheta la fel de tare, Oituzul era prea departe de noi, despre Tazlau nu mai vorbesc. Arsenalul era simplu... cate o bata curbata la capat care ne servea de crosa, papucii care alunecau mai bine pe gheata si o bucata de piatra drept puc. Ca de obicei, iesea cu scandal si glume si bocete.

Alegerile
De obicei, numeam doi capitani de echipa, cei mai priceputi in sportul cu crosa, puc si oase rupte. Marius si Dragos erau cei mai tari, asa ca iesea nebunie. Se ascundea piatra in pumn, se ghicea sau nu, ma rog... proceduri copilaresti de tragere la sorti. Cristi, fratele lui Marius era primul ales, apoi Gogoshar. Eu si ceilalti 3 parliti ai mei eram trecuti undeva la capitolul portar sau umplutura.
-Ba, eu nu mai stau in poarta, sa moara Bibi, ce naiba, nu pot sa dau niciun gol, se plangea huiduma de Grasul, care era vizat mereu pentru postul de portar, ca nu incapea pucul de el in poarta.
Polonic alegea sa stea mai mereu in poarta. pe teren se dadeau crose la picioare, bucata aia de piatra te lovea peste degetele inghetate si iti venea sa urli de... placere, daca erai sado-maso.
Sperila, ca si mine, era cu capul rau de tot, voia sa se afirme, nu stia sa faca faza de aparare, visa sa fie eroul golgheter si o fura de la frac-su oricand intrecea masura. Si asta se intampla des. Eu, ca de obicei, o luam de la Frax cand saream calul.

Pe gheata
Cel mai dur meci a iesit la tevile de pe Casin, in apropiere de strand, pe un ger de inghetau pestii sub pietre. Grasul era in forma, nu reuseai sa dai un puc pe sub el. Sperila suta de zbura pucul cate 200 de metri si nimeni nu se mai ducea dupa el. Luam alta piatra si da-i din nou la turloaie. Marcasem un gol, ratasem de nu stiu cate ori si imi primisem crosa fratelui pe cocoasa. Chiote, injuraturi, strigate de indieni scapati la jaf, sudalmi si ocari, palme si inclestari de crose, rasete si un meci cum nu mai avusesem demult. Gogosar dribla mai tot, pina la Frax, care il lua pe sus, cu crosa, puc si fulgi cu tot. Polonic inghetase in poarta si se ferea sa mai puna talpa pe puc, il durea de murea. Avea insa niste manusi ramase de pe la bunici, probabil, mari cat o zi de post, cu care facea priza la puc de ne zgariam pe ochi. Ma bateam cu Sperila pentru puc si ne-am dus intr-o zona cu gheata mai subtire. Nu din cauza scheletronului a cedat gheata, ci a mea. Dar si el impinsese cum trebuie.

Sub gheata
Cind mi-a intrat bocancul in apa la dreptul, nu am simtit nimic. Cind a intrat si al doilea... ala am fost. Am tras un urlet de au inceput toti sa rada. Imi era asa de frig de ma ustura. Instant mi-au dat lacrimile, iar apoi era sa fac si pe mine.
-Ba boule, nu jucam polo, ma ia Frax tare de tot.
-Du-te ba acasa, se arata Grasul mai milos.
-Lasa ca joaca Tica in locul tau, ca si asa statea pe tusa, se baga si Sperila in seama.
-Ba scheletul dracului, dupa ce ca tu m-ai impins pe gheata subtire, mai faci vreo figura, ca te omor acum, urlu incercand sa ies din apa.
Polonic, suflet de mama, ma trage de mana si ies de sub gheata. Ma duc deoparte, sa incerc sa scot apa din bocanci. Cind m-am descaltat, mai aveam putin si urlam de frig. Imi inghetasera turloaiele.
-Daca mori, sa imi lasi mie ghetele alea, ca aluneca misto, se baga Grasul in seama. A fost ultima remarca si s-au reapucat de joc. Din cand in cand se opreau si urlau la mine sa plec naibii acasa, ca o sa deger. Nu voiam, ma dadeam viteaz, dar ma usuram pe mine de frig.

Salvarea
Nu cred ca as fi plecat de unul singur acasa. Bafta mea a fost nefericirea altora. A lui Marius adica. Impins de acelasi nebun fara certificat medical, dar recunoscut de toti... Sperila. Eu intrasem pina la genunchi sub gheata, Marius a cazut serios. A luat apa prin galosi, pantaloni, pulover, geaca si fular. Spre deosebire de mine, a luat-o imediat la fuga spre casa. Puteam pleca si eu de acuma, ca nu ma mai faceam de ras. Am incercat sa il ajung din urma, dar asta fugea ceva de jale spre casa, in timp ce eu eram pe jumatate inghetat. M-au ajuns din urma si ceilalti nebuni, care lasasera hocheiul, ca nu mai erau destui pentru un meci. Doua zile m-a tratat mama cu ceai si supa, medicamente si alte alea, de frica sa nu dau in pneumonie. Grasul, Sperila si Polonic se strangeau sub geamurile camerei mele si fluierau. Cind apaream de dupa perdea ii umfla rasul.
-Stai babo in casa, ca pe Dragos il fluieram sa vina la un hochei, tu esti praf de racit. Nu vezi ca iti curg mucii la etajul 2 daca scoti capul pe geam?... incepeau imediat rasetele.
Cind m-am inzdravenit l-am pocnit pe Grasul cu crosa in fluierul piciorului de nu a mers bine o ora, iar pe Sperila l-am dat cu capul de piciorul podului, numai sa ma simt razbunat. Ne-am impacat abia dupa Craciun, asa de suparati eram.